118 matches
-
așa?! Doamna Simion e bolnavă, spuneai?” “Da, așa am auzit. Cică ar fi venit fiu-său cel mare, Daniel...” “Ba nu Daniel îl cheamă, Teodor...” “Nu, Daniel îl cheamă, l am avut ca elev, nu-ți mai amintești?” “Te-ai ramolit de tot, soro, Teodor e băiatul doamnei Popovici...” ...Parcul ăsta îmi dă senzația că plec din el mai curat sufletește, că, de la primul pas făcut pe aleile sale am trecut dincolo de orice umbră de insatisfacție. Așa a fost dintotdeauna. Iar
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
chiar și trecutul, oricât de inutil ar părea ÎPe dracu! își spunea mai departe bătrâna doamnă, nu-i inutil nimic niciodată, toți spun că nu poți să refaci trecutul, dar eu susțin că poți și asta nu pentru că m-am ramolit și nu-mi mai merg rotițele ca lumea, nici măcar nu mă gândesc la deciziile politice care se practică aici și prin alte părți, să nu vorbești despre fapte petrecute care nu-ți convin, iar ele dispar, ca și cum n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
sfinții epocii noastre: bătrâni negri de o mare frumusețe, cu ochi cafenii, bieți oameni asupriți ajunși aici din deșerturile Texasului și Oklahomei, dijmași ruinați care caută raiul în camerele urbane mobilate, invadate de rozătoare. (Totuși, nădăjduiesc că atunci când mă voi ramoli nu va trebui să recurg la crenvurști pentru supraviețuire. Vânzarea scrierilor mele ar putea să-mi aducă vreun câștig. Și la nevoie aș putea să intru în circuitul conferențiarilor, luând exemplul dezgustătoarei M. Minkoff. Jignirile aduse de ea bunului-gust și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Ada și-i luase din mâini curelele lustruite fin și prinse în cătărămi nichelate. - Am să schimb calul ăsta! N-are trap bun! poticnește! - N-ai să schimbi nimic! zise cu dispreț Ada și se uită la el. S-a ramolit de tot! gândi. Ce sunt ochii ăia galbeni? Stârpitură de viță mare. Nobil am vrut, nobil am." Ea, așa costelivă, era foarte trainică. Campioană la tenis, brațul slab azvârlea mingea neobosit, campioană la dans, piciorul celebru de subțire, un os
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ca și misterul umbrelor chinezești la lumina zilei. Buna Lina povesti lui Mini de Ia capăt pățania ei cu piciorul. Confuză în vorbă, ca de obicei, amesteca durerile fizice cu necazurile celelalte, toate răzbătute de plângeri împotriva babei care se ramolise de tot. Trebuise ca ea, din somn, să audă soneria înainte ca baba să se urnească. Mini lăsa să-i scape ocazia asta bună de a face oarecari insinuări. Apoi Lina amestecă darea de seamă a unor depuneri de familie
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cățel sau ceva, oricum nu-i dădeam numele tău, da oricum nu mi-aș lua niciodată, Contesa - cealaltă - e o femeie frumoasă care când m-am trezit eu în cameră cu blondu ăla... blondu ăla... fantastic, da chiar m-am ramolit! Domnul Popa disimulează cu tot calmul de care este în stare: se ridică încet din genunchi, își face o cruce mică în fața mormântului Contesei și se uită cu coada ochiului la blond. Blondul se joacă aparent nepăsător cu un yo-yo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
purta Însemnele lui Anticrist. Bătrâna jubila. Mașa nu-și mai bătu capul să răspundă. Când o lua pe arătură, bătrâna era greu de oprit. Și totuși schimbul acesta nevinovat de replici nu rămăsese fără urmări. În ultimii ani, bătrâna se ramolise atât de mult, Încât uneori se comporta ca un copil. Auzind despre efectul pe care Îl avea muzica asupra „producției de lapte“ În Olanda, Tatiana se gândi mult timp la acest fapt, trăgând concluzia că invenția ar trebui Încercată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
la babulea și povestea ei cu televizorul... La strania asemănare dintre Stan și Tihon și dintre Bran și preceptor. „Cine știe, poate că o fi și un pic de adevăr În toată povestea asta... Poate că babulea nu s-a ramolit de tot, ci a Întrat În contact cu altele spirite. Poate că la apropierea morții Îți năvălește veșnicia În trup...“ Și poate că așa era, căci bătrâna nu mai simțea nici frigul, nici căldura, nici oboseala, nici durerea. Dacă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de iarnă, cai în galop, femei la fântână și icoane, obișnuiții locului joacă șah și discută politică. - De câte ori ți-am spus că, la șah, nu muți piesele cum vrei tu? Calu’ merge-așa, tura merge-așa. Chiar ești așa de ramolit sau îți bați joc de mine? - Calul nu merge ca tura, tura nu merge ca regina, regina nu merge ca regele... - Ba merge... Hai, mută ceva... - Regina merge ca regele... Mă așez pe gard. M-a apucat căscatul, parcă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
adevăr o deține - nu poate fi împărtășită unor grobieni. Nu știu pe nimeni, în urbea asta, capabil să sesizeze inefabilul. Poate Actorul, dar e, deja, bătrân. Când se îmbată, are viziuni apocaliptice; trage bășini devastatoare, vomită, plânge. Filozoful s-a ramolit și el, și-a pierdut toată sensibilitatea față de Frumos și Adevăr. O fantoșă. Eremitul era - dintre toți - cel mai potrivit să devină un inițiat, avea o experiență, dar precis că s-ar fi împotmolit la ultima probă: ispita sexului. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
mărului. Perfecțiunea imperfecțiunii. Cititorului îi place personajul care moare pentru dreptate. Un fals: a murit dintr-o neînțelegere care i-a fost fatală. Acum vreau să vorbesc, beat, cu Filozoful despre Balerină, minciuna noastră cea adevărată. Iepuri! Tratat! S-a ramolit de tot, încă nu a împlinit cincizeci de ani, dar parcă a trecut de șaizeci. Suntem de-o seamă. Încă o mai iubesc pe Balerină. El doar o regretă; o diferență oglindită de înfățișarea lui. Era înaltă și subțire. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
o dictatură vulgară: un suplinitor - sau croitor - ar fi un dezastru: Magistratul, cel puțin e rasat, are gusturi, școală, lucrează cu Legea și cu mintea, nu cu foarfeca și cu acul. Filozoful; ar imprima mulțimii o ideologie. E confuz, uneori, ramolit de tot mâine-poimâine. Actorul e mai potrivit: a fost, pe rând, Cromwell, Ivan cel Groaznic, Robespierre, îi va fi ușor. Era potrivit Eremitul - l-ai ucis prea repede; e bine să pui în fruntea mulțimilor un răspopit. Romancierul nu: el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
minte decît putea un om să ducă. Iar cînd unii erau dăruiți peste măsură, acestora, de cele mai multe ori, le mai sărea cîte una din rotițele judecății, unora le săreau aproape toate; ospiciile nu erau doar pentru tarații din naștere sau ramoliți; sfîrșeau acolo și destui dintre cei care, mult prea des și prea intens, fuseseră atinși de o insuportabilă Înțelepciune. Sau primiseră prea multă informație, creierele lor fiind surprinse, probabil, nepregătite. Thomas era un supraviețuitor: doar o clipă-neclipă, atît, știa și
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Sau vorbesc copiii lor? O fi având și Octavian copii? O fi înfiat unul, să poată rafina jocul, cum cere planul de măsuri al subteranei... Intră în cabină, formează numărul. Sună, sună în gol. „O fi alt număr. M-am ramolit, oi fi notat numărul doamnei Radovici. Care nici nu mai e doamnă, e iarăși Irina. Irina, iarăși Irina.“ Peste jumătate de oră, detectivul repetă încercarea. Nu mai are ziarul în față. Pierduse ziarul, bineînțeles, dar reținuse numărul. Oare îl reținuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ale comicului - Stan și Bran, Chaplin și Frații Marx. Secretarul de partid al teatrului (Întîmplarea e datată 1987) care, culmea, era și secretar literar, a luat-o ca pe o „șopîrlă”: pentru el, frații Marx erau ...Engels și Lenin. Un ramolit din teatru i-a atras atenția vigilentului politruc că eu mă refer, pesemne, la Frații Max. Și mi-a schimbat numele lor, În caietul-program. Eu am descoperit manopera grosolană, și am corectat, la loc. Ca să nu aibă necazuri politice, omul
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
și de fapt de asta l-a sunat, să se sfătuiască, acum, la prânz, că ăia care Îi ascultă mănâncă și ei, așa că pot vorbi liber. „Liber?“ s-a Întrebat mirat Rogoz. Ce l-a apucat pe Parolică? S-a ramolit, Începe să nu mai fie atent. Păi, ce să facă, i-a ruginit o brichetă „de colecție“, abia așteaptă să reia munca, la concediu nici nu se gândește, iar cu „ceasul“, cu inima, fie ce-o fi, dacă se oprește
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
cam dificil, sînt proști și încăpățînați. — Linia a doua, cei din spatele Piticului, completează Petrică, cîteva rubedenii, prietenași de-o viață, doi trei militărei de mîna a doua, totuși n-ar trebui să ne facem prea multe griji din partea lor. — Niște ramoliți, zice Monte Cristo, dîndu-i apă la moară domnului Președinte. — I-am fi putut avea de partea noastră pe toți, i se face puțin ciudă, dacă Geniul ar fi înțeles astă-vară ce a încercat să-i spună frățiorul său proaspăt întors
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
-Rîd,na! Și-și înfingea țâțele tari în plasa care-i despărțea, ca și când i le-ar fi dat lui. Începuse să-i placă și ei manglitorul. Era tinere-ltinerel și-o zăpăceau ochii lui veninoși și plini de poftă. Bozoncea se ramolea. Trecuse și vremea lui. Începuse să-i albească părul pe la urechi. Pleca repede, să nu-l mai vadă pe Paraschiv. Și-acum că scăpase, pe ea o căuta. Îi spuse lui Gheorghe: - O să vedem noi ce-i cu legea starostelui
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Și cu murdăria de aici? GARDIANUL: O nimica toată! Ne apucăm amândoi și într-o oră măturăm, spălăm pe jos, aerisim... Aduc eu cârpe, domnule! ARTUR: Și cu călăul? GARDIANUL: Punem mâna de la mână și-i luăm un rachiu. E ramolit de tot. Dacă nu bea, îi tremură mâna. Și mai e și miop. ARTUR: Asta întrece orice măsură. GARDIANUL: Nu, știu eu cât să-i dau. Odată... Pufnește în râs.) știu eu când... cuiva... știu eu cui... dintr-o mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
gata să se ridice, apoi se răzgândi. Mă simt cam ostenit. Alege-ți singur... Raftul de jos, sub radio... Vâlcu îl scrută surprins. Ridică din umeri și dispăru în camera bătrânului. Melania Lupu observă în șoaptă: ― Ce greșeală! ― Te-ai ramolit complet, Popa! aruncă, în surdină, sculptorul. În viața ta n-ai lăsat o muscă să-ți intre în odaie, până și oalele le ții sub cheie și dintr-o dată îl poftești pe ăsta să-ți răscolească pe unde-i place
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de cămile, cu o armată de elicoptere, camioane, macarale și buldozere pentru a începe lucrările la Heart of Island. Și, tot la fel de sinceră, îți spun că nici nu știu ce răspuns i-aș mai da Înălțimii Sale. Asta înseamnă că m-am ramolit de tot, că trebuie să-mi iau iute șevaletul și penelul și să-mi găsesc un colț de lume și mai ferit decât Little Cayman, dacă nu vreau să eșuez pe o Heart of Island. Altfel, toate-s vechi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a încercat să ne atragă de partea lui făgăduindu-ne bani; i-am râs în nas. Când au ajuns la baza zidurilor, vitellienii au început să-i insulte pe othonieni. Știind că vin de la Roma, le-au zis că sunt ramoliți, inepți, îndobitociți de circ și de teatru. Othonienii erau speriați, dar s-au înfuriat și le-au strigat vitellienilor că sunt cu toții niște barbari năpădiți de păduchi. Au ținut-o așa o vreme, apoi a venit primul atac, însă foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
trebuit să se întîmple, și totuși, ascultând explicațiile internului, se înseninase: așadar, cele două plicuri din buzunar se făcuseră și ele cenușă... Fără să vrea, căci nu-și dăduse seama că nu închisese bine ușa după el, auzise: S-a ramolit rău de tot venerabilul! Asta ne-a mai spus-o de vreo trei, patru ori..." Era adevărat. Îl impresionase informația pe care o citise în La Fiera Letteraria: că Papini e aproape orb și nici un chirurg nu îndrăznește să-l
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Papini e aproape orb și nici un chirurg nu îndrăznește să-l opereze. Pentru un cititor lacom și neobosit ca Papini, tragedia era fără pereche. De aceea vorbea întruna despre ea. Dar poate că și Vaian avea dreptate: "încep să mă ramolesc..." Atunci îi auzi din nou vocea: - Și ce altă tragedie ți s-a mai întîmplat? Ai renunțat la limba chineză. Și apoi? - De fapt, n-am renunțat; am continuat să învăț zece, cincisprezece caractere pe zi, dar asta mai mult
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cărți, prestigiul acesta începea să pălească. Pe nesimțite, se trezi că în cancelarie sau la cafeneaua Select nu mai era centrul atenției generale, că nu mai scăpăra, ca pe vremuri. Iar de curând, de când îl auzise pe Vaian: S-a ramolit rău de tot Venerabilul!" aproape că nu mai îndrăznea să le vorbească despre cărțile noi pe care le citea, de articolele din N.R.F., Criterion sau La Fiera Letteraria. Și apoi au urmat, una după alta, ceea ce numea, în limbajul lui
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]