10 matches
-
E Procesul de degradare prin acțiunea apelor din precipitații sau a celor rezultate în urma topirii zăpezii, generează mai multe categorii de terenuri degradate, după cum urmează: terenuri cu eroziune de suprafață (terenurile erodate); terenuri cu eroziune în adâncime (terenurile ravenate); depozite de aluviuni (terenuri coluvionare de la baza versanților și conuri de dejecție). Terenurile cu eroziune de suprafață apar ca urmare a scurgerii difuze a apei pe terenurile situate în pantă, cu soluri lipsite total sau parțial de protecția învelișului
GHID DE BUNE PRACTICI din 28 septembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/261211]
-
7 S (GS3) Râpi și taluzuri naturale – R Râpile și taluzurile naturale au rezultat în urma procesului de eroziune în adâncime și de alunecare (râpi de desprindere). Tot în această categorie au fost introduse și fundurile de ravene. Pe terenurile ravenate, ca și pe depozitele torențiale, condițiile de vegetație sunt eterogene, cu limite de variație largi, de la cele relativ favorabile, cum sunt cele existente pe taluzurile dezvoltate predominant în sol sau fundurile de ravenă, cu depozite aluviale destul de bogate
GHID DE BUNE PRACTICI din 28 septembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/261211]
-
teren degradat) terenurile în cauză sunt încadrate în clasa de stațiuni R – Râpi și taluzuri naturale sau funduri de ravenă, rezultate în urma proceselor de eroziune torențială, de alunecare sau surpare; Codificarea pentru grupele de tipuri de stațiuni caracteristice terenurilor ravenate se realizează astfel: Natura degradării R = Râpi și taluzuri naturale Etajul fitoclimatic C = Câmpie = Regiuni de câmpie, coline și dealuri din stepă și silvostepă, etajele Ss și CF D = Deal = Etajele CF ; FD1 ; FD2 și FD3 M = Munte = Etajele FD4
GHID DE BUNE PRACTICI din 28 septembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/261211]
-
compactebazice (calcare, dolomite, conglomerate calcaroase etc.) Microrelieful, asociat cu intensitatea degradării: a – taluzuri dezvoltate în sol; b – taluzuri dezvoltate în rocă (substrat litologic); c – funduri de ravenă. Pentru încadrarea stațională se utilizează Cheia de determinare a tipurilor de stațiune – Terenuri ravenate (tabelul nr. 1.2.2). Împădurirea taluzurilor este, în general, o sarcină dificilă datorită condițiilor staționale vitrege, dar și datorită instabilității terenului. Din acest motiv, lucrările de împădurire sunt însoțite, cel mai adesea, de lucrări de consolidare a taluzurilor (terase simple sau
GHID DE BUNE PRACTICI din 28 septembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/261211]
-
fiind recomandată declararea acestor terenuri ca neproductive până ce acestea se vor stabiliza pe cale naturală. Tabel nr. 1.2.2 Tabel nr. 1.2.2 - Cheie de determinare a tipurilor de stațiune R - terenuri degradate prin eroziune în adâncime produsă de apă (terenuri ravenate) - ravene, ogașe, maluri, râpe Substrat litologic 1 2 3 4 roci friabile și slab consolidate (loess, luturi, nisipuri, pietriș cu nisip, complexe gresii moi cu nisipuri, pietrișuri, marne nisipoase) roci moderat consolidate (marne, argile, complexe de marne argiloase, argile, calcare
GHID DE BUNE PRACTICI din 28 septembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/261211]
-
m, dupa care rădăcinile și parte din tulpinile puieților se acoperă cu pământul mai fertil sau dezagregat săpat de deasupra taluzului din amonte în strat gros de 20 – 25 cm; -Lucrările de consolidare din lemn (gărduțele, cleionaje, garnisaje) pe terenuri ravenate, este indicat sa se facă din materiale verzi (pari, nuiele), din specii care lăstăresc și butășesc (cu deosebire nuielele), mărindu-se astfel considerabil durabilitatea lor în timp. In acest scop execuția lor va avea loc numai în afara sezonului de
GHID DE BUNE PRACTICI din 28 septembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/261211]
-
numărul CIL.III.7633. În secolele XV-XVI, Stephanum Taurinus arată că se folosea pentru transportul sării. Atât A. Vraciu, cât și C. Poghirc îi atribuie origine traco-dacă. Crișul îl găsim în secolul VI la Iordanes, ca Grisia, iar la geograful Ravenat, ca Gresia. I. I. Russu îi derivă numele de la indoeuropeanul kers - negru, tradus și adăugat la numele românesc al Crișului Negru, cursul de mijloc al celor trei Crișuri. Toți lingviștii noștri sunt de acord cu această origine, deși în secolele
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
și variată a denumirilor cu origine în substratul traco-dacic. Regăsim astfel cuvântul ap-apă, ca rădăcină a numelui unui râu din Dacia, cartografiat în Tabula Peutingeriană ca râul Apus (identificat de M. Popescu-Spineni în Carașul de azi), și semnalat de geograful Ravenat, în secolul VII p. Cr., sub numele de Appion (IV.11). Tot în Banat, păstrîndu-și numele până astăzi, raportul asupra unei ambasade din sec. V p. Cr., la curtea lui Attila, întocmit de Priscus Panites, pentru împăratul Theodosios al II
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
profil geologic și paleontologic Pârâul Pietrei - Bazga Răducăneni, 0,5 ha, localitatea Răducăneni, județul Iași Descrierea limitelor Limita nordică: pornește de la marginea pășunii împădurite (care apare în harta cadastrală sub denumirea de P99) și se continuă spre est până în albia ravenată a Pârâului Pietrei care desparte parcela topografică NR 98 din tarlaua 3 în două; Limita estică: începe de la salcia de aproximativ 70 de ani din albia pârâului și urmărește firul albiei ravenate a Pârului Pietrei pe o lungime de 100
HOTĂRÂRE nr. 2.151 din 30 noiembrie 2004 privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/164530_a_165859]
-
P99) și se continuă spre est până în albia ravenată a Pârâului Pietrei care desparte parcela topografică NR 98 din tarlaua 3 în două; Limita estică: începe de la salcia de aproximativ 70 de ani din albia pârâului și urmărește firul albiei ravenate a Pârului Pietrei pe o lungime de 100 de m până în punctul reprezentat în teren prin apariția calcarului masiv oolitic; Limita sudică: se întinde din punctul reprezentat în teren prin apariția calcarului masiv oolitic până în marginea pășunii împădurite pe o
HOTĂRÂRE nr. 2.151 din 30 noiembrie 2004 privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/164530_a_165859]