82 matches
-
închise ea ochii. El o duse chiar pe pământul din care avea să-și ridice casă și o iubi acolo pe răcoarea lui curată, păzit de lumina mare a zilei.” Marin Preda realizează adevărate poeme ale universului câmpenesc, cu tonalități rapsodice, pline de un lirism sfâșietor.: „Soarele începu să răsară; câmpia se limpezește de spuma argintie a aburilor de rouă și întinderea ei care joacă acum în nemărginiri de foc rece pătrunde prin ochi înăuntrul omului, îl împrăștie afară, îl golește
ION IONESCU BUCOVU: Gânduri despre MOROMEŢII la 60 de ani de la apariţia romanului by http://revistaderecenzii.ro/ion-ionescu-bucovu-ganduri-despre-morometii-la-60-de-ani-de-la-aparitia-romanului/ [Corola-blog/BlogPost/339413_a_340742]
-
închise ea ochii. El o duse chiar pe pământul din care avea să-și ridice casă și o iubi acolo pe răcoarea lui curată, păzit de lumina mare a zilei.” Marin Preda realizează adevărate poeme ale universului câmpenesc, cu tonalități rapsodice, pline de un lirism sfâșietor.: „Soarele începu să răsară; câmpia se limpezește de spuma argintie a aburilor de rouă și întinderea ei care joacă acum în nemărginiri de foc rece pătrunde prin ochi înăuntrul omului, îl împrăștie afară, îl golește
GÂNDURI DESPRE MOROMEŢII LA 60 DE ANI DE LA APARIŢIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1437556830.html [Corola-blog/BlogPost/372615_a_373944]
-
ancorat la formula unei poezii ermetice, de viziuni interioare, de prelungire a visului în realitate, a unei poezii onirice...” Chiar Barbu ne spune că „Uvedenrode” sugerează la început un Olimp translucid și germanic, apoi o evadare în vis, totul tratat rapsodic, conform canoanelor poetice ce mi le-am trasat, cu acea sonoritate imanentă...” Remarcăm aici gândirea plastică a abstracțiunilor din poem care atinge limpezimea de cristal. Cu „Oul dogmatic” intrăm în gândirea simbolistă, unde se cântă creația, oul având- zice Nicolae
ION BARBU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1458286617.html [Corola-blog/BlogPost/368981_a_370310]
-
român recent, care își traduce spaimă de a nu se putea defini, într-un amestec de îndrăzneala neconținutistică și o privire venită de ,,sus,,. Nimic din toate acestea în alcătuirea inactuala a Melaniei Cuc, unde ceea ce creează, într-un fel rapsodic, se aseamănă cu încrederea absența, fără nici o clătinare, ce ne impresionează. Scriitoarea scrie cum respiră. Este autoarea unui tip singular de tablete”.- (Artur Silveștri ,din volumul Mărturisire de credință literară, Editura Carpatia PRESS, 2006) Irina Petras Poete de azi.Crochiuri
MELANIA CUC de MELANIA CUC în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 by http://confluente.ro/Melania_Cuc.html [Corola-blog/BlogPost/367087_a_368416]
-
român recent, care își traduce spaimă de a nu se putea defini, într-un amestec de îndrăzneala neconținutistică și o privire venită de ,,sus,,. Nimic din toate acestea în alcătuirea inactuala a Melaniei Cuc, unde ceea ce creează, într-un fel rapsodic, se aseamănă cu încrederea absența, fără nici o clătinare, ce ne impresionează. Scriitoarea scrie cum respiră. Este autoarea unui tip singular de tablete”.- (Artur Silveștri ,din volumul Mărturisire de credință literară, și preluat în Răsunetul, Bistrița) - ,,Tablete nu pot scrie decât
MELANIA CUC de MELANIA CUC în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 by http://confluente.ro/Melania_Cuc.html [Corola-blog/BlogPost/367087_a_368416]
-
răgușit de-atâtea ecouri ziua a-nnebunit prin salcâmii doldora de alb fluturând pe cer rufe uitate pe culme bătute de vânt behăie luna nebună-n călduri dolofană fântânile cântă țâșnind din izvoare toate râurile noastre se grăbesc către mare rapsodice sunete se-aud de la soare răsare în cer spânzurată privighetoarea spintecă singură cerul și zarea dealul și valea alunecă lin prin memorie amintindu-ne de copilăria în plină glorie în pădure concertul nu s-a terminat orchestra se-aude pe
SPECTACOLUL PRIMĂVERII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 862 din 11 mai 2013 by http://confluente.ro/Spectacolul_primaverii_ion_ionescu_bucovu_1368268423.html [Corola-blog/BlogPost/354433_a_355762]
-
și să se poată exprima într-unul sau altul dintre genuri. Trebuie considerate ca fiind eșuate toate încercările de a explica genurile literare prin derivarea unuia de celălalt. Astfel a existat tendința de a considera apariția vorbirii directe în stilul rapsodic ca o punte între epopee și dramă. O tradiție nu se menține de dragul tradiției în sine, ci prin prezența ei, prin capacitatea de a se mai preta încă la o actualizare. Tradiția se stinge iremediabil îndată ce devine incompatibilă cu concepțiile
UNITATEA GENURILOR LITERARE ESTE DAT[Ă DE UNITATEA OPERELOR LITERARE, ESEU DE AL by http://confluente.ro/al_florin_tene_1415372871.html [Corola-blog/BlogPost/369125_a_370454]
-
protagoniști’’ - nu neapărat ca persoane/ personalități, ci ca entități culturale de sine stătătoare. Maiestuos precum Sfinxul din Bucegi, poemul cu care se deschide noul volum - ,,Poemele ființei’’ - al Marianei Didu impune prin cadența de oratoriu a viziunii și prin policromia rapsodică a vibrațiilor fiecărei imagini în parte și a întregului, în ansamblul său. Câteva secvențe sunt grăitoare prin ele înșile: ,,poem al viziunilor mele/ despre lumea absolută/ zidită în spirală și pururea nevăzută,/ ca înlănțuiri în adorație de trepte aurite/ ancorate
,,Poemele fiinţei’’ de Mariana DIDU by http://uzp.org.ro/poemele-fiintei-de-mariana-didu/ [Corola-blog/BlogPost/93548_a_94840]
-
Patrimoniu > ALTEȚA SA REGALĂ PRINCIPELE RADU AL ROMÂNIEI. LIRA THALIEI Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Fiecare artă își are o liră a sa, firește nu una și aceeași cu cea rapsodică. Lira Thaliei e scena! Ea simfonizează înaripat spiritul actorului, îi cântă fluviul de idei și îi configurează pastelat coloristica personajului. Între personalitatea actorului și rol nu e o vastă spațialitate, ci câțiva metri de scenă, în care se desfășoară o
ALTEŢA SA REGALĂ PRINCIPELE RADU AL ROMÂNIEI. LIRA THALIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1422423365.html [Corola-blog/BlogPost/353204_a_354533]
-
legi regești. La temeliile orașului s-a așezat un castel pentru sport care ar fi uimit pe arhitecții Olimpului: Sala Polivalentă „Nadia Comăneci”, poate cea dintâi în frumusețe, a României. În jurul ei, munții vor celebra, înalți și grațioși, în riturile rapsodice ale pădurilor, și vor laurea lupta sportivă, de acum înainte! Pentru inaugurare a venit chiar Nadia. Prima ei oprire, ce spune despre ruta sentimentală a amintirilor pe care le poartă cu ea pretutindeni în lume, a fost la Clubul Sportiv
NADIA COMĂNECI. GIMNASTA BALERINĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Nadia_comaneci_gimnasta_bale_aurel_v_zgheran_1384291707.html [Corola-blog/BlogPost/347232_a_348561]
-
cunoștință de cauză, cu seninătate, ca istoricii se duelează asupra unui anumit moment dat din trecut sau că oamenii politici încearcă să speculeze asupra trecutului pentru a-și trage spuza pe turta lor, decît cel care e adeptul unei istorii rapsodice a durerii? Patriotismul istoricului care face manualele e cu atît mai substanțial cu cît îi ajută cititorului sau să facă distincție între onestitatea și tendențiozitatea istoricului. * Există și o istorie imediată, aceea a ultimilor ani, o istorie intens disputată politic
Actualitatea by Cronicar [Corola-website/Journalistic/17543_a_18868]
-
multor stiluri și, la nevoie, își modifică fără dramatism temele. Nicolae Dabija dă impresia, în tot ceea ce scrie, de onestitate și forță morală. Îl „crezi” pe cuvânt și participi sufletește la tragedia mocnită pe care o sugerează poezia lui fluentă, rapsodică, penetrantă. Un moment de grație lirică în viața hârșită a unui poet adevărat, substanțial, care-și asumă cu responsabilitate și admirabil curaj sarcina lumii sale. A lui și a noastră, se înțelege. Trebuie să spun că Nicolae Dabija își îndeplinește
LA MULŢI ANI, MAESTRE NICOLAE DABIJA de LILI BOBU în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 by http://confluente.ro/Lili_bobu_1405592037.html [Corola-blog/BlogPost/349015_a_350344]
-
cele două "Rapsodii", fiind prezentă pe tot parcursul evoluției lui Enescu, până la compozițiile din ultimii ani ai vieții, ca "Uvertura de concert pe teme cu caracter popular românesc" (1948) și "Simfonia de cameră" (1954). Enescu traversează cu subtilitate de la stilul rapsodic din tinerețe, la acel caracter popular românesc specific perioadei sale de maturitate și ajunge să atingă acel „discret și greu detectabil etos autentic autohton” din ultima parte a vieții. Alfred Hoffman afirmă că „Enescu a inovat continuu, dar fără gălăgie
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
și-a bazat "Un american la Paris" pe un fragment melodic intitulat "Very Parisienne", compus în 1926 în timpul primei sale vizite la Paris ca un cadou pentru gazdele sale, Robert și Mabel Schirmer. A descris piesa ca fiind un "balet rapsodic" deoarece a fost compusă liber și este mai modernă decât lucrările sale precedente. Gershwin a spus pentru revista "Musical America": "Scopul meu aici este să prezint impresia unui vizitator american la Paris când acesta se plimbă pe străzi, ascultă diferitele
Un american la Paris () [Corola-website/Science/331569_a_332898]
-
de cititor și traducător este că această carte are toate calitățile unui poem dramatic care poate fi recitat de mai mulți actori pe o scenă de teatru. Fiecare poezie poate face parte dintr-un multiplu dialog - confesiune, dintr-o urzeală rapsodică nu doar între felurite creații, arte și creatori, dar și, cu precădere, între istoria personală și istoria colectivă a poporului său, a românității, precum și a lumii. Polemică dacă nu chiar radicală în curajul său de a smulge măștile sub care
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
și finalul surprinzător. Cu "Zece negri mititei"... ea a atins punctul cel mai ingenios și surprinzător... și, într-adevăr, a atins nivelul lui "Roger Ackroyd"." Alții critici laudă întorsăturile de situație și finalul surprinzător. Maurice Richardson a scris o recenzie rapsodică în numărul din 5 noiembrie 1939 al lui "The Observer": "Nu e de mirare că ultima operă a lui Agatha Christie i-a trimis pe editori într-o transă. O să ne abținem, oricum, de la orice comparație cu "Roger Ackroyd", deoarece
Zece negri mititei () [Corola-website/Science/325533_a_326862]
-
a fost găsit într-un mormânt din satul Derveni din provincia Macedonia, în nordvestul Greciei, un papirus de la sfârșitul secolului IV î.Hr. care conține fragmentar diverse comentarii ale unui scriitor din cercul lui Anaxagoras, printre altele și unul la "Teogonia rapsodică", datată în secolul V î.Hr.. Papirusul aparținea probabil unui ofițer macedonian care a ținut a fi, după ritul grecesc, incinerat după moarte. Acest izvor deosebit de important pentru întreaga cultură elenă, păstrat acum în Muzeul arheologic din Salonic, fusese deci parțial
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
mitologiei grecești, dar consideră, spre deosebire de aceasta, trupul drept o "temniță" a sufletului. Orfismul se bazează pe credința în metempsihoză și în mântuire. Remarcabil e semnul de egalitate pus între zeul suprem, Zeus, și fiul lui, Dionysos. După așa-numita "Teogonie rapsodică" a orficilor, Cronos (Timpul) a creat din Haos și Eter Oul Cosmic. Din acesta a ieșit puterea vitală, întruchipată de hermafroditul Phanes (numit și Protogonos sau Ericapaios), care a născut-o pe Nyx (Noaptea), cu care i-a creat apoi
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
renascentist (Zoe Dumitrescu-Bușulenga) și afirmă că „miracolul Creangă” izvorăște din folclor, scriitorul transformând narațiunile populare „în adevărate frumuseți sferice”, scuturându-le de prolixități și scăpându-le de schematism. Viziunea lui Creangă este homerică, iar opera lui formează „un adevărat ciclu rapsodic țărănesc”. Așa se explică lipsa sentimentalismului, a descrierilor de natură, faptul că erosul nu depășește nivelul instinctului. Criticul vorbește chiar de epicul pur al creației, întrucât „faptele singure aleargă neistovite”. Nu e de acord cu ideea de satiră la Creangă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
Frânghii de ierburi îmi leagă picioarele goale,/ Rece, apa mi-a intrat în sandale,/ Îmi vestejesc aripile și căzând sună/ Ca un fluier cu găuri de lună”). Sugestia regăsirii dimensiunii sacre a existenței prin moarte, prin creație și jertfă, cuprinderea rapsodică, în cadru de baladă, prilejuiesc reușite pagini și atunci când poetul reface mari mituri folclorice - Miorița și Meșterul Manole. Singurătatea artistului ca ființă de excepție, un „ales”, fatalitatea cu rezonanțele ei de descântec („Trecea nesimțind/ În inimă cum/ Trandafir de fum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288908_a_290237]
-
și pe care, În nici un chip, nu o mai putem ignora sau de care nu ne mai putem dispensa), logica evoluează În postura de știință principială a modurilor de Întemeiere a gândirii. Avem În vedere posibilitatea depășirii nomenclaturii (și-așa rapsodice!) a structurilor logice de tip inferențial, În măsura În care „principiul rezoluției“, sau „al rezolvării“ , deservește nu numai contextul justificării formațiunilor deductive deja cunoscute, ci și pe cel al descoperirii de noi structuri, iar pe calea „rezolvării“ de clauze, din clase de enunțuri
Prelegeri academice by prof. univ. dr. PETRU IOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348]
-
o scosese (mai înainte de pagina incriminatoare) din sutele de notații făcute vreme de cincisprezece ani cât stătuse cu ochii pe cer, aruncate într-o cutie și uitate apoi în podul casei părintești, i-au urmat, pe același registru al meditației rapsodice și monografice, Oglinzile. Dar Petru Creția nu se putea limita la un gen al scrisului. Era în fond un om al desfrâului și, în primul rând, al desfrâului cultural. A trecut cu o ușurință care pe mine, în acel moment
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
epopeea “subiectivă” a lui Hugo. Poetul trebuie să asimileze mai întâi istoria, religia, filozofia fiecăreia din rasele și civilizațiile dispărute. erudiția poemelor pare azi caducă dar ea imprimă unitate și coerență compunerii. Fiecare poem se prezintă ca o elaborată construcție rapsodică, într-un ansamblu organizat în jurul unui singur personaj. Le Levrier de Magnus, ”poem tragic”, reconstituie în jurul cavalerului german climatul sumbru și patetic al cruciadelor. Arta descriptivă apare mai pregnantă în plonjările în spațiu, în proiecțiile exotice. Insula natală este “un
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
arta sadoveniană e vorbirea lentă, ceremonioasă, în ritm de basm, îmbinată de culoare (Const. Ciopraga). În confesiunile sale disimulate, intervin imaginații enorme, evocări ale timpului și spațiului, realismul psihologic mergând la esența umană, natura, poporul, istoria unificate într-un limbaj rapsodic; evocări istorice, figuri și scene stilizate care descind din balade, monumentalul se confruntă cu simplitatea, adevărul istoric are interferențe cu legenda; registrul stilistic e apropiat de cărțile populare, de cronici. M. Sadoveanu e "martor, narator și rezonator, conștiință-oglindă". În arta
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ordinea autenticității trăirii, cu supapele sale spre imaginar, cu descoperirile unor noi „miracole” zilnice, la Îndemîna omului acestui veac. Ulise trasează astfel de la Început mai multe filoane ale viziunii, ce se Întretaie și suprapun, Își fac ecou, Într-o alcătuire rapsodică: spectacolul orașului modern generează În egală măsură entuziasmul și angoasa, confesiunea solitarului frustrat și reveria eliberatoare a unor evaziuni dincolo de „mucegaiul birourilor”. Ca spectator-reporter al tumultului vieții pariziene, Voronca prelungește În Ulise viziunea din poemele „integraliste” Într-o sintaxă, totuși
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]