54 matches
-
Răsăritul ortodox, dar autoarea pășește adesea în domenii învecinate, ca istoria religiilor și antropologia religioasă, alunecînd chiar către discursul de tip etnologic prin lectura unor date de teren înregistrate în 1993, material al unui interesant studiu de caz prilejuit de reîntemeierea mănăstirii transilvane de la Parva-Rebra. E captivant felul în care, aproape insesizabil, Anca Manolescu trece de la un tip de discurs la altul, cu atît mai mult cu cît analiza temei pare inseparabilă de analiza textelor patristice. Și totuși în cartea aceasta
Calea nesfîrșită by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14690_a_16015]
-
geografia simbolică să devină și una identitară: legenarul legat de Putna și Curtea de Argeș e unul care ridică țara la nivel mitic. Un model care pare să persiste pînă astăzi. îl descoperă autoarea în cele două studii de caz, cel al reîntemeierii Mănăstirii Parva-Rebra, și cel al președintelui și pusticului, de la alegerile din 1996. Trei sînt autorii pe ale căror urme pășește Anca Manolescu în Locul călătorului - Réné Guénon, Henry Corbin și André Scrima, ultimul prezent în studiu cu mărturii orale și citate
Calea nesfîrșită by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14690_a_16015]
-
fusese pusă sub controlul autorităților religioase și chiar iarahia acestei mișcări n-a scăpat complet de presiunile ideologice venind de la partidul comunist. De unde, o mișcare cu totul diferită, care nu cunoaște dezvoltări neobișnuite, dar e foarte demnă de interes, de reîntemeiere, cu crearea de noi mănăstiri, în condiții de pustnicie. Nu știu ce viitor poate avea această mișcare, dar o semnalez, ca să arăt, totuși, cât de profunde sunt conflictele generate, pe de o parte, de controlul aparatului de stat, nu numai asupra structurilor
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
sînt contraimnuri. Poetul deplînge destructurarea materiei (conștientă de sine), realizează miracolul existenței că neîntinare, procesualitatea și zvîrcolirile ei, nașterea și extincția, invazia răului și a Întunericului, dărnicia și risipă - toate că variațiuni cuibărite Într-o aceeași temă: implacabilul sfîrșit și reîntemeierea vieții. În lirica să, Rodul rămîne simbolul tinereții eterne iar crezul poetic Îmbracă gestul sacrificial. Prin repetiție motivică și reluări obsedante, Cezar Ivănescu riscă impresia de monotonie. Un Baaad fictiv, simțit că real, de neevitat, În care respirăm un aer
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
Indiscutabil un mare poet, Cezar Ivănescu, coborînd În medievalitate, rămîne - cum bine l-a definit Marin Preda - „o voce obsedată de un singur sentiment”. În pofida figurii de „băiat rău” el s-a dovedit un generos, convins de necesară revizuire și reîntemeiere a valorilor. În numele acestei idei să bătut, În cărți „scandaloase”, Într-un stil frust, pentru moștenirea labisiană (poetul de la Malini circulînd sub o falsă icoana) sau pentru posteritatea lui Marin Preda, tîrÎt de roiul de admiratori Înspre un final neglorios
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
place să fim, multiculturalismul în Maiorescu. Omul senin și spiritul văzut multe acte de cultură de pe România este susținut nu de stânga, critic. Adică un popas despre planeta noastră înțelegând ca orice ca în Franța și alte state, ci de reîntemeierea începuturilor în cultura român autentic ce și cât se potrivește intelectuali autodeclarați de dreapta ” modernă, datate cu afirmarea în țara ta. De aceea, afirmă categoric: Cu citabilă cumpănă a rațiunii și a junimiștilor. „Fenomenele de înnoire apar ciclic în îndelungatei
Reevaluările post-decembriste, încotro? - marginalii critice -. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_46]
-
oficializate și anihilante, intrate în rutină. Ei pun totul la îndoială, și nu din necredință, nici din dorința de a avea certitudini, ci din nevoia (re)autentificării de sine. Re-citirea devine, în acest caz, o rescriere și, prin urmare, o reîntemeiere, atît a trecutului, cît și a viitorului. Care este rostul criticii? În acest din urmă sens, mă îndoiesc că demersul critic are prea mari șanse prospective, deși el trebuie să se angajeze solitar și cu orice risc în susținerea valorilor
Revizuiri și... revizuiri by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/15825_a_17150]
-
într-un sistem al cuvintelor căpătând energia unei alte ontogeneze. Astfel, poemul este cuvântul încă nerostit al lui Dumnezeu. Lumea este metafora lui Dumnezeu, poezia este metafora lumii ideale a omului. Dacă lumea este răsfrângerea ontologică a divinității, poemul este reîntemeierea ontologiei, de la punctul lăsat de Creator la un pisc cât mai aproape de potențialitatea sa ideală. Prin justiție poetică Nietzsche a conceput mitul eternei întoarceri, un dar făcut de viață celor care au crezut în ea. Poetul causa sui Poetul re-creează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
causa sui Poetul re-creează lumea, lucrurile ca simbol al său însuși: fiind propriul său creator, el devine o primă cauză causa sui. Poetul este cel care se află, metaforizat în tot ce înfăptuiește. A crea ceva inedit devii justițiarul propriei reîntemeieri existențiale. Justiția poetică are drept țel ultim sacralizarea. Ideala creație de artă este un act sacru: o luare în posesiune iluminată a existenței, proiectată cosmic și în răspundere față de esența ei divină. Natura a născut filozofii pentru a-i afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
dar oricând putând locui pe cel care am putea fi, eliberat spre împlinire. Poezia întoarce fața clipei tale către frumusețea pe care tu i-o dăruiești. Fără poezie, clipa trece pe alături de tine. Poezia este eroism, este unica posibilitate de reîntemeiere sub specie aeternitatis a oricăruia dintre noi. Homo sui transcendentalis ideal al lui Nietzsche. Hölderlin afirma: "un zeu este ascuns în cerul inimii al fiecărui om". Astfel, poezia ne preschimbă în propria divinitate latentă. Poemul nu este un alter ego
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
regulile și cu necesitățile comunității de adopțiune, ale alterității. De această sferă a soluțiilor neradicale și nespectaculoase, dar cu finalitate certă pe termen mediu și lung ține și pledoaria (reiterată) pentru Modelul Adrian Marino (promotorul temei de sorginte pașoptistă a reîntemeierii culturii române și al celui de-al treilea discurs). Supralicitarea actuală a identităților periferice sau hibrid-frontaliere (cu rădăcini în teoriile poststructuraliste și postcoloniale), prin care "fostele rude sărace devin mai curând moștenitoarele bogate ale familiei, surse viguroase ale creației culturale
Temele identitare by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9424_a_10749]
-
de reușita literară), unde un erou comunist făcea opt vagoane de cărămizi în două ore. Seara, cu mîini impecabile de violonist, cînta Ciocîrlia. "Poate-n struna lui Leonte Răutu, magicianul!" hohotea Iordan, aflat într-o dispoziție infernală. Tata a apucat reîntemeierea Conservatorului ieșean, dar invitația a venit cu poșta de-a doua zi. Ca un ultim scuipat pe speranțele lui, pe o viață de artist, trimis cotidian pe cruce în Epoca Marii Scîrbe. Sărbătorirea (25 de ani de activitate a Filarmonicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lui Machiavelli (Principele și Discorsi) l-a declarat: "legislator nemuritor", știind că, cel puțin sub Ludovic XIV, filosofii l-au folosit contra regalității. Conținutul Principelui, în toate ideile sale, e subsumat intenției generale de a sugera soluții de întemeiere sau reîntemeiere a unui stat și de păstrare a puterii asupra lui, vizînd în special unitatea și prosperitatea Italiei. Mai mult decît atît, Principele e o carte de modelare comportamentală, în funcție de interes și context, a conducătorilor de state, în baza unor paradigme
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
a realului respins, același magnetism al lumii abhorate. De aci provine proliferarea fastuoasă de corespondențe care, ilustrînd propensiunea spre artificiu, dau concomitent impresia unei vitalități irepresibile. Informul discursului avangardist se zbate spasmodic din dorința ascunsă a unei restaurări, a unei reîntemeieri a unei realități mai cuprinzătoare, a ceea ce Breton numea realitatea ,totală". Hazardul obiectual conține două atitudini opuse: sfidează realul și concomitent cochetează cu acesta. Prin producția agresivă a conexiunilor se eliberează o viză de trecere fanteziei subliminale ce reprogramează dar
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
a României: „moartea lui Alexandru cel mare“ (2456), „descălecarea Romanilor în Dacia sub împăratul Traian“ (1819), „introducerea clopotelor în bisericile creștine“ (1524), „întemeierea statului Țării românești prin Radu Negru Basarab Domnul Făgărașului“ (824), „inventarea ochelarilor“ (631), „aflarea prafului de pușcă“, „reîntemeierea statului Moldovei prin Dragoș Vodă“, „aducerea cartofilor în Europa“, „descoperirea Australiei“, „construirea primului balon“, „revoluțiunea lui Horea“, „aflarea luminatului cu gaz“, „înființarea preparandiei la Arad“, „unirea principatelor române“, „revenirea Romei ca capitală a Italiei“, „primul sinod anual al eparhiei arădane
Agenda2005-44-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284373_a_285702]
-
a dreapta și de-a stânga Oltului, ambii reveniți ca mari ierarhi în Moldova natală, arhimandritul Teoctist de pe atunci, slujindu-i ca vicar la Iași chiar slujba de trecere la Domnul, iar patriarhul Teoctist din vremuri mai noi evocându-l la reîntemeierea Episcopiei sale anihilată de comuniști odată cu el, după exemplul păgânilor care au pus să se și are locul de unde înlăturau, cu teamă de nemurire, ruinele templului. Prin toate acestea, Teoctist a fost întâistătătorul ortodox care, atunci când s-a putut, a
CĂTRE DIMITRIE GRAMA (1) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362433_a_363762]
-
într-un îndelungat și istovitor război între 1777 și 1783. Nașterea națiunii americane prin această formă de luptă revoluționară, urmată 13 ani mai târziu de revoluția franceză de la 1789 au imprimat lumii un nou curs istoric, o nouă viziune și reîntemeiere asupra omului, rânduielilor în care își va circumscrie existența sistemică, social-istorică, drepturile și menirea sa și a națiunii din care face parte. Urmările acestora se vor râsfrâng pozitiv, într-un fel sau altul, asupra tuturor popoarelor lumii iar unele din
ZIUA AMERICII LA LANSAREA REVISTEI PIATRA CRAIULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367078_a_368407]
-
a fost mereu un fenomen public constant, consecvent și semnificativ - Interviu cu Excelența Sa, Domnul Marius Lazurcă - Ambasadorul României la Chișinău... După anul 1990, România a pornit pe un drum al marilor schimbări. Toate schimbările sunt marcate mai ales de semnele reîntemeierii libertății. "Integrarea în UE nu le-a cerut românilor să plece în lume și să-și părăsească familiile, precum nici Revoluția din anul 1989 nu a determinat criza avorturilor. Căpătarea libertăților, mai degrabă, a relevat lipsa de atașament față de valurile
INTERVIU CU AMBASADORUL MARIUS LAZURCĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356498_a_357827]
-
că v-am trezit curiozitatea și interesul, dragi prieteni-cititori. Dacă nu am fost suficient de convingător, vă aduc la cunoștință că, în numărul 11 (13) din noiembrie 2012, domnul prof. dr. Adrian Botez vă va reține atenția cu „Întemeierea și reîntemeierea, continuă, a unui regat”, în timp ce poezia vă va delecta prin creații ale aceluiași autor, la care alăturăm, cu mulțumire și mândrie, pe domnii Hamdi TASHOLLI și Gheorghe VICOL, fără a neglija (Doamne ferește!) contribuția doamnelor Mariana Zavati Gardner și Alina Beatrice
LA UN AN DE LA NAŞTERE... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 700 din 30 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359394_a_360723]
-
curată apreciere, admirație și înțelegere a fenomenului Grigore Vieru, conștiință sfințită prin botez, în argumentarea delicată și profundă a Înaltpreasfinției Sale Ioan Selejan, arhiepiscop al Covasnei și Harghitei. Dacă poetului cu cititori mulți” i-a fost dovedită credibilitatea rostirii poetice - reîntemeiere a limbii române prin Dumnezeu și jertfa neamului - de reputați critici, nu este lipsită de interes ideatica pe care o aduc cei care îi simt opera ca pe o carte de învățătură. În cuprinsul volumului de față vin dascălii să
CARTEA ÎN CARE MĂ OGLINDESC. ALBUM MEMORIAL: CEL CARE SE APROPIE IN MEMORIAM GRIGORE VIERU. ÎNSEMNĂRI ŞI ESEURI. (RECENZIE [Corola-blog/BlogPost/359569_a_360898]
-
nu ia însă forma antropologiei filosofice, ci forma unui proiect antropologic. Iar prin enunțurile amintite mai sus, proiectul antropologic kantian este numai confirmat, căci el fusese construit prin demersul critic anterior (în Critici, concepute de Kant înaintea Antropologiei). Actul de reîntemeiere a antropologiei este repetat de Max Scheler. Cu noul înțeles de "filosofie a omului", antropologia depășește închiderile științifice, devenind discurs asupra "poziției omului în univers ca punct de plecare al oricărei filosofări"40. Reinstituirea antropologiei filosofice (Scheler) este apropiată, în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în lumea fenomenală datorită prezenței sale printre formele a priori ale intelectului. Momentul negativ are un accent afirmativ: prin extinderea finalității este afirmată unitatea lumii, fără a se pierde identitatea de sine a omului; aceasta din urmă este întărită prin reîntemeierea fenomenală și inteligibilă a omului: acesta din urmă este scop final al existenței lumii. Teleologia, ca știință a scopurilor și critică a facultății de judecare (teleologice) construită pe temeiul conceptului finalității, pretinde, tocmai datorită structurii formale a conceptului finalității, o
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
care nu-i mai aparține. Lupta omului în vederea revenirii la sine este doar un fapt prevăzut, predestinat, predeterminat, care nu are decât valoarea unui exercițiu impus. Omul pare a fi liber; în fond, este constrâns exclusiv de planul divin al reîntemeierii sale întru justiție și bine. El este liber într-un context strict natural, atâta vreme cât "persoana" nu este activă în el. Altminteri, el nu este decât ceea ce trebuie să fie: "subiectul" predeterminat al unei (false) voințe aflată în subordonare absolută față de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
În familie (desigur, metamorfozarea nu anulează trăirile inițiale: prietenia și iubirea). Experiența matură a nașilor și entuziasmul specific al tinerilor căsătoriți aduc o boare de prospețime, speranță și consistență care dau sens și fac viața tuturor mai valoroasă. Întemeierea și reîntemeierea, ca atitudini și acțiuni, sunt contaminante și circulă de la unii la alții. Finii Învață cumpătarea și Înțelepciunea din experiența nașilor, iar aceștia Învață (sau Își aduc aminte) cum e să te bucuri de lucrurile simple, de puținul și de avântul
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
a imprimat În toate fibrele această matrice indestructibilă. Într-un fel, venirea la Bârnova a fost ca o Întoarcere la obârșii, În propria copilărie, În miezul unei existențe paradisiace. Fiecare zi petrecută aici dă seama de această necesară proiecție și reîntemeiere. Dimineața Începe bineînțeles cu căutarea În balconul de după casă a razelor soarelui pe zidurile mănăstirii și pe dealurile din depărtare, bând cafeaua În vuietul atelajelor cu lemne furate ce se scurg lin dinspre pădurea din zare. Pe urmă vine scurta
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]