6,973 matches
-
Juan. în schimb, în Giselle rouge, dacă primul act mai are o oarecare coerență, sugerând tensiunea dintre două lumi ireconciliabile, cel de-al doilea act, în care personajul principal - inspirat de viața reală a unei mari balerine, Olga Spesivțeva - părăsește "raiul" comunist plecând în Occident, nu este decât o succesiune pestriță, lipsită de un evident fir conducător, în care se alătură scene intimiste, scene de salon în care se dansează charleston, apoi o reducție a primului act din baletul clasic Giselle
Teatrul de balet Eifman by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11330_a_12655]
-
fiind au fost smulși din lumea lor, așa cum spunea și Vladimir. Și să deplâng viața în care au tânjit după ceea ce au pierdut. Și ce poate fi mai trist decât să încerci să reclădești, în mod reparator, la sfârșitul vieții, raiul din care ai fost alungat. E o tragedie! Așa cum cum există multe altele, în fiecare viața de om. Dragoș, nu ne spui nimic de evenimentul de aseară de la Opereta , la care a participat o parte din această lume ? Dar spectacolul
Boierii azi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82617_a_83942]
-
adevarat.Cine nu își dorește să trăiască într-o lume mai curată,mai plină de verdeață și cu un aer mai proaspăt?Toti.Atunci trebuie să trecem la treabă,în folosul nostru,al generațiilor următoare,și cel mai important,al raiului care se numeste Terra.De Crăciun puteți cumpăra brazi la ghiveci pe care să îi plantați apoi în fața casei sau blocului.E că și voluntariatul(am fost voluntar la Asociația Sibiu Capitală Culturală Europeana-CCE 2007). Te simți mai bine,câștigi
Audiatur et altera pars by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82777_a_84102]
-
viața de la început. Aici oricum nu mai puteam trăi. Îmi imaginăm cum vine primarul să vadă ce facem noi acolo și cum îi spuneam: “Cara-te de-aici că e locul lui bunicu’! Am venit să mor”.» Nu știu cum va fi Raiul. Dacă în Rai nu sînt foarte multe obiecte, apai chiar că nu mă interesează! Adică să plutesc numai așa, pește norișori și pește lucruri foarte inconsistente și pozitive? Un loc fără tensiuni? Pentru numele lui Dumnezeu, dar cum poate fi
Irina Nicolau: o incredintare de tipul “bessa-bessa” by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83066_a_84391]
-
acuză de misoginism politic, se agită, transpira, face uz de tot arsenalul de paralogisme și incorente cu care natura l-a înzestrat din plin, pentru a demonstra că ce!?? Că nu există femei criticabile, ca toate femeile sînt rupte din rai, ca în timp ce politicianul mascul trebuie altoit cît mai des, puținele femei din politică trebuie ferite de acest tratament, indiferent de prestația lor, pt că pur și simplu sînt puține și fragile!?? Adică să înțeleg că a critica o femeie politician
Ce cauta femeile in politica? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82995_a_84320]
-
din moment ce sunt atât de bolnavi, e de presupus că din închisoare vor intra direct în spital. Asta dacă nu cumva vor deschide urgent vreo afacere cu lapte și cornuri și vor circula din clasă în clasă, distribuind poamele rupte din raiul eternei social-democrații românești. Dintr-un anumit punct de vedere, e și acesta un bun început: dacă la capătul drumului - un drum, dacă se poate, cât mai scurt - ne vom trezi fără binefăcători, tot vom câștiga ceva. Renunț, pentru asta, la
Ugerul lui Pilat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14864_a_16189]
-
dulceață, Alături - trandafiri sălbatici Și iarbă alb-lăptoasă. Nicicând n-am mai fost Fericit ca atunci. Nicicând n-am mai fost Fericit ca atunci. Imposibilă-i întoarcerea-acolo Cât și a spune cuiva Cât de preaplină de fericire Acea grădină a raiului era. Revenind la cartea Marinei Tarkovskaia, din paginile ei, ca și din bogatul "fotoletopiseț" adăugat în final, chemate de dincolo de apa oglinzii, prind viață și se perindă, ca umbre ale trecutului, o puzderie de personaje fascinante: Dubasovii, Pșeslavskii, Vișniakovii - ascendenții
Saga Tarkovski by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/15281_a_16606]
-
de un soi de plagiat, autorul face el însuși referire, în mod postmodernist, la "unul Dürrenmatt") cu aur în schimbul unei morți este, din punct de vedere al lui Coelho, o reabilitare a șarpelui (care tentează prin cunoaștere: în zadar desfătările Raiului; oamenii vor fi egali cu Dumnezeu abia "în ziua în care vor ști ce înseamnă Binele și Răul"). Momentul în care trebuie luată decizia Scindării, a alegerii Binelui sau Răului, apare brusc în viața noastră, și, în opinia romancierului, cartea
Povești despre întrebare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15333_a_16658]
-
preotul clamează: " Ușile, ușile!", invitând la separarea celor chemați de cei nechemați, a lumii sacre de cea profană. Janus din mitologia latină era inițiatorul în mistere și purtătorul cheilor de la poarta solstițiului, precum Sf. Petru, în lumea creștină, deține cheile raiului. Folclorul nostru e plin de referințe consonante. Poarta maramureșeană, somptuoasă, are și o replică modestă, acea ușă strâmtă și scundă prin care se intră numai "lăturiș", silind pe oricine să-și vadă măsura. Un călător ostenit, un pelerin al speranței
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
acestora, distracția, rîsul, însă, în speță, stupefacția auditoriului, precum un indice al violentării conștiinței lui, deci al puterii demoniei personale. Așa cum recunoaște singur: "Eu, malițios din fire, îmi selecționez fabricatele așa încît să aibă un aspect paradoxal, mă preocupă edilitatea raiului și anatomia îngerilor. Văd cu satisfacție pe fața prietenilor stupoarea". Mobilul psihic al unei atari conduite îl constituie simțămîntul măgulitor al propriei preeminențe, al unei excelente opinii de sine ce-i dictează un șir de confesiuni nu doar antifilistine, ci
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
se văd cu diploma în buzunar, nu se mai duc - eheu, fugaces! - la „brațele de muncă", ci direct la ambasadele occidentale. Ceilalți, eternii perdanți, speră și ei măcar la statutul de „căpșunar", de zilier în construcție, dar tot departe de raiul mioritic. în fine, pe-acasă rămân abonații știrilor-șoc ale televiziunilor: junii hoți, junii violatori, junii bătăuși, junii bețivi, junii drogați. „Nu fi aspru, ei ne vor da pensii", a încercat să mă consoleze un prieten într-o împrejurare în care
De la mersul cu plugușorul la mersul cu pluta by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14368_a_15693]
-
legate de "siguranța națională". De data aceasta, chiar îi cred pe domnii de la S.R.I. Sunt sigur că printre filele îngălbenite de vreme ale priboiului se găsesc destule secrete capabile să arunce în aer România. Evident, e vorba de România pesedistă, raiul securiștilor bătăuși, criminali și hoți. E bună la ceva și jumătatea asta de mărturisire: ea confirmă cu eclatanță că de numele Priboi se leagă momente misterioase din istoria țării. Dar nu e vorba de politica externă a României, cum se
Infernul ca parc de distracții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14562_a_15887]
-
o fi jucat el cu alții...". La fel, reamintește intenția, împlinită pînă la un punct, a naratorului din Cimitirul Buna-Vestire, Unanian, de-a redacta un text sacrileg, Al Treilea Testament, în mijlocul căruia să se afle panorama unui Paradis profan ("un Rai Böcklin, pictural, artistic și cu singura santinelă a cedrului monumental la intrarea dinspre ape"), în dezacord cu conceptele biblice (" Plec înainte, ca în Sfintele Scripturi: ce mă poate opri? Mă oprește parcă noțiunea"), bizuit pe temele unei "romanțe" ("temele acestei
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
intervievați rostesc la unison că adevărata lor casă rămâne tot România, unde se simt extraordinar de bine. Partea interesantă este aceea că nici unul nu precizează motivele pentru care a părăsit definitiv perimetrul Daciei milenare și de ce pleacă din nou din raiul mioritic, nu rămân pe loc. Repede, repejor, se Întorc În țarile lor de adopție, În state cu un Înalt nivel de trai, precum Germania, Austria, Grecia, Austria, Israel și altele. Urmărind luările de cuvânt pline de patetism, am fost impresionat
Hai acasă!. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_344]
-
sufletul dacă îmi promiți că o să-i citești povești cu zâne, seara înainte de culcare". Apoi, în condițiile promisiunii mai este trecută și muzica astrală, nu alta, ca hrană a sufletului, de care el nu se poate lipsi dincolo. Dar și "Raiul", și "aripile de înger" sunt trecute în înțelegerea copilului cu Dumnezeu. Copil cuminte și grav, Cristina Mihăilescu a pierit într-un accident, lucru despre care ea a tot scris și vorbit mereu, și cu mult înainte să se fi întâmplat
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14124_a_15449]
-
musafirii prin mici bilețele. Păstrez și astăzi câteva asemenea foșnitoare mesagii. - Cum era Enescu în intimitate? - Fermecător! De o imensă simplitate și tandrețe, fără nici un ifos. Datorită minunatului poet și muzicolog, pe nedrept uitatul Emanoil Ciomac am putut pătrunde în raiul muzicii enesciene. Am avut, așadar, privilegiul să-i "cunosc", firește, din afară, pe Enescu, pe Ion Barbu și doar în treacăt (era tare retractil) pe Mateiu Caragiale, al cărui fotograf particular mă mândresc a fi fost. I-am mai cunoscut
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
decât se dezvăluie la o primă lectură. Cititorului avizat îi apare excursul pe extrema plajă al poetului în primul rând ca descătușare emotivă, exercițiu de vigoare al unei vocații dominate de mirajul sonurilor: "Călătorii, vecinătăți de lume/ cu-amiezile mângâietoare, rai// Fără opreliști inimă-mi dădeai/ putere să privesc albastrul cum e.// - Ulisse în fotoliul meu de pai -/ prin țesături de valuri și de spume./ Călătorii, vecinătăți de lume/ cu-amiezile mângâietoare, rai.// Dar nu mai știu din care vină-anume/ sfinții
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
sonurilor: "Călătorii, vecinătăți de lume/ cu-amiezile mângâietoare, rai// Fără opreliști inimă-mi dădeai/ putere să privesc albastrul cum e.// - Ulisse în fotoliul meu de pai -/ prin țesături de valuri și de spume./ Călătorii, vecinătăți de lume/ cu-amiezile mângâietoare, rai.// Dar nu mai știu din care vină-anume/ sfinții-au murit de mult în mine, vai!.../ Și n-am auz să mai ascult alt grai/ decât al meu, al bietei mele hume.// Călătorii, vecinătăți de lume." Charles d'Orléans și-ar
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
murit doar de câțiva ani. Pot îndrăzni să afirm că un cărturar bătrân, poate chiar din neamul meu, o va căuta peste patru sute de ani așa cum te caut eu pe tine? Acum însă tu trebuie să știi mai multe despre rai decât ea. Seamănă cu unul din altarele acelea din plastic ce strălucesc în noapte? Îți jur că nu mă supăr dacă da. Sunt stelele, în fond, cu adevărat mici? Poate un bătrân cărturar să-și găsească în cele din urmă
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
stabilise la Cluj, tata milițian, apoi șofer, mama casnică - stând la marginea pădurii, ascultând ciripitul păsărelelor, foșnetul copacilor, zborul fluturilor ș.a.m.d. și imediat compunând, scriindu-le, descriindu-le într-un caiet, poezii după poezii. O, era, a fost raiul meu de scriitor! După care încet-încet a venit căderea în timp, cum ar zice Cioran, îndoiala, încăpățânarea de a scrie, bucuria de a scrie, mania de a scrie, viciul mîinii, cum numea nu mai știu cine scrisul. Cum ați debutat
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
în viața cotidiană a insului care sunt, am impresia că mereu e vineri, că mereu a trecut timpul, că mereu s-a mai dus o săptămână, un timp, un anotimp. E o împovărare cu ceva atât de inconsistent! Copilăria, adolescența? Raiuri, �islande", mai mult sau mai puțin caste, mai mult sau mai puțin reale, cronotopi misterios remanenți ai unei/unor �vieți fără nume". Titlurile poeziilor? Niște sintagme de dânsul inventate ca, cu a lor putere să țină oarecum în jug poemul
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
factor formativ și de permanență în alcătuirea specificului nostru național! În lumea beneficei urări "bată-te norocul!", a celei de încântare "bată-te să te bată"sau justițiară "bătu-l-ar Dumnezeu", a unanimei convingeri că bataia e ruptă din rai, că unde dă mama crește, unde dă tatăl urmează spitalul, semnul de neîndoielnică dragoste la țară este bătaia, de care nevasta aproape că are nevoie, spre a se convinge că este mai departe iubită și ocrotită. Și, ce e drept
Bătaia la români by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15061_a_16386]
-
lîngă Ucraina - răspunse Van der Merde. Da' nu scrie acolo pe hartă? - A căzut zacuscă pînă lîngă Odessa și nu se mai vede". La prima vedere, în spiritul propriu satirei, de răsturnare a locurilor comune, Vasluiul (prin extensie, România) este raiul pe pămînt. Ba mai mult, spațiul mioritic emană conotații erotice: "din cauza acelorași 50 de ani de dictatură, ne-am ocupat mai mult cu trupul românului (mai precis al româncei), așa că nu ne-a fost prea greu să realizăm faptul că
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
românului (mai precis al româncei), așa că nu ne-a fost prea greu să realizăm faptul că pășind prin spațiul mioritic, pășim, de fapt, în plin eros, ne tîrîm, liliputani și erecți, pe trupul întins orizontal al unei gigantice femei". Dar raiul se dovedește scufundat într-o etern tristă, aproape umană, rapiță caragialiană. Toate argumentele construite în jurul unicității noastre naționale, tocite și deformate în discursuri naționaliste, sînt puse în slujba susținerii candidaturii județului Vaslui în structurile Nord-Atlantice. Generalii N.A.T.O. sînt cazați
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
ori, mă bucuram. Alteori, un freamăt interior, de om matur, mă Întrista. Simțeam, fără să vreau, mai tot timpul, o greutate pe umeri și-n inimă. Când priveam În juru-mi, dar mai ales În suflet, eu parcă-mi pierdusem definitiv raiul, În care ea părea, pe drept cuvânt, prințesă. M-am Întrebat, de ce? Câțiva ani mai târziu, m-am gândit că diferența dintre noi ținea de felul În care ne raportam la ignoranță. Ea o accepta, eu, nu. Nu eram În
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]