935 matches
-
scaunului liber n-a mai existat, înlocuită cu gestul fermecător, ca un puișor de om să ofere unei Doamne scaunul său ... Cam așa e cu astfel de convenții. Cât despre căscat ... Contextul contează foarte mult și-n funcție de el se ramifică și libertatea ce ne-o luăm -de a cască sau de a ne chinui să-l mascam-. ... de la acel episod a trecut ceva vreme, de aseară -când am scris rândurile anterioare-, doar câteva ore, dar, de aproape două ore a
Sunt un căscat by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82713_a_84038]
-
vastului domeniu, mai mult decât generos, din orice direcție ar fi fost luat în considerare. Să preia, într-o așezare cronologică, colaborările la ziarele din țară. Dacă ținem seama numai de publicațiile periodice "Hiena" (1919-1924), "Cuvântul" (1924-1928) și "Curentul" (1928-1944), ramificat și nuanțat prin "Curentul Magazin", apoi "Curentul Literar" (1939-1941), și încă bibliografia se anunță copleșitoare în dimensiunea sa, ca sistem de referințe. Numai pe tema Rusiei sovietice, Victor Frunză numără 740 de titluri. Toate sunt, însă, texte sigure, aflate în loc
Secțiuni în dramele unei epoci by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14655_a_15980]
-
în jurul “obiectelor” de plecare, remarcăm că multiplicarea punctelor de contact, a interferențelor, ecourilor, i-a individualizat de timpuriu discursul liric. Cum am observat și altădată, “comparatul” devenea la el un fel de nucleu de energie asociativă, declanșator al unui lanț ramificat de aproximări, care-l fac, în cele din urmă, aproape disparent, feeric pulverizat în mișcarea mai degrabă centrifugă. Or, întâlnirea cu avangarda europeană a încurajat această pornire originară, întrucât “simultaneismul” anunțat de Apollinaire în celebra Zonă, apoi programele unor Jules
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
scurs de atunci. În general ideile sale și-au păstrat prospețimea și, acum, cînd integrarea în Uniunea Europeană a devenit un obiectiv posibil - ba chiar probabil! -, ele sînt mai actuale ca niciodată. Patru sînt ideile centrale ale cărții, în jurul cărora se ramifică întreaga argumentație a lui Adrian Marino: ,1. Ieșirea definitivă din izolare, pe toate planurile, a României; 2. Orientarea decisă spre Vest și spre toate structurile euro-atlantice; 3. Integrarea europeană progresivă și ieșirea bine calculată din sfera de influență rusă, profund
Pledoaria unui extremist de centru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11425_a_12750]
-
linia realistă, verosimilă, a cărții) e complicată cu un plan fantastic, construit cu intenția de a da o a doua dimensiune a romanului, una de invenție și speculație în zona libertății depline a imaginarului. Încărcată cu o miză prea mare, ramificată în direcții insuficient elaborate și neconvingător susținute pe linia fantastică, narațiunea riscă să se piardă în confuzii și inabilități. Destul de bine lucrat în opt din cele zece secvențe ale sale, romanul își adaugă în primul și ultimul capitol (cele mai
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]
-
scrisului sînt sănătoase, stabilizante - ai un proiect, privești înainte, îți Ťrezolviť într-un fel rănile trecutului (Ťtrecutul, ca o rană purulentăť, spune Ezra Pound), chiar și ale prezentului. Este cu atît mai reconfortant să scrii un roman, pe măsură ce el se ramifică și se complică, ai o stare specială, pe care nu pot să o traduc (exaltare, încîntare, speranță). Sigur că ai momente de îndoială, de cădere, dar una peste alta, e bine" ("Opțiunea mea pentru roman este totală"). Prin exigențele pe
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
care străbate rîndurile din Cumam devenit huligan: "nu vom plăti vreodată destul de scump dreptul de-a fi singuri, fără jumătăți de amintiri, fără jumătăți de afecțiuni, fără jumătăți de adevăruri." Arabela e un fel de vis care crește incredibil, se ramifică, apoi cuprinde și mai vechea poveste de iubire din Alpi, și mai vechile cunoștințe uitate, cu trucuri de roman polițist, ca să se termine cum începuse, de fapt, cartea: în singurătate. Rămîne doar acea nevoie vitală de retragere, pe care ne-
Case de vacanță by Simona Vasilache () [Corola-journal/Imaginative/12354_a_13679]
-
idei herderiene ce-și trăiseră de mult traiul, legate de o "tradiție a sângelui" și o "tradiție a limbii". Urmărită în descrierea atentă și riguroasă a lui Viorel Marineasa, traiectoria gândirii celor doi oameni de cultură se vădește a se ramifica sub zodia paradoxului, deoarece, promovând autohtonismul, ea face apel la Orient și la bizantinism, iar criticând filosofia și cultura occidentală, admite o asimilare implicită a formelor modernității. Astfel se explică și titlul cărții: supralicitând o tradiție vag numită, Nichifor Crainic
Proiecte himerice by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/10511_a_11836]
-
Stațiunea Geoagiu-Băi l Izvoare calde, în răcoarea munților La 6 km de Orăștie, spre Sebeș-Alba, pe DN6, în partea stângă, se ramifică o șosea asfaltată ce duce la Băile Geoagiu (16 km), iar mai departe spre Balșa, Almașu Mic, Almașu Mijlociu și Almașu Mare, către Apuseni. După trecerea Mureșului se află satul Gelmar, integrat recent în vatra orașului Geoagiu, așezat temeinic pe
Agenda2003-34-03-turism () [Corola-journal/Journalistic/281387_a_282716]
-
pierzîndu-și conturul? (Ieșirea din bibliotecă). Însuși verbul, entitatea fundamentală a creației în cauză, n-are parte decît de un tratament exterior, aventuros rece, de-o abstractizantă ținută, scurtcircuitată de artificiu, precum o vagă parodie a manierismului abscons, nichitastănescian. Incredulitatea se ramifică în figuri ale unei imaginații ostenite parcă de propria-i încordare, sugerînd o discreditare a textului în presupusa-i funcție taumaturgică: Creierul meu va descăleca de pe cal și se va culca lîngă ea și atunci/ cuvîntul iarbă va naște pămînt
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
spunea, hotărîtor, cuvîntul. G. Călinescu a precizat că reportajul de călătorie al lui Filimon are ca model pe unul francez, datorat unui Viardot. Așa, probabil, este. Dar, după aprecierea d-lui Paul Cornea, reportajul lui Filimon se dilată și se ramifică prin dezvoltări și paranteze aluvionare, comentariul auctorial detasîndu-se de faptul relatat. Recitit azi, după aproape un secol și jumătate de la elaborare și publicare, memorialul lui Filimon din 1858, cu toate deficiențele sale (unele amintite), prezintă o cîtime de interes incontestabil
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]
-
boală trebuie elucidată prin diverse mijloace de cercetare. Așa se face că naratorul alege să înfățișeze evenimente și tipuri umane concludente pentru un tratat antropologic. Dar, cum lumile realiste ale lui Nicolae Stan sunt traversate de subterane textualiste, lucrurile se ramifică permanent: alături de docuficțiuni (fișe ale Securității și analize socio-culturale), discursul adună, ca un bulgăre de zăpadă, secvențe istorice ce anunță reculul unei lumi închise, participantă la istorie cu sentimentul unei boli inexistente. Prin evenimente înțelegându-se capturarea unui partizan (Osman
Istoria ca așteptare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2523_a_3848]
-
factorul masculin. Dacă, lipsindu-i, are numai feminitate, va fi diletant. De unde decurge că sămânța este gând. Chiar când lucrează cu sensuri, diletantul este un decerebrat. Recunosc și semnez. Citind cartea lui Andrei Pleșu și observând cum își dezvoltă și ramifică ideea, intuiesc mai bine, prin contrast, ce înseamnă să înțelegi fără să gândești. Îți vine o idee, o formulezi - și atât. Lipsește rămurișul, lipsesc interstițiile, capilarele prin care se răspândește sângele în organism. De unde nu numai simplitate, dar și o
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2533_a_3858]
-
fără a ieși din canoane și fără să epateze, cărțile lui au un ceva care scapă înțelegerii imediate. Toate astea, pentru că Radu Mareș e un profesionist al insinuării prin detaliu. El construiește pe un eșafodaj realist psihologic, ce se va ramifica în direcții ambigue. Faptul se observă mai limpede în prozele recente din Sindromul Robinson. Impresia e că, în intenție, cele patru povestiri ar fi alcătuit un roman la care autorul renunță din lipsă de coeziune. Precedentul existase în legătură cu romanul Deplasarea
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
cărții, mereu îmbogățit cu digresiuni, povești, anecdote, citate, opinii, evenimente. Situația paradoxala de a purta prenumele unui unchi, cunoscut romancier și dramaturg român, în jurul căruia plutește misterul unei tenebroase "affaire", nu putea fi trecută sub tăcere. Această structură binara se ramifică pe durata lecturii. Dialogul nu este susținut doar de cei doi, există și unul generat de notele de subsol unde intervin alte voci, a autoarei dar în alt registru (povestind, de pildă, o anecdotă plină de tîlc despre "politica struțului
Michčle Hechter and Mihail Sebastian by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/16198_a_17523]
-
astfel încît avem o amplă, densă povestire înglobată în altă povestire, la fel de interesantă, chiar dacă mai săracă evenimențial. Și avem două voci narative: în ramă, a Amaliei, unul din personaje, și a clasicului autor omniscient, în măsură să completeze și să ramifice discursul lăsat în suspensie de aceasta. Într-una din quasi inaccesibilele grote de la Montagnazza (Agrigento) cu deschidere spre mare, cîndva refugiu din calea piraților și a corsarilor turci, iar, de pe la 1850, "casă" pentru fugari și pentru năpăstuiții sorții, Amalia, pe
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
aerian. În 1884, sistemul a fost schimbat, gara Timișoara devenind prima gară din Europa iluminată electric, înaintea gărilor din Viena și Paris. Către sfârșitul secolului al XIX-lea, gara noastră deservea deja 6 direcții de mers, din nodul feroviar Timișoara ramificându-se 1 072 km de cale ferată. Se aflau în exploatare liniile: Timișoara-Arad (1871); Timișoara-Caransebeș (1876), Timișoara-Cruceni (1888), Timișoara-Sânnicolau Mare (1895), Timișoara-Radna. Căile ferate din Banat încep să se configureze pregnant în relațiile feroviare europene, unde (după exemplul american) belgianul
Agenda2003-21-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281055_a_282384]
-
sa nu doar o stare de spirit, ci și o manieră stilistică, vădită în factura versurilor. Aceasta e frecvent lapidară, apăsată, cu aer de efigie, deoarece solitudinea nu se revarsă în comunicarea cu semenii, tinzînd spre economie. Chiar dacă frazele se ramifică, ele pot fi descompuse în unități simple, în virtutea unui ritm sintactic al concentrării: „vers după vers poem după poem/ imprimate pe creier, în gînd./ mari porțiuni din scoarță sînt arse, scurt-/ circuitate/ nici bălării nu mai cresc,/ nici rămurea de
Poezia Solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2655_a_3980]
-
de dragoste emoționante, apologuri și alegorii de tipul vechii proze filozofice, legende, deraieri onirice, scene de un umor coroziv sau de un naturalism șocant. Romanul are în centru personalitatea deopotrivă fascinantă și înfricoșătoare a mătușii, talentata doctoriță Wan-Inimă. Narațiunea se ramifică într-o serie de întâmplări adiacente care alcătuiesc istoria familiilor din ținutul Gaomi, urmărind consecințele tragice ale acestei politici dure și degringolada valorilor în timpul reformelor și deschiderii din anii ’90. Criza conștiinței pe care o trăiesc intelectualii trecuți prin experiența
Mo Yan - Broaște by Florentina Vișan () [Corola-journal/Journalistic/2564_a_3889]
-
conjuncturale) sau a unei direcții „naturale”, deci de prevăzut fiind persistența sa. Oricum, problematizarea pe un atare teren părăsește zona literaturii, o depășește și pe cea a culturii, pentru a se plasa sub un orizont în care referințele pot fi ramificate la extrem. Cu un alt prilej, același critic denunța - cu deplină îndreptățire - „reformarea” sistemului de învățămînt, concepută, printre altele, ca mod de dislocare pînă aproape de dispariție a „științelor spiritului”, cum erau denumite în mai vechea teorie a culturii. Iar în
Refuzul „postmodern“ al lecturii – un simptom? by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/2773_a_4098]
-
spicelor înalte și din murmurul asemeni vuietului îndepărtat al unui puhoi nestăvilit de neliniște. Viața era scufundat întrun abis de incertitudini și terorismul se cuibărise și împuiase în Regatul Unit al Spiritelor Libere. Cărările în lan erau drepte și se ramificau în toate direcțiile ca o pânză de păianjen uriaș. Mă îndemnai asudând prin toți porii teroarea: - Hai mai repede, că ne prind din urmă! Să ne ascundem din calea urgiei! Aleargă pe acolo! Și zicând acestea îmi indicai o cărare
VIZIUNEA TERORII de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384258_a_385587]
-
puncte noi ce schimbă perspectiva. E un permanent și fascinant joc al măștilor alternante și al identităților coincidente, o asumare a complexităților naturii umane, recunoscute și discutate ca atare. Cu cât aprofundezi mai mult subiectul Paler, cu atât acesta se ramifică și diversifică, se etajează și reorganizează într-un sistem complex de semne și referințe: individuale și istorice, existențiale și culturale. Fiecare frază e un posibil capăt și un nou început, într-o operă circulară și non-lineară, în care, fără materie
Melancolii eline by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8491_a_9816]
-
până la scrieri adesea inaccesibile chiar și cunoscătorilor (pretinsa cronică a lui Huru, un contemporan al voievodului Dragoș sau industria de mistificare pusă la cale, în exilul său francez, de Adrien Le Corbeau, pe numele său real Rudi Bernhaut), inventarul se ramifică parcă de la sine. În sensul reformulării unei tradiții a unor asemenea ludice - sau, alteori, meschine - monede calpe. S-ar cuveni insistat ceva mai mult asupra falsificatorului de geniu care a fost Rudi Bernhaut. Nu pentru a narativiza nepermis de mult
Les faux monnayeurs by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8529_a_9854]
-
ia tainul. Un boxer ca Gigi Bombonaru, cu cât repurtează mai multe victorii, cu atât ia mai mulți pumni în cap. Un coșciugar bate suta de ani, tot încropind coșciuge. La rândul său, cizmarul Gică Dei, ăl bătrân din familia ramificată sub ochii noștri, îi ține practic pe toți: mamă și soție, copii și nepoți. Romanul este în bună măsură static, fiindcă această lume proletară e legată și fixată de noua glie, a Statului. Casele vor fi demolate și înlocuite de
Flacăra Roșie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8533_a_9858]
-
când vorbirea se află "trimisă înapoi în ea însăși". Din același limbaj se naște teatrul, când cuvintele se produc în afara lor, când o forță centrifugă le antrenează într-un soi de exhibiționism incantatoriu. În poezia Alegorie, figurile de stil se ramifică baroc, astfel încât spectacolul înfrățirii dintre pământ și cer ("teatrul") se interiorizează, se spiritualizează, pătrunzând în limbajul alegoric ("versul"): Unul în brațele celuilalt dormeau pământ și cer înfrățiți ca niciodată. Trecea Tatăl prin camera de culcare mormăind o binecuvântare. Verbul, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]