4 matches
-
prin metafora "cojilor" de alună, după care se întemeiază/stă, de veghe, o conștiință tragică: Ce căutați a prinde eternitatea în niște coji de piatră, care pentru mine sunt coji de alună". Zidul conține, astfel, incifrat sensul "științei morții a reînturnării": ruina reîntoarcere în lut. Ea poate fi asociată, prin simbolul "cojilor"8 cu dorința de retragere, de regressus ad uterum: "Imaginația nu numai că ne invită să ne întoarcem în cochilia noastră, dar și să ne strecurăm în orice cochilie
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
sângele meu e înghețat și fără cuprins ca apa..." Este aici, într-un mod destul de pașnic exprimată, o lege a firii, a presimțirii morții, fără sfâșieri existențiale în spiritual vechilor texte egiptene. Conștiința tragică a căderii se deschide în dialectica reînturnării. 4. Personaje (regi, "populi") Încrederea lui Eminescu în deslușirea "hieroglifelor" rivalizează cu conceptual creștin al vieții de după moarte. Mutarea faptei în literă și deslușirea ei este singura reînviere din universal eminescian. Dacă există frică și îndoială la Eminescu ea nu
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
3 Dar "geniul de aur" insuflat corpului de lut se va pierde în timp, slăbind contactul omului cu divinitatea, creînd prin aceasta o ruptură dramatică "cu cât generațiile se îndepărtează de clipa originară" (M. Eliade), acel dor ("știința morții a reînturnării"; Demonism) propriu liricii eminesciene, de refacere a Unității cosmice, așa cum reiese din acest fragment care explică părăsirea sufletului 4 de către trup: " Când omul risipitu-i un lut fără suflare Sufletul în afară rămâne surd și orb..." (Povestea magului...) Fără "scânteia divină
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
lui Pitagora / Că astrele și omul în cicluri se întoarnă") sau într-un Prolog la ediția de poeme COSMOGONIAS: "nu există clipă care să nu poarte în ea o altă clipă anterioară". Din teza platoniciană a succesiunii timpurilor, "știința morții reînturnării" (Demonism), Eminescu reține alternanța formelor în fond o "alterare" -"prin care pulberea trece": "în faza ce ne cuprinde, trecătoare și temporală a pământului, formele se moștenesc și se perfecționează" (Despre memoria sufletului și a formei individuale), iar Borges le va
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]