118 matches
-
sub regimul comunist Începând cu data de 1 ianuarie 1947, cursul de ascetică și mistică creștină de la Facultatea de Teologie din București a fost predat — doar un an academic — întrucât noul regim comunist, pentru care „mistică” echivala cu „obscurantism” și „reacționarism”, a suprimat-o la sfârșitul aceluiași an, când a și scos facultatea de teologie din Universitate (În noul Institut Teologic din București organizat separat din anul 1948 Părintele profesor Dumitru Stăniloae va preda din nou dogmatica, dar numai la cursurile
DESPRE EVENIMENTUL ŞI EPISODUL SCHIMBĂRII LA FAŢĂ A DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS ÎN ORTODOXIA ROMÂNEASCĂ... PARTEA A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1470122574.html [Corola-blog/BlogPost/344361_a_345690]
-
sub regimul comunist Începând cu data de 1 ianuarie 1947, cursul de ascetică și mistică creștină de la Facultatea de Teologie din București a fost predat — doar un an academic — întrucât noul regim comunist, pentru care „mistică” echivala cu „obscurantism” și „reacționarism”, a suprimat-o la sfârșitul aceluiași an, când a și scos facultatea de teologie din Universitate (În noul Institut Teologic din București organizat separat din anul 1948 Părintele profesor Dumitru Stăniloae va preda din nou dogmatica, dar numai la cursurile
P. A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 by http://confluente.ro/Despre_schimbarea_la_fata_in_traditia_ortodoxa_p_a_ii_a.html [Corola-blog/BlogPost/364697_a_366026]
-
lui Radu Boroianu a avut un debut mai mult decât interesant. La prima conferință de presă a noii echipe, Nicolae Breban a fost prezentat ca un fel de președinte de onoare. Cu ocazia asta a ținut un discurs de un reacționarism incredibil și înveselitor. Cine nu l-a citit, să-l caute pe internet, e prea lung ca să-l postez eu aici. Dacă asta e direcția spre care se-ndreaptă ICR din acest moment, zic si eu ca noul val din
Scandal în lumea literară: Nicolae Breban, dezlănțuit împotriva lui Patapievici și Liiceanu. Replica lui Cărtărescu () [Corola-website/Journalistic/102069_a_103361]
-
literare” făcând mare vâlvă printre literați și politicieni. Eminescu devine susținătorul „Semănătorismului” care a ocupat timp de un deceniu o bună parte din scena literară și culturală. Dar acum Eminescu este confiscat de extremiști. Aurel C. Popovici este sedus de „reacționarismul” poetului, vede în el un profet, un deschizător de drumuri în „politologie”. Acum se descoperă un Eminescu antisemit cu o mare ură față de evrei și de „greci”. Dar el n-a avut antipatie față de evrei, pe bază de rasă, el
LUCIAN BOIA-MIHAI EMINESCU, ROMÂNUL ABSOLUT- RECENZIE DE CARTE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1449924560.html [Corola-blog/BlogPost/370309_a_371638]
-
liricii eminesciene. Acum tocmai aceasa li se pare desuetă și siropoasă. Dan Alexe îl așază pe Eminescu într-un grup de „bieți versificatori romantici”, „personaje jalnice”, „de ne citit”. De ce un acest dispreț? Se caută cauzele. Ion Stanomir îi definește „reacționarismul”, raportat la soarta țărănimii. Ruxandra Cesereanu scoate în evidență „agresivitatea” articolelor politice. Problema se complică, sar entuziaștii și apărătorii poetului. Între cei doi critici avizați ai timpului Manolescu și Eugen Simion se produce o fractură în interpretările eminesciene. Conservatorul Eugen
LUCIAN BOIA-MIHAI EMINESCU, ROMÂNUL ABSOLUT- RECENZIE DE CARTE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1449924560.html [Corola-blog/BlogPost/370309_a_371638]
-
lui avea să devină pe atunci tragică. O să revin asupra acestui lucru...) Se lăsă o tăcere, care se prelungi. Ceva nu mai mergea. Se vedea că nici el nu credea în propria-i viziune neagră pe care i-o inspirase reacționarismul maurrasian din cartea l'Avenir de l'intelligence (carte pe care mi-o împrumută chiar a doua zi), sau în orice caz făcea eforturi să-și îndepărteze gândirea de la ceva. De la ce? Aveam să aflu curând... Nu mai stătu mult
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
compromise de cadrele conceptuale ale anilor '30 (rasă, sânge): rasă e înlocuit în 1974 cu popor (o "conștiință a latinității rasei" devine, de două ori, "conștiință a latinității poporului"). Sensul general al modificărilor vizează atenuarea și eliminarea referirilor la pesimism, reacționarism, anti-civilizație, iraționalism. Uneori dispar, indirect, doar elementele care întăresc ideea: în "poezia pășește pe drumurile sale cele mai proprii", sentimentul pesimist nu trebuie să fie caracteristic, de aceea "cele mai proprii" e înlocuit cu neutrul "mai noi". în alt loc
Armoniile cenzurii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14547_a_15872]
-
secvențele "pentru ca ultima dintre legăturile cu care civilizația ne ține strînși să fie desfăcută" și "de legăturile rațiunii și civilizației". Cel mai ușor dispar adjectivele incomode sau orice element dintr-o enumerație; evident, din seriile "a erotismului, a naturalismului, a reacționarismului său" și "sentimentul naturii, reacționarismul, erotismul și muzica", elementul subliniat va fi anulat. în vreme ce reacționarismul e un cuvînt lipsit de echivoc, reacțiunea suferă o reinterpretare lexicală: dacă în ediția din 1974 cuvîntul dispare cu totul, uneori cu întregul fragment în
Armoniile cenzurii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14547_a_15872]
-
cu care civilizația ne ține strînși să fie desfăcută" și "de legăturile rațiunii și civilizației". Cel mai ușor dispar adjectivele incomode sau orice element dintr-o enumerație; evident, din seriile "a erotismului, a naturalismului, a reacționarismului său" și "sentimentul naturii, reacționarismul, erotismul și muzica", elementul subliniat va fi anulat. în vreme ce reacționarismul e un cuvînt lipsit de echivoc, reacțiunea suferă o reinterpretare lexicală: dacă în ediția din 1974 cuvîntul dispare cu totul, uneori cu întregul fragment în care e plasat, textul din
Armoniile cenzurii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14547_a_15872]
-
de legăturile rațiunii și civilizației". Cel mai ușor dispar adjectivele incomode sau orice element dintr-o enumerație; evident, din seriile "a erotismului, a naturalismului, a reacționarismului său" și "sentimentul naturii, reacționarismul, erotismul și muzica", elementul subliniat va fi anulat. în vreme ce reacționarismul e un cuvînt lipsit de echivoc, reacțiunea suferă o reinterpretare lexicală: dacă în ediția din 1974 cuvîntul dispare cu totul, uneori cu întregul fragment în care e plasat, textul din 1985 oferă un perfect exemplu al excesului de subtilitate spre
Armoniile cenzurii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14547_a_15872]
-
și mediu Gherea l-a conceput prea mult ca un raport de cauzalitate - conținutul operei ca un efect al mediului.” Ține să introducă un corectiv, și acesta e factorul individual, temperamentul, cu „predispozițiile înnăscute, predispozițiile la pesimism sau optimism, la reacționarism sau revoluționarism, la egoism sau la altruism generos” (Note și impresii, 1920). Condiția estetică a artei i se pare de la sine înțeleasă, lucru omis, nu o dată, de adversarii lui atunci când îl contestă: „Când studiezi idealul unui scriitor, asta însemnează că
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
se întâmplă în cazul unei personalități de prim ordin, el îi "influențează" invers, remodelează modelele (ontologice) propuse de ei, eminescianizându-i spectaculos. Mai poate fi vorba, prin urmare, de un pesimism și optimism, la el, de naționalism și conservatorism sau chiar reacționarism precum pretind noii detractori ai poetului? Bineînțeles că nu, vechile clișee eminescologice spărgându-se ca sticla sintetică atinsă în punctul ei vulnerabil. E și adevărul energic pe care-l impune cartea eminescologului Theodor Codreanu, Modelul ontologic eminescian, apărută la prestigioasa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
voiește să trăiască! Noi cel puțin, ne-am făcut datoria de jurnaliști". Cum se vede, cele de mai sus și ce vor urma se instituie și ca un scurt tratat pentru uzul gazetarilor. Ziarele liberale îl acuză pe Bolintineanu de "reacționarism", punând starea de lucruri, evident dezastruoasă, pe seama guvernării trecute, a lui Cuza. Dar altele sunt cauzele năpastei dezvăluite de publicistul nostru (cum va proceda și Eminescu). Cea fundamentală este sistemul. Apoi, schimbările, neavenite, de persoane, nu de fundament: "Nu sunteți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
proletcultism"; Jean Ancel, istoric din Israel, emigrant din România în 1963, care susține, într-o discuție publică organizată de Fundația Culturală Română, în 1991, că "Eminescu a pus bazele unei concepții închise, ce determină complacerea în semivaloare și orientarea spre reacționarism", reluând poziția din 1944 a lui I. Ludo care îl așeza pe Eminescu în "elita ciomăgașă a neamului", alături de L. Rebreanu, ca "mentorii cretinologiei românești"; Leon Volovici care, în 1995, într-o carte editată la Humanitas, susține că antisemitismul lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
soarta poporului român, provocând o "nouă schimbare la față". Una extrem de periculoasă întrucât periclitează chiar nucleul dur al ideii naționale. Vorbind despre "ofensiva perifericilor", Theodor Codreanu răstoarnă deconstrucțiile și demitizările postmodern de tip Patapievici, Boia, Negrici subliniind că, de fapt, reacționarismul de care este acuzat tot mai insistent Eminescu înseamnă, de fapt, salvarea ideii naționale. Re(a)dus la intenția sa originară (pe care i-o atribuia poetul însuși) conceptul definește o reacție firească, de apărare a unui organism. Gazetarul nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Nour din Geniu pustiu e "confuză", fiind o imagine a "unui nihilism steril". Iar publicistica lui Eminescu, din punctul de vedere al Istoriei... manolesciene, a susținut tot felul de extremisme: "autohtonismul, tradiționalismul, șovinismul, naționalismul din Basarabia (subl. aut.), xenofobia, legionarismul, reacționarismul, antisemitismul etc." Dacă reacția de supraviețuire a ființei naționale românești din Basarabia, la acțiunile șovine, demolatoare de spirit național, ale altei națiuni, mult mai mari și mai puternice, este contestată de N. Manolescu, atunci, se pare, că dânsul este adeptul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nr. 1-2, ianuarie-februarie 2012 Adrian Dinu RACHIERU Eminescu în două exegeze (Lecturi textuale și contextuale) "Consumat" istoricește (după unele voci) și mumificat, pus "la produs" (cum s-a încercat / întâmplat în 2006) în sens publicitar-utilitar, supus tirului de acuze (paseism, reacționarism, xenofobie, antisemitism ș.c.l.), idolatrizat și clișeizat, Eminescu se încăpățânează să rămână o permanență. Problema Eminescu animă și agită spiritele. Ceea ce înseamnă că poetul național, cel care a recuperat pentru literatura română "romantismul înalt" nu are un rol muzeal
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
O categorie aparte de definiții o constituie cele personalizate, numite de noi redefiniri, prin care înțelegem operațiile de determinare a însușirilor unui obiect (termen generic pentru ființă, lucru, fenomen, stare etc.) drept rezultat al valorizărilor individuale. Când Eminescu, acuzat de reacționarism, definește reacțiunea în termeni fiziocratici, drept reacția organismului sănătos la "influențele stricăcioase" venite din afara sa, el nu face altceva decât să-și justifice poziția redefinind termenul dintr-o perspectivă avantajoasă. La fel, Arghezi, când afirmă că "pamfletul reprezintă un gen
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
-l provoca, trebuia agitat prin mimetismul intelectual. Oameni de știință formați la universitățile streine, îmbrățișând cu entuziasm necontrolat unele doctrine astăzi demodate, și publiciști care îi secondau în presă cu un semidoctism agresiv, se grăbeau să acuze Biserica națională de „reacționarism” și „obscurantism” față de progresul social și de luminile științei. Prin reacționarism se înfiera în Apus feudalismul catolic, iar prin obscurantism Inchiziția romană. Mimetismul intelectual nu găsea în istoria ortodoxă nici violente opoziții ecleziastice față de reformele sociale, nici ruguri aprinse pentru
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
la universitățile streine, îmbrățișând cu entuziasm necontrolat unele doctrine astăzi demodate, și publiciști care îi secondau în presă cu un semidoctism agresiv, se grăbeau să acuze Biserica națională de „reacționarism” și „obscurantism” față de progresul social și de luminile științei. Prin reacționarism se înfiera în Apus feudalismul catolic, iar prin obscurantism Inchiziția romană. Mimetismul intelectual nu găsea în istoria ortodoxă nici violente opoziții ecleziastice față de reformele sociale, nici ruguri aprinse pentru frigerea savanților și a filosofilor. Totuși, fantoma conflictului trebuia agitată pentru
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
antidemocrat", incapabil să priceapă "filozofia socială a postmodernității", căzut, de aceea, într-o evidentă involuție. Pentru Gabriel Andreescu, același este un "ideolog reacționar", influențat de "legionarism" și creditor al "teoriei conspirației" mondiale. Adrian Miroiu (filosof de profesie) denunță "confuzia conceptuală", reacționarismul și valoarea cvasi-nulă a discursului filosofic. Liviu Andreescu argumentează că Patapievici nu cunoaște postmodernismul și sesizează că autorul Omului recent cultivă un pseudo-creștinism, care, în realitate, e anticreștinism, printre dovezi fiind ocolirea mesajului hristic. Alții (Florin Buhuceanu, George Balan) îl
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
dispreț, mai târziu cu teamă. Iată-i la o cotitură a istoriei, față în față, unii vrând cu orice preț să rupă o dată cu un trecut de amintiri urâte, alții apărându-l cu încăpățânare - unii liberali până la radicalism, alții conservatori până la reacționarism (articolul apărea în organul Partidului Conservator!). La început lupta este stearpă, fără aplicații practice: nu suntem pe deplin stăpâni la noi acasă, puternicii noștri vecini ne acoperă așa de bine cu greoaia lor aripă protectoare, încât nu putem face nici o
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
pasiune europeană, cu o capacitate spectaculoasă de a mobiliza energii și de a modela agenda publică. Așa cum a probat analiza lui François Furet, opoziția față de deriva totalitară este asimilată, În Europa de Est, dar și În cea Occidentală, cu un simptom al „reacționarismului”, Încadrabil În familia intelectuală a fascismului Învins În război 2. De aici și nuanța semantică, nuanță care se cere reținută și În spațiul României, ce implică echivalarea, propagandistică Între atitudinea critic-democratică față de regimurile de democrație populară, pe de o parte
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
În familia intelectuală a fascismului Învins În război 2. De aici și nuanța semantică, nuanță care se cere reținută și În spațiul României, ce implică echivalarea, propagandistică Între atitudinea critic-democratică față de regimurile de democrație populară, pe de o parte, și „reacționarism/fascism”, pe de altă parte. În acest mod, puterea sovietică și aliații ei locali deturnează de la sensul său originar imperativul legitim al „denazificării”: dezideratul epurării instituțiilor cauționează, În fapt, campania de eliminare a tuturor elementelor ce refuză aderarea la regimul
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
sub pragul polemicii de idei, până la insulte, falsuri și mistificări, îndreptate împotriva unor instituții și personalități din România. Denaturarea realității apare în articole ca Părintele Șaguna, Basme științifice (o ironie ridicolă la adresa Chestionarului istoric al lui Nicolae Densușianu), 1848. Liberalism. Reacționarism (răstălmăcire a trei scrisori expediate de C.A. Rosetti și N. Bălcescu lui Ion Ghica, aflat în exil la Constantinopol, extrase din Amintiri din pribegia după 1848), dar mai ales Țăranul nostru și țăranul mizeriei (scoatere din context tendențioasă și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290340_a_291669]