211 matches
-
ambiantă sunt necesari 500 ml/zi pentru fiecare 2-3 grade Celsius peste 32 de grade; pierderi gastro intestinale: sistemul digestiv secretă în mod obișnuit circa 9 litri de fluide zilnic, dintre care doar 200 ml se elimină iar restul sunt reabsorbite; la bolnavul chirurgical se pierd deseori mari cantități de fluide (aspirat naso-gastric, fistule, enterostomii, drenaje biliare) care vor fi înlocuite semicantitativ; pierderi urinare sunt cel mai bine compensate urmărind diureza zilnică și dozând regulat ionograma urinară; deplasările de fluide între
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Dr. Anca Isloi () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1181]
-
nivelul celulelor tubulare proximale și distale unde CO2 se combină cu apa, sub acțiunea anhidrazei cabonice și formează acid carbonic. Acesta disociază în H+ care sunt secretați în fluidul tubular, fiind schimbați cu ioni de sodiu și bicabonat care este reabsorbit în sânge sub formă de bicarbonat de sodiu. În tubul proximal H+ se combină cu bicarbonatul, cu formare de acid carbonic și fie CO2, fie acidul carbonic vor retrodifuza în celulele tubulare. La nivelul tubului distal, H+ se combină cu
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Dr. Anca Isloi () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1181]
-
atât de multe din ’68 până în ’70, încât, pentru o bucată de vreme, ne putem lipsi de cuvinte: s-a ajuns la capătul verbalității, iar verbalismul a fost noua ars retorica a revoluției (gauchism-ul, boală verbală a marxismului!). Deși pletele - reabsorbite de furia verbală - nu mai vorbeau în mod autonom destinatarilor zăpăciți, eu am găsit totuși puterea să-mi ascut capacitățile decodificatoare și, în zgomotul acela, am încercat să dau ascultare discursului silențios, care în mod clar nu fusese întrerupt, al
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
ar fi continuat așa cum se putea prevedea în anii ’50 și la începutul anilor ’60, atunci rezultatele organizatorice de tip laic, burghez-socialist ale lui Don Milani nu ar fi putut să reintre în marea organizare a Sfântului Pavel, să fie reabsorbite de ea, așa cum era menit să fie reabsorbit pontificatul lui Ioan al XXIII-lea, care a recuperat un secol de istorie liberală și socialistă. Nu a fost așa. Barbiana era un caz extrem. Era ultimul caz de viață preistorică față de
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
anii ’50 și la începutul anilor ’60, atunci rezultatele organizatorice de tip laic, burghez-socialist ale lui Don Milani nu ar fi putut să reintre în marea organizare a Sfântului Pavel, să fie reabsorbite de ea, așa cum era menit să fie reabsorbit pontificatul lui Ioan al XXIII-lea, care a recuperat un secol de istorie liberală și socialistă. Nu a fost așa. Barbiana era un caz extrem. Era ultimul caz de viață preistorică față de a doua revoluție industrială și de lupta de
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
în majoritate de proveniență alimentară și restul de origine osoasă, iar ieșirile cuprind eliminarea urinară și pe acelea reprezentate de fixarea osoasă a calciului. Cea mai mare parte a calciului este eliminată pe cale intestinală. Calciul este filtrat în glomeruli și reabsorbit în tubi. Fosforul și calciul din sânge sunt interdependenți, astfel încât orice creștere a unuia antrenează o scădere a celuilalt. Nivelul calcemiei reglează excitabilitatea neuro-musculară, iar calciul seric este indispensabil coagulării sângelui. Calciul sanguin cuprinde trei fracțiuni: calciul legat de proteinele
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
funcție esențială reabsorbția apei și a unor solviți. Are loc o reducere importantă a ultrafiltratului (în proporție de aproximativ 70 %). Această reabsorbție este izotonică, legată de permeabilitatea importantă și omogenă a acestui tub pentru apă, NaCl, uree etc. Glucoza este reabsorbită activ și în întregime în tubul proximal, cu condiția ca nivelul sanguin să nu depășească 10 mmol/l. Bicarbonații sunt în întregime reabsorbiți, dacă nivelul plasmatic este < 27 mmol/l. b) în pars convoluta a tubului proximal sunt reabsorbiți electroliți
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
izotonică, legată de permeabilitatea importantă și omogenă a acestui tub pentru apă, NaCl, uree etc. Glucoza este reabsorbită activ și în întregime în tubul proximal, cu condiția ca nivelul sanguin să nu depășească 10 mmol/l. Bicarbonații sunt în întregime reabsorbiți, dacă nivelul plasmatic este < 27 mmol/l. b) în pars convoluta a tubului proximal sunt reabsorbiți electroliți Na+, K+, Cl-, HCO3-, Ca2+, HPO42-, aminoacizi, glucoză și apă. Secreția de acizi organici și baze are loc în principal în pars recta
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
este reabsorbită activ și în întregime în tubul proximal, cu condiția ca nivelul sanguin să nu depășească 10 mmol/l. Bicarbonații sunt în întregime reabsorbiți, dacă nivelul plasmatic este < 27 mmol/l. b) în pars convoluta a tubului proximal sunt reabsorbiți electroliți Na+, K+, Cl-, HCO3-, Ca2+, HPO42-, aminoacizi, glucoză și apă. Secreția de acizi organici și baze are loc în principal în pars recta. Această porțiune este susceptibilă la injuria nefrotoxicelor (metale grele și droguri). 2. Ansa Henle, situată în
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
consecința activității enzimatice importante de la nivelul porțiunii largi a ansei Henle și porțiunii inițiale a tubului contort distal. Pompa Na-K-ATP-aza prezentă de-a lungul întregului nefron își amplifică acțiunea la acest nivel prin cotransportorul luminal Na+-K+-2Cl-. Astfel, Cl- reabsorbit activ la acest nivel antrenează Na+ și transportă NaCl spre țesutul interstițial peritubular, în absența apei. în interiorul acestor segmente, rezultă o diluție a urinilor care devin, astfel, hipotonice. Consecințele acestor fenomene se evidențiază în aval și în amonte de ansa
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
și apă la rata filtrării glomerulare, datorită variațiilor presiunilor hidrostatice și oncotice în capilarele glomerulare și la nivelul capilarelor peritubulare. Pentru menținerea homeostaziei Na+ și a apei, ori de câte ori apar modificări în rata de filtrare glomerulară, la nivelul tubului proximal, sodiul reabsorbit reprezintă o fracție constantă (și nu un volum constant) din cantitatea de Na+ filtrat. Retro-controlul tubulo-glomerular este un mecanism prin care rata filtrării glomerulare și fluxul plasmatic renal se autoreglează. Originea sa se găsește la nivelul tubului distal și aparatului
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
epiteliale distale, de formă cuboidală. Prezența a rare celule epiteliale în urină este fiziologică. Când sunt frecvente, celulele epiteliale sugerează lezarea epiteliului tubular (necroza tubulară acută sau nefrita tubulo-interstițială). • Celulele grăsoase, întâlnite în sindromul nefrotic, sunt celule epiteliale care au reabsorbit lipide. Aceste celule pot aglutina, formând corpi grăsoși ovalari sau se pot fixa pe cilindrii hialini, rezultând cilindrii grăsoși. • Alte celule prezente în urină sunt celulele scuamoase (de origine cutanată, uretrală sau vaginală), de dimensiuni mari, plate, cu nucleu mic
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
Pb. Se folosește determinarea cumulativă pentru cele trei zile, pentru că în IRC se reduce eliminarea Pb și se consideră că în cele trei zile se realizează eliminarea completă a Pb chelat de EDTA. Plumbul este filtrat glomerular după care este reabsorbit la nivelul tubului proximal unde se acumulează intracelular la nivelul celulei tubulare proximale. Există diferite stadii ale afectării renale prin expunere la Pb: • inițial apar incluziuni intranucleare formate din complexe Pbproteine; leziunea funcțională renală în această etapă este discretă și
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
de depozite hialine care diminuă lumenul capilar; celulele mezangiale stimulate vor produce mai multă matrice extracelulară și citokine (transforming growth factor ß - TGF ß, platelet-derived growth factor - PDGF etc), amplificând sinteza matricei și ducând la scleroză glomerulară; macromolecule filtrate sunt reabsorbite prin endocitoză la nivelul tubului proximal și lizozomii formați se sparg în țesutul interstițial și vor favoriza secreția de mediatori ai inflamației (osteopontină, endotelină I, citokine fibrinogenice - TGF ß, IL - 4, tumor necrosis factor α - TNF α) care vor recruta
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
descris anterior este accentuat de factori locali, un rol major revenind proteinuriei. Determinantul patogenic major al progresiei afectării renale indusă de proteinurie este lezarea mezangială. Proteinele care trec în filtratul glomerular și ajung în urina tubulară sunt, în mare parte, reabsorbite la polul apical al epiteliului tubular proximal. în timpul endocitozei, progresia către lizozomi necesită acidifiere endozomală pentru a separa proteinele de receptori, fiind permisă astfel degradarea lor lizozomală prin acțiunea unor enzime specifice. Reabsorbția proteinelor la nivelul tubului proximal se realizează
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
exterioară, de hiperventilație și de prezența unor afecțiuni respiratorii (traheostomie, etc.). Volumul de urină zilnic permite echilibrarea aportului cu eliminarea de apă. Urina finală este rezultatul filtrării apei plasmatice (180 l/zi) și a reabsorbției (99 % din apa filtrată este reabsorbită în tubul renal, din care aproximativ 66 % este reabsorbită în tubul contort proximal, izoosmotic, nereglabil; reabsorbția reglabilă are loc în tubul colector cortical și medular). Sub acțiunea ADH, tubul colector devine permeabil la apă și permite transferul apei din lumenul
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
traheostomie, etc.). Volumul de urină zilnic permite echilibrarea aportului cu eliminarea de apă. Urina finală este rezultatul filtrării apei plasmatice (180 l/zi) și a reabsorbției (99 % din apa filtrată este reabsorbită în tubul renal, din care aproximativ 66 % este reabsorbită în tubul contort proximal, izoosmotic, nereglabil; reabsorbția reglabilă are loc în tubul colector cortical și medular). Sub acțiunea ADH, tubul colector devine permeabil la apă și permite transferul apei din lumenul tubular spre capilarul peritubular. Acest fenomen implică existența unui
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
care intervine în concentrarea sau diluția urinii. Secreția de ADH este declanșată prin creșterea (chiar minimă) a osmolalității plasmatice. ADH crește permeabilitatea tubului colector renal la apă și permite apei să se deplaseze după gradientul de concentrație și să fie reabsorbită în interstițiul medular hipertonic. Ca urmare se retenționează apa și scade osmolalitatea fluidului extracelular. Modificări de numai câțiva mOsmol/l vor stimula osmoreceptorii hipotalamici și determină eliberarea de ADH. Osmolalitatea urinară poate ajunge la 1200 mOsmol/l, când ADH este
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
ADH) este un hormon polipeptidic secretat la nivelul nucleilor paraventriculari și supraoptici din hipotalamus și transportat în hipofiza posterioară. Hormonul acționează la nivelul celulelor principale ale canalului colector, pe receptorii specifici V2, determinând creșterea permeabilității celulelor la apă. Apa este reabsorbită pasiv în funcție de gradientul cortico-papilar. Secreția de ADH este reglată în principal de variațiile de osmolalitate plasmatică (de ordinul a 1 %), și a volumului plasmatic (între 10-15 %). Când ADH nu este secretat sau când este ineficace, senzația de sete împiedică survenirea
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
crește influxul de K+ spre celule și consecutiv secreția apicală de K+ spre lumenul tubular. Aldosteronul este stimulat prin activarea SRA și prin hiperkaliemie; • prezența anionilor slab reabsorbabili - de exemplu, în timpul acidozei metabolice, excesul de HCO3-, care nu poate fi reabsorbit de tubul proximal, antrenează sodiul spre tubul colector ca un cation de acompaniament. Această eliberare crescută de sodiu crește schimbul Na - K și crește excreția de K+urinar. • pierderi importante de potasiu pot apărea când sunt prezente ambele situații: eliberare
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
K+scade când GFR este redusă (în insuficiența renală). Când GFR este sub 20 % din normal, rinichiul nu poate asigura excreția potasiului alimentar și poate apare hiperkaliemia. Potasiul este filtrat liber prin glomeruli și aproximativ 60 % din K filtrat este reabsorbit în tubii distali, 20-25 % în ansa Henle și 10-15 % din filtrat ajunge în tubii colectori, unde se poate continua reabsorbția; la acest nivel se produce în special secreția de potasiu. Partea finală a nefronului reglează excreția de K+, prin combinarea
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
fosforului și calciului urinar; • Acidoza tubulară proximală (tip II) - tubul proximal nu poate reabsorbi toată cantitatea de bicarbonați filtrată, ducând tranzitoriu la urină alcalină și pierdere de potasiu, până când bicarbonatul seric scade suficient de mult, și deci cantitatea filtrată și reabsorbită este redusă. în acest moment pH-ul urinar scade sub 5, bicarbonații serici sub valori normale (12-18 mEq/l), gaura anionică urinară devine negativă. Acest tip de acidoză tubulară este rară la adult și se însoțește de defecte ale funcției
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
HCO3-) plasmatic în jur de 24 mEq/l. Menținerea (HCO3-) este realizată la nivel renal prin: a. reabsorbția-regenerarea de (HCO3-); b. excreția de sarcini acide. a. Bicarbonatul (HCO3-) este filtrat liber prin glomerul. Aproape toată cantitatea de bicarbonat filtrată este reabsorbită, excreția urinară fiind neglijabilă (sub 3 mEq). Bicarbonații filtrați sunt reabsorbiți în proporție de 80-85 % în tubul proximal, 10 % la nivelul ansei Henle, 6 % în tubul distal și colector. în tubul proximal, ionii de H+ sunt secretați în lumen prin
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
realizată la nivel renal prin: a. reabsorbția-regenerarea de (HCO3-); b. excreția de sarcini acide. a. Bicarbonatul (HCO3-) este filtrat liber prin glomerul. Aproape toată cantitatea de bicarbonat filtrată este reabsorbită, excreția urinară fiind neglijabilă (sub 3 mEq). Bicarbonații filtrați sunt reabsorbiți în proporție de 80-85 % în tubul proximal, 10 % la nivelul ansei Henle, 6 % în tubul distal și colector. în tubul proximal, ionii de H+ sunt secretați în lumen prin schimbul Na+/H+ și prin transportorul H+-ATPaza. Ionii de (H
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
acide se realizează la nivelul celulelor intercalare situate în canalul colector. Excreția acidă se face sub două forme: NH4+ și aciditate titrabilă. NH4+ provine din metabolismul glutaminei. El este excretat în lumenul tubular proximal. în ramura ascendentă Henle, NH4+ este reabsorbit luând locul K+ prin intermediul cotransportului Na+/K+/2Clși se transformă apoi în NH3și H+. Ionul de H+ este excretat în tub și se combină: (HCO3-) + (H+) → H2CO3 (regenerarea bicarbonatului). NH3 difuzează în afara celulei unde se acumulează în interstițiul medular, creând
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]