24 matches
-
nume și-apoi i-a chemat La el zicând: „Stai tu nevastă! / De ce fugi ca și de năpastă? Ia fă-te-ncoace cu-ai tăi fii! Haideți la tata, măi copii! Blesteme părintești luați / Atuncea când v-apropiați! Luați și ragila cu voi! / Piepteni de câlți luați apoi!” Copii-ndată au făcut / Așa precum li s-a cerut Și-acuma iată, bunăoară, / Că îi venea apă la moară Și lui Dănilă. Imediat, / Către copii el a strigat: „Hai, de jupân vă
DĂNILĂ PREPELEAC de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 by http://confluente.ro/ioan_ciorca_1449202252.html [Corola-blog/BlogPost/343155_a_344484]
-
Personajul rănit îi spune apoi adversarului că blestemurile moștenite de la strămoșii săi sunt acasă, așa că este dus în spate acolo, împreună cu sacul cu bani. Dănilă își cheamă soția și copiii să iasă afară cu blestemele părintești, precizând că acestea sunt ragila și pieptenii pentru câlți. Numeroșii săi copii se năpustesc asupra diavolului și încep să-l scarmene. Creatura rănită și îngrozită fuge, în timp ce Dănilă este lăsat să se bucure de comoară "„până la adânci bătrânețe”". Un rol important în începerea activității literare
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
anul 584, regii franci Guntram de Burgundia și Childebert al II-lea de Austrasia au invadat partea nord-vestică a Italiei. Fortăreața Anagnis, situată la nord de Trento, li s-a predat, după care a fost devastată de către un conducător longobard, Ragilo, conte de Lagaris. Armata lui Ragilo a fost în continuare atacată pe câmpul "Rotalian" de către trupele conduse de francul Chramnichis, iar Ragilo și o bună parte dintre oamenii săi au fost uciși. Chramnichis a înaintat apoi pentru a devasta Trento
Euin de Trento () [Corola-website/Science/325043_a_326372]
-
Burgundia și Childebert al II-lea de Austrasia au invadat partea nord-vestică a Italiei. Fortăreața Anagnis, situată la nord de Trento, li s-a predat, după care a fost devastată de către un conducător longobard, Ragilo, conte de Lagaris. Armata lui Ragilo a fost în continuare atacată pe câmpul "Rotalian" de către trupele conduse de francul Chramnichis, iar Ragilo și o bună parte dintre oamenii săi au fost uciși. Chramnichis a înaintat apoi pentru a devasta Trento. La Salurnis, ducele Euin a reușit
Euin de Trento () [Corola-website/Science/325043_a_326372]
-
situată la nord de Trento, li s-a predat, după care a fost devastată de către un conducător longobard, Ragilo, conte de Lagaris. Armata lui Ragilo a fost în continuare atacată pe câmpul "Rotalian" de către trupele conduse de francul Chramnichis, iar Ragilo și o bună parte dintre oamenii săi au fost uciși. Chramnichis a înaintat apoi pentru a devasta Trento. La Salurnis, ducele Euin a reușit să îi atragă pe franci într-o ambuscadă, în urma căreia Chramnichis a fost la rândul său
Euin de Trento () [Corola-website/Science/325043_a_326372]
-
apoi pentru a devasta Trento. La Salurnis, ducele Euin a reușit să îi atragă pe franci într-o ambuscadă, în urma căreia Chramnichis a fost la rândul său ucis. El a capturat întreaga pradă de la franci, alături de cea preluată anterior de la Ragilo. În cele din urmă, a reușit să îi alunge pe franci din Ducatul de Trento. Paul Diaconul notează că în perioada în care regele Sigebert I de Austrasia a fost asasinat de către Chilperic I de Neustria (584), Euin s-a
Euin de Trento () [Corola-website/Science/325043_a_326372]
-
rase naționale ciobănesc românesc mioritic și ciobănesc românesc carpatin. De multe ori, pentru ca acești câini ciobănești să fie protejați în zona gâtului - cea mai des vizată de atacurile lupului - ei sunt înzestrați cu o zgardă cu țepi, numită și colțar, ragilă sau guler.
Ciobănesc românesc () [Corola-website/Science/313505_a_314834]
-
ceramică în care se punea grăsime și un muc de cârpă, care dădea o lumină palidă. Pe lângă obiectele necesare deservirii casnice fiecare familie mai avea obiecte de prelucrare a lânii (dăracul, pieptenii de lână), obiecte de prelucrare a cânepii(melițoiul, ragila și stativele pentru țesut). Acestea din urmă erau necesare deoarece îmbrăcămintea și așternutul se confecționau în condiții casnice. În anul 1770 a fost ridicată prima biserică. Primii gospodari din satul Tartaul și-au făcut primele case pe malul râului Larga
Tartaul, Cantemir () [Corola-website/Science/305148_a_306477]
-
și ascuțiți, ca niște cuie. Reușesc să mă strecor și să urc la vreo 7-8 metri de pământ fără să-mi pese că tălpile, mâinile, picioarele, obrazul sunt zgâriate și sângerează, ca și când aș fi îndrăznit să mă strecor printre niște ragile, cu care piepteni fuiorul de cânepă, să iasă de-o parte puzderia, să rămâie firul curat. Ursu se oprise. Și se tolănise lângă tulpina cacadârului. Părea nepăsător, stătea liniștit, suflând ușor, fără să-i pese câtuși de puțin de lighioana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
cele mai multe ori era destul de numeroasă. Ca materie primă se folosea cânepa, inul, lâna de la oi și uneori mai cumpărau și fire de bumbac de la târgul Darabanilor. Femeile aveau la îndemână războaie de țesut (stative, ițe, spete, vatalele, tălpici, letcă, suveică, ragilă, piepteni). Cu acestea femeile își făceau îmbrăcămintea, lăicerele și covoarele necesare casei. Culorile naturale se obțineau din fierberea cojilor de ceapă, a cojilor de nuci, a florilor de tei sau din fierberea cojii unor copaci (uneori arin). Nu ar fi
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
și în unele cazuri și bumbacul. După recoltare, inul și cânepa erau puse la murat în apele pâraielor și ale iazurilor din comună după care se usca și se bătea la melițoi, apoi se bătea cu melița, se dădea prin ragilă apoi se pieptăna cu piepteni speciali scoțându-se diferite sortimente de cânepă necesare pentru urzeală și pentru bătătură. După posibilități, existau și combinații: bumbac urzeală și fire de tort bătătură sau fire de in. Cea mai fină pânză care se
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
de cetate în evul mediu, mai marele unui sat sau comune, primar. Podli - lângă . Poiată - adăpost pentru păsările de curte. Pricuț - cot de sat ( parte de sat). Privilegiu - avantaj, înlesnire sau drept care se acordă în urma unei persoane, unui grup social. Ragilă - unealtă formată dintr-o scândură în care se află înfipți dinți de fier prin care se trage cânepa sau inul melițat sau lâna ca să se aleagă partea cea mai fină și mai lungă. Ratoș - han la drumul mare. Rășchitor - unealtă
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
de opaițe, candele sau vr-un bec pricăjit: ulcioare, ulcele, oale, oloaie, străchini și străchinoaie, zeități, lame de silex și felurite unelte și obiecte din ceramică, multe reconstituite din cioburi și ipsos. Alături de ele se înșirau uitate scule și lucruri gospodărești, ragile, piepteni, melițe, chiuie, căușe, coveți, covățele, talgere, tigve , linguri, polonice, scafe, sfeșnice, cățui , fluiere , prima mea pereche nouă de pantofi, apoi dulciuri pentru frații mei: zahăr kandel, turtă dulce, covrigi cu mac, batoane cu susan... Deși la Iași ni se
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
Niculiță-Voronca Își aduce aminte că, În copilăria ei (deci pe la 1865), astfel de credințe populare erau Încă foarte active În nordul Moldovei : „Când eram copilă și vedeam vreun jidan cu sacaua cărând apă, mă ascundeam, căci auzisem de polobocul cu ragila de cuie În care evreii omoară copiii, spre a le bea sângele” <endnote id="(162, p. 172)"/>. Rag(h)ila (din germanul Raffel) este o unealtă, formată dintr-o scândură cu cuie, cu care se scarmănă cânepa melițată. Se pare
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Vinul e dat să-l bee voinicii, nu toți nevoieșii. Un om trece pe drum mâncând harbuz și dă și la niște purcei, vorbind cu ei ca cu copiii. Scena cu scroafa legată la gât cu oblojele. Un vițel cu ragilă pe bot, ca să nu sugă la mă-sa. [IAȘI] 25 Iulie. Astă dimineață, trecând, trecând prin Piața Unirii în strada Cuza Vodă am văzut câțiva oameni oprindu-se și privind o mâță cu piciorul stâng de dinapoi sfărâmat și tăiat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
să se întreacă în blesteme. Dănilă spune că nu are la el blestemurile părintești și-l obligă pe diavol să-i ducă acasă burduful cu bani. Acasă își pune copiii să aducă și să folosească cum știu ei mai bine ragila și peptenii de peptănat câlți, încât darcul a scăpat cu mare greu din mâinile lor. Astfel Dănilă scăpând deasupra nevoiei, a mâncat și a băut și s-a desfătat până la adânci bătrânețe, văzându-și pe fiii fiilor săi împrejurul mesei
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
Tudora și-i făgăduise ca primul pui să i-l boteze în apele bulboanei cu numele lui Tudor. Numai lupii se numeau Seco. Așa-i striga Tudora lătrându-le numele și-i amenința cu chefnituri scurte, clănțănind dinții ascuțiți de ragilă și cremene, să-i țină la distanță. Tudora nu era acasă. Ceruse voie și plecase, amețită de aerul rece, de ninsoare și de zăpezile căzute, la stâna din marginea pădurii, în nuntire. Avea să lipsească trei zile. Trei zile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
nările ce-i fierbinte și pipărìu. Pornim după ceilalți, spre fundul grădinii. - Câinele!, ne oprește mama. Moș Iacob, ce ne facem cu bietul Osman, doar n-o să-l lăsăm legat! Osman horcăie, gâtuit În lanț; trage, se năpustește, Își arată ragila de colți la femeile și copiii care se Îndepărtează, frecând gardul. Nu aud ce-i răspunde Moș Iacob mamei, am rămas cu Duda. Ba nu: și fără ea, s-a speriat ca proasta, fuge Încolo, i se văd numai tălpile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
recomandat, cum arată limpede "Cartea albă a Securității", de Miliția Gândirii, prin ofițerii responsabili cu bunul mers al Instituției Universitare: colonelul Wolf, colonelul Rotaru, maiorul Hău, căpitanul Gavrilă et alții eiusdem farinae putrescibilis. Scaraoțchi să-i cheptene pe toți... cu ragila. Ei apăsau pe pedala rectorală numită Viorel Barbu, pe cea decanală numită Al. Andriescu, pe pârghia catedrală a Madamei Agrigoroaie. Râsul gurului: întrețineam relații excelente de colegialitate, chiar în periodul acesta de strâmtorare, cu profii de la Filosofia Marxterialistă & Diabolectică, inclusiv
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
casă, unde-ai vrea să fie? DĂNILĂ: Tare bine! (strigă spre casă) Ei, măi gloată, stați pe loc. Numai suflecați-vă și scuipați în palmă, că vă dau de treabă. Tu, Smarandă, fugi în podul șurii și adă blăstămurile părințești ragila și pieptenii de tras câlți. Că de mult nu le-am mai folosit. Eu intru înăuntru cu oaspetele ista ales. Cată de adă degrabă ce-am spus. Hai, Codârlic, să te blastăm, cum ziceam. (Smaranda iese, cei doi intră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
spun eu. (liniște. Dănilă iese în prag.) Venit-ai, Smarandă? SMARANDA (vine cu cele cerute): Gata-s. DĂNILĂ: Bun. Dă-le-ncoace. (reintră cu uneltele. Din casă) Puneți mâna, dragii tatei, pe jupânul ista și începeți a-l blastama cu ragila și cu pieptenii de tras câlți cum îți ști voi mai bine, așa ca să-i placă și dumnisale. Cu nădejde, ați priceput? (larmă mare în casă, chiote, se aud strigătele înspăimântate ale lui Codârlic și vocea lui Dănilă care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ce‟i în sufletu‟ meu?!... murmura bătranul, privindu-l în luminița ochilor. Câinele înălță capul și clipi, pe rând, cu câte o geană. „Tari-i diștept Pârvu... îi ca un om... numa nu vroghești!...“ Să nu uit, să-i pun ragila la gât asupra nopții... să nu uit... își zise el grijuliu. Pe Pârvu l-a afumat, de cățel, cu păr proaspăt de dihanie și nu se teme de lup... totuși, avea nevoie de ragilă. Luna nouă își arătase secerea pe
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Să nu uit, să-i pun ragila la gât asupra nopții... să nu uit... își zise el grijuliu. Pe Pârvu l-a afumat, de cățel, cu păr proaspăt de dihanie și nu se teme de lup... totuși, avea nevoie de ragilă. Luna nouă își arătase secerea pe cerul asfințitului. Toate în jur apăreau sub lucirea slabă de lună nouă și luceferi. Bătrânul, încă își continua torsul gândurilor... -...Anuca‟i la Șuletea, femeia de la Jigălia, n-a vrut s-o mai alăpteze
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o populație pelasgă care se trage din eponimul Macedo iar Homer precizează că populația care locuia în regiu-nea Pindului se numea macedoni, termenul pelag fiind întîlnit în multe toponime și hidronime de pe teritoriul statului modern Macedonia. Dar să ,,tragem prin ragilă” Iliada ionului Homer să vedem cu ce informații despre pelasgi, rămînem din această scriitură, pe care o cunoaștem după o variantă grecizată din secolul lll î.e.n. Arheologii au constatat cu surprindere că între vechile culturi materiale de pe teritoriul Greciei și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]