38 matches
-
o pagină de jurnal din Cvintetul melancoliei : ,Mă gîndesc la subiectul unui roman de dragoste. Eroul vine la iubita lui, o scoală din somn, ea îl repede (îl anunțase cu puțin înainte că nu vrea să-l mai vadă) și readoarme. Atunci el ia o bucată de hîrtie și-i scrie : ŤIubita mea, ai adormit cum nu se poate mai frumosť. Iar romanul să nu fie decît această scrisoare, o scrisoare de 200 de pagini". Întreaga nefericire a bărbatului îndrăgostit și
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11502_a_12827]
-
porumb erau înalte. Plantele bine dezvoltate acopereau priveliștea, până peste înălțimea trupului omului, pe o lungă porțiune din traseul străbătut. Pe băiețel începu al prinde somnul. Din cauza monotoniei călătoriei. Mama trase pe dreapta, îl mută pe bancheta din spate, el readormi, urgent, apoi, reveni pe locul său, și-și reluă rularea. Din minte, însă, tot nu-i ieșea, ideea,care o sâcâia, ca o muscă ce nu te lasă în pace, uneori, în trafic. Opri la cișmeaua lui Vodă, cu apă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
supă de legume, ar fi locul unde s-ar întîmpla ceva nemaipomenit: ca apariția unui ochi enorm, lipit de geam și uitîndu-se la motănelul care toarce adormit colăcel pe pernă. Lacrimile limpezesc privirea, s-o fi observat? Dacă tot nu readorm, hai să termin cu corecturile pentru antologia de poezie creștină. I-am dedicat-o tatei. I-ar fi plăcut. Anii nebuni, de dinainte de război, i-au fost dați lui Victor Marievici drept recompensă pentru anii ne-buni. Propaganda le spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
el se regăsește esența vieții tale până aici și de aici. Prin acest vis Cel Atotputernic îți acordă clemență. Ce rol vor fi având oare Omul cu Umbrela și această misterioasă Minodora ?" Respirația îi devine dintr-o dată mai ușoară și readoarme cu gândul la visul misterios. Se trezește în timpul unei plutiri ușoare pe culoarele întortocheate ale spitalului : stânga-dreapta-stânga, ascensor jos, dreapta-stânga-înainte... Zgomotul făcut de rotilele patului care o transportă pe Dora spre sala de operații se transformă în urechile ei într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pregătirea micului dejun care degajă deja un parfum de cafea care îl estompează pe cel de dezinfectant, pași grăbiți, uși deschise, femeia care scoate ploștile și schimbă cerșafurile, infirmiera care verifică tensiunea și temperatura, au trezit-o pe Dora care readormise cu povestea pisicii roșcate în gând. Un somn vâscos, greu, ca un coșmar din care o smulge vocea îngrijorată a infirmierei : Ce se întâmplă iar, dragă doamnă ? De unde temperatura asta ? Toate mergeau bine... Ia să mai vedem o dată, poate termometrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
trei iar a început să geamă și m-a trezit. Spunea că o doare burta și după ce i-am făcut un masaj ușor, a spus că o doare și piciorul și... uuff! Cred că era pe la ora patru când am readormit. Însă pe la șase, cine credeți că bubuia în ușă? Mama! Și îmi și reproșa că nu sunt în stare să o pregătesc pe bunica la timp, că uite, ei au venit deja cu mașina - se gândise să se întoarcă la
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
noapte visez că mă cațăr, ca alpiniștii, pe acel perete abrupt și, deodată, deasupra cascadei apa dispare undeva în munte, iar în față mă lovește o lumină puternică. Mă trezesc de fiecare dată ca orbit de strălucirea sa și când readorm visul se repetă. Acest lucru mă incită. Cred că-i o viziune, o premoniție, nici eu nu știu cum să-i zic. - Cu siguranță este un semn! - Nu am altă cale de ales! Voi urca muntele ca să-mi potolesc curiozitatea și să
XIII. SFÂNTUL SCHIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372051_a_373380]
-
de proiect: „Pe drumul de întoarcere mă gândesc la subiectul unui roman de dragoste. Eroul vine la iubita lui, o scoală din somn, ea îl repede (îl anunțase cu puțin timp înainte că nu vrea să-l mai vadă) și readoarme. Atunci, el ia o bucată de hârtie și-i scrie: Iubita mea, ai adormit cum nu se poate mai frumos». Iar tot romanul să nu fie decât această scrisoare, o scrisoare de 200 de pagini.” Cartea, compusă de fapt dintr-
OLAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]
-
apleacă spre urechea de curcan a turistului. Rochia de voal flutură. Sânii sticloși, bobul bec din mijloc. Senatorul nu pare să observe, însă. Zâmbetele infinitului, a cărui muzică o ascultă, pierdut, la casca prinsă peste urechile clăpăuge... Se trezise Tolea, readormise, cine să mai știe. Orașul în beznă. Ulicioarele cotite și murdare înghițite de întuneric. Doar vagi pete gălbui, în depărtare. Orbite bolnave ale orașului bolnav, prăbușit în coșmarele nopții. Liniște. Rareori, se aud pașii santinelelor, cadența lor metalică. Toxinele nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
păsări imense, metalice, zbătându-se, disperate, într-un spațiu perfect vid, fără culoare și fără zgomote și fără sfârșit. Zvâcnise, speriat, în zori, să oprească soneria deșteptătorului sau a telefonului. De fapt, nu fusese nimic, doar visul, coșmarul. Nu mai readormi, hărmălaia străzii năvălise deja, geamurile tremurau sub zgomotul mare al autobuzelor și tramvaielor. Trase halatul din cuiul de pe tocul ușii, se apropie de fereastră. Chiar în dreptul casei zăcea, defect, un camion uriaș și preistoric, care bloca circulația. Claxoanele și frânele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fel la ora 2 din Noul An 2010 m-am încredințat odihnei, tot mai necesare pe măsură ce anii se adaugă. Am dormit profund un timp, mi-am reglat temperatura corpului cu apă rece în baie aerisind și camera, după care am readormit încă un timp... Mă uit la ceas, mi se pare că ar fi 815, revin la pat, dar oricât aș vrea să dorm, constat că nu mai pot... Mă ridic din pat, mă uit cu atenție la ceas și constat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
ales că și alți români din cei aflați acolo vor citi cu interes cele scrise de mine. Pentru joi, 7 ianuarie 2010 consemnez următoarele: Culcat la orele 23, mă trezesc după un somn profund pe la 1 și jumătate. Vreau să readorm dar nu pot deoarece gândul că încă n-am început ce-mi propusesem, nu-mi dă pace! Convins că m-am odihnit suficient și că-mi va fi imposibil să-mi reiau somnul, mă determină să mă scol. Mă uit
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
nopții, rula un film cu un bărbat care suferise un accident ce-i paralizase tot corpul de la umeri în jos. Își pleda dreptul de a dispune de viața sa în acele condiții. Am stins televizorul, dar n-am reușit să readorm, cu toate că luasem un somnifer. Mi-am amintit cum a înghițit Pavese un pumn de somnifere, într-o cameră de hotel, după ce și-a scos pantofii, ca să nu murdărească din greșeală cearceaful. Pe urmă, mi-am zis, rușinat, că am obsesii
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ca un burete alb, m-a acoperit un val puternic. Am simțit că devin ușor, că plutesc, că mă afund, că nu mai eram deloc speriat. Pe la patru noaptea, m-am trezit. Simțeam înțepături în inimă. N-am mai putut readormi. Mi-am amintit de două "amănunte" cărora nu le-am dat importanță niciodată. Bunicul meu dinspre mamă a murit în urma unui stop cardiac. Avea șaizeci și doi de ani. Era toamnă, prin noiembrie, desfăcea știuleți de porumb. La un moment
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
scundă. Jenat, încurcat, căutam o explicație care să nu-l rănească, să nu scurme prin leziuni vechi, când m-am trezit. Am aprins lumina și, amețit de somn, m-am uitat la ceas. Era abia trei. Cu ajutorul unui somnifer, am readormit și, de data aceasta, am visat ceva foarte încîlcit. Locuiam, încă, pe Bulevardul Eroilor și mă dusesem să beau un ceai la barul din stația de metrou. Când a venit ospătarul să ia comanda, s-a revărsat de pe scară un
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mi-am atribuit eu? 14. Am avut o noapte aproape albă. Așteptând să-și producă efectul somniferul, am luat o carte și am adormit cu lumina aprinsă. Pe la unu noaptea, m-am trezit și n-a mai fost chip să readorm. M-am gândit la tot felul de grozăvii până dimineața. 15. Unde am citit, oare, că n-are rost să te interesezi prea mult de istorie, fiind suficient să-ți amintești cum l-a omorât Cain pe Abel? O astfel
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
am fost gata să mă arunc în brațele lui și să plâng, ca să-mi liniștesc spaimele, dar el, bănuind că anume urlasem, ca să-l scol din somn, m-a drăcuit și s-a dus să ia un somnifer ca să poată readormi. Până la urmă ara ajuns să-mi fac din cuștile animalelor de la circ un simbol. Tata vroia să mă vâre în cușcă, să mă îmblînzească. Eu țineam să rămân liber, sălbatec, nedomesticit. Și am jurat să fug de-acasă. Într-o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
încercat să ies, dar n-am reușit decât să mă afund și mai rău și atunci am strigat după ajutor. Strigătul m-a trezit. Era noapte neagră, de-afară nu se auzea decât vuietul mării, stins, ritmic, legănător și am readormit și m-am visat din nou în cătun. Atrăgeam în mlaștină femeile după ce mă culcam cu ele, dar la un moment dat pescarii s-au întrebat de ce dispăreau văduvele care plecau cu mine și, pentru că tăceam, s-au hotărât să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ochilor a înghețat și privirea a devenit încruntată. A urmat o tăcere lungă, în timpul căreia nu știam ce să fac. Deodată, Bătrânul a început să râdă. Lung, în cascadă, înfricoșător. M-am trezit speriat și n-am mai putut să readorm. Cum nu reușeam nici să citesc ceva fiindcă literele îmi jucau prin fața ochilor, m-am îmbrăcat și am ieșit să mă plimb prin oraș. Străzile erau pustii. Nici țipenie de om. În gară, a început să plouă, ciuruind întunericul ca
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mi-am dat cu apă rece pe față, după aceea am căutat prin pat, deși știam că era o copilărie ce făceam. Evident, n-am găsit nimic. Am stins lumina și m-am vârât sub pătură din nou, încercînd să readorm. Dar n-am reușit. Nu mă hotăram nici să mă scol, să citesc din cartea pe care o lăsasem seara lângă pat, deschisă; o istorie a împăraților romani. Mi-am amintit, în schimb, ce-mi șuierase la ureche individul care
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am fost gata să mă arunc în brațele lui și să plâng, ca să-mi liniștesc spaimele, dar el, bănuind că anume urlasem, ca să-l scol din somn, m-a drăcuit și s-a dus să ia un somnifer ca să poată readormi. Până la urmă am ajuns să-mi fac din cuștile animalelor de la circ un simbol. Tata vroia să mă vâre în cușcă, să mă îmblânzească. Eu țineam să rămân liber, sălbatec, nedomesticit. Și am jurat să fug de-acasă. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
încercat să ies, dar n-am reușit decât să mă afund și mai rău și atunci am strigat după ajutor. Strigătul m-a trezit. Era noapte neagră, de-afară nu se auzea decât vuietul mării, stins, ritmic, legănător și am readormit și m-am visat din nou în cătun. Atrăgeam în mlaștină femeile după ce mă culcam cu ele, dar la un moment dat pescarii s-au întrebat de ce dispăreau văduvele care plecau cu mine și, pentru că tăceam, s-au hotărât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ochilor a înghețat și privirea a devenit încruntată. A urmat o tăcere lungă, în timpul căreia nu știam ce să fac. Deodată, Bătrânul a început să râdă. Lung, în cascadă, înfricoșător. M-am trezit speriat și n-am mai putut să readorm. Cum nu reușeam nici să citesc ceva fiindcă literele îmi jucau prin fața ochilor, m-am îmbrăcat și am ieșit să mă plimb prin oraș. Străzile erau pustii. Nici țipenie de om. În gară, a început să plouă, ciuruind întunericul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mi-am dat cu apă rece pe față, după aceea am căutat prin pat, deși știam că era o copilărie ce făceam. Evident, n-am găsit nimic. Am stins lumina și m-am vârât sub pătură din nou, încercând să readorm. Dar n-am reușit. Nu mă hotăram nici să mă scol, să citesc din cartea pe care o lăsasem seara lângă pat, deschisă; o istorie a împăraților romani. Mi-am amintit, în schimb, ce-mi șuierase la ureche individul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să guste un moment de voluptate absolută... se trezește brusc. Castrarea prin trezire este, recunosc, o metodă destul de brutală. Uneori îmi este chiar milă de subiect cînd îl văd suferind din cauză că s-a trezit. sau cînd face eforturi de a readormi și de a reînnoda firul visului, ceea ce este practic imposibil. marele Gardian ne interzice în mod categoric acest lucru, clemența nu face parte din regulile noastre de joc. În ciuda faptului că visele sunt întotdeauna capricioase, imprevizibile, relative, castratoare și în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]