5 matches
-
încă o dată, spre a căpăta contur definitiv, credința că binele trebuie făcut chiar cu riscul răului. Ca și în Menuetul, autorul aruncă peste realitate vălul misterului, irizând-o cu numeroase taine. Pe unele, precum cele ale maiorului Arnotă și ale rahagiului Alexe, își propune să le deslușească chiar Lucu, alter egoul autorului. Pe altele V. le lasă într-adins nedescifrate. De pildă, misterul dens care o înconjoară pe mama lui Lucu, poate cel mai interesant dintre personaje, femeie frumoasă, descendentă dintr-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290605_a_291934]
-
a avut Vis de secătură (o probabilă eboșă fiind reprezentată în 1941 sub titlul Secătura mahalalei). Ambianța - după cum relata într-o cronică Șerban Cioculescu - este cea a unui „colț pitoresc din Bucureștii de după primul război mondial, cu covrigari greci, cu rahagii turci, cu țigănci florărese și cu lampagii de altădată”. Dudu Zamfirescu, lumpen-intelectual boem și rebel, cinic și „declasat”, e un personaj interesant, nuanțat și contradictoriu, în parte original, înscriindu-se într-o serie tipologică ilustrată în perioada interbelică de Mitică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
senatori veneau la ore neregulate sau făceau absențe, Ghiță Berbecu era exactitatea personificată; la ora 2 era la peronul din Bulevard și primea defileul senatorilor. Mai târziu era la cafeneaua Union din strada Regală, iar seara se instala lângă un rahagiu care, în toate serile, își întindea taraba cu zaharicale pe Calea Victoriei, lângă vechea poartă a casei unde era instalat Clubul Tinerimii. Femeile cari circulau își treceau toate mâinile prin lâna bogată a Berbecului, după cum multe din ele îi cumpărau câte
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
și Penciulescu, tînăr inginer ,de viitor", oarecum logodit cu Mona. De la aceste cîteva detalii începe, în romanul lui Cristian Teodorescu, calamburul vîrstelor pierdute. E, pe de-o parte, lumea petrecăreților de nevoie care, într-un oraș cu gene orientale, cu rahagii și bragă rece, își țin și ei rangul cum pot, la reuniuni simandicoase cu iz de baluri răsuflate. Făcînd parte din ea, și totuși aruncîndu-i tifla, sînt cîrcotașii de soiul lui Haikis, culcușit într-un vagon abandonat pe șine, sau
Bătrîna-ntinerește by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11206_a_12531]
-
procedează într-un manifest al Moftului român "către cocoane": Cînd ăți pleca de-acasă, mîncați și beți bine ca să vă poată ține toată ziua, fiindcă alaiul are să se spargă după miezul nopții, și poate nu se întîmplă să găsiți un rahagiu" și într-o referință la mersul trăsurilor prin București: "N-o să meargă omul cu muscalul să mănînce rahat la cișmeaua lui Cantacuzino de la Filaret..." Se mai utilizează și referința la termeni dintr-o arie semantică apropiată: într-o schiță, autorul-narator
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]