7,913 matches
-
box-office, însă de calitate superioară: Bird, un biografic despre Charlie Parker. Interesant este că atunci când face westernuri, Eastwood face loc în peliculă unei dimensiuni supranaturale, în schimb când e vorba de filme de alt gen, se ține cu dinții de realism. Și acum, după lunga digresiune despre paradoxurile carierei lui Eastwood, merită să trecem la analiza ultimei lui pelicule, Million Dollar Baby. După mine, e mai slabă decât Misterele Fluviului, dar e posibil ca asta să se fi întâmplat din cauza structurii
Un regizor de milioane - la propriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11239_a_12564]
-
frumoase, se apropie de clasicism prin rotunjimea și armonia construcției (de fapt, sînt simple scheme, îmbrăcate minimal cu un story simplu, cu un declic final, de regulă unul moralizator!), dar și de romantism prin detaliile poetizate și personajele tip(izate). Realismul e ocolit cu obstinație, și pe bună dreptate, pentru că el are o relevanță minimă în acest context. Povestirile sînt mici mostre de realism magic, dacă se poate spune așa, dar de un fel diferit de al sud-americanilor. Fără a fi
Papini and Papini by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11242_a_12567]
-
declic final, de regulă unul moralizator!), dar și de romantism prin detaliile poetizate și personajele tip(izate). Realismul e ocolit cu obstinație, și pe bună dreptate, pentru că el are o relevanță minimă în acest context. Povestirile sînt mici mostre de realism magic, dacă se poate spune așa, dar de un fel diferit de al sud-americanilor. Fără a fi la fel de încărcate simbolic (și, respectiv, aluvionare formal), ele ascund, nu adînc, ci chiar la suprafață, mici învățături care, cu toate acestea, pot lipsi
Papini and Papini by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11242_a_12567]
-
gloanțele căzăcești" decât să scrie ceea ce scrie, iar ceva mai încoace l-ați apostrofat, probabil în stilul unei ,elite adevărate": Oprește-te, bădăranule!" în pofida acestor intimidări, literatura postmodernă din Basarabia, apărută în anii nouăzeci ca o reacție firească la abuzurile realismului socialist, a continuat să se afirme (ce-i drept, mai puțin, ba chiar deloc, în Literatura și Arta), fiind publicată în cele mai importante reviste literare de pe ambele maluri ale Prutului și contribuind substanțial la sincronizarea procesului literar românesc. Nici o
Scrisoare deschisă către Grigore Vieru () [Corola-journal/Journalistic/11278_a_12603]
-
nu e invenția regizorului, are suficient sprijin textual. Bizareria acestui film este că reușește să fie bun - ca film - păstrând elementele teatrale, nereducând piesa la un scenariu. În plus, dialogurile - ca și jocul personajelor - nu încearcă să dea impresia de realism. Dimpotrivă, regizorul îți clipește complice la fiecare pas amintindu-ți că nu vrea să recreeze o epocă. Mai degrabă, intenționează să dea un decor adecvat piesei. Acesta e momentul în care trebuie să atrag atenția asupra imaginii (deși nu cred
Istoria se repetă... by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11306_a_12631]
-
parla Furet nel suo libro. În questo caso non avremmo avuto bisogno di legittimare la nostră posizione di osservatori privilegiați, posti, come siamo, a una buona distanza di sicurezza dagli avvenimenti di cui stiamo parlando. Perché la lucidità e îl realismo sono parte costitutiva del genio degli scrittori, cioè di quel genio che avanza nella direzione delle verità esistenziali e che se non lo facesse perderebbe la sua stessa ragione di esistere. Ci avviciniamo così proprio al criterio primărio, quello privilegiato
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
albanese 6. Successivamente, nel 1965 arriverà îl lungo racconto Îl mostro, vietato dopo la sua pubblicazione șu una rivista albanese e poi Le nozze del 1968, riconosciuto dall'autore come l'opera che presenta maggiore consonanza con la letteratura del realismo socialistă. Quando Stephane Courtois fă la seguente domanda: "Lei ha menzionato poco fă la tassa dello scrittore (la tassa che dovevano pagare tutti gli scrittori che vivevano sotto i regimi comuniști secondo Kadare). Può dirmi con precisione în cosa consistesse
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
queste perversioni. Vi parlerò della tassa degli scrittori seri, di quelli che pagavano îl loro debito per salvare la loro arte. Questo "debito", nei confronti della loro intera opera, occupava uno spazio irrilevante. Nel 1968, sotto la pressione del famoso "realismo socialistă", io stesso ho scritto l'unica opera, che è stată salutată come tale, îl romanzo breve [...] Le nozze. Immediatamente dopo la pubblicazione, specialmente dopo l'entusiasmo con cui fu accolto dalla critică ufficiale, fui inorridito e giurai di non
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
ufficiale, fui inorridito e giurai di non fare mai più una cosa simile." Segue nel 1973 la pubblicazione di uno dei più importanți romanzi di Kadare: L'inverno della grande solitudine. Per la prima volta nella storia della letteratura del realismo socialistă albanese viene raffigurato come personaggio principale, Enver Hoxha. Esiste una critică fiorente che legge tale romanzo o come l'espressione più intelligente dell'allegoria letteraria contro îl regime (lettura sostenuta dallo stesso Kadare) o come una resa incondizionata dell
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
all'eroe positivo del romanzo, cercando così di correggere i șui comportamenti. Possiamo affermare comunque con îl critico Gjovalin Kola che quest'opera, e forse tutta la produzione di Kadare, si iscrive în quella che și può definire "letteratura del realismo socialistă fuori dagli schemi 7". Îl criterio fondamentale utilizzato da Gjovalin Kola per stabilire se și tratta di letteratura del dissenso, è quello di interrogarsi șu quale fosse îl livello di tolleranza del regime verso queste opere letterarie. Per Kola
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Denisovič di Aleksandr Solženicyn che è stată, almeno per l'Urss, fondatrice di un genere. Ciononostante è interessante richiamare îl criterio di Gjovalin Kola, per quanto riguarda la letteratura tollerata dal regime, perché le grandi figure della letteratura albanese del realismo socialistă rientrano tutte în questa situazione intermedia che potremmo definire "né con né contro" îl regime. "Chi ha seguito le pubblicazioni del dopoguerra în Albania, să che i motivi principali per i quali un libro era criticato e veniva tolto
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
tolto dalla circolazione - dalle librerie e dalle biblioteche - erano spesso inerenți al suo contenuto ideologico o alla posizione dell'autore. Normalmente questa misura era applicata per autori che erano riusciti a creare una loro individualità, nonostante le limitazioni imposte dal realismo socialistă.[...] Le opere proibite o criticate erano scritte da, per esempio, I. Kadare, D. Agolli, F. Arapi, Dh. Xhuvani, P. Marko, K.Kosta ecc. [...] La loro evoluzione e affermazione, la loro tendenza a creare opere originali e competitive, non poteva
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
e scrittori, avevano bisogno di essere visti di buon occhio dal partito. Avevano bisogno di pubblicare e di godere dei privilegi acquisiti. Per questo motivo le loro opere successive furono, solitamente, più "obbedienti" e più allineate alla normă imposta dal realismo socialistă. În questo senso, queste opere considerate come "problematiche" dalla critică e proibite dalla censura, prima o dopo la pubblicazione, costituiscono quello sparuto gruppo di tale letteratura, che è esistita anche în Albania, e che può essere denominată come letteratura
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
În questo senso, queste opere considerate come "problematiche" dalla critică e proibite dalla censura, prima o dopo la pubblicazione, costituiscono quello sparuto gruppo di tale letteratura, che è esistita anche în Albania, e che può essere denominată come letteratura del realismo socialistă non schematica 9". Quello che, quindi, mânca alla letteratura di Kadare perché diventi una letteratura del dissenso, che sarebbe come dire perché dică tutta la verità sul suo tempo, è ciò che viene meno a causa dell'autocensura dell
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
s contradictions belongs to the renowned dostoevskian exegete, Ion Ianoși who accuses the writer of "willfully confusing" bourgeoism with the revolutionary spirit, mentioning the "serious confusion of addresses" from his later texts, particularly în the novel The Demons 12. The "realism" of Dostoesvky's creation is also another element often mentioned by the Marxist critics în their studies. However, it hâș to be stated that this is the idea of realism în a Marxist sense, focused on highlighting the role of
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
later texts, particularly în the novel The Demons 12. The "realism" of Dostoesvky's creation is also another element often mentioned by the Marxist critics în their studies. However, it hâș to be stated that this is the idea of realism în a Marxist sense, focused on highlighting the role of external reality în determining the behavior of the characters, while Dostoevsky himself accentuated the spiritual and psychological sides: "I am called a psychologist. Not true. I am only a realist
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
pages of Dostoevsky's oeuvre deny the reactionary conceptions of the author"14. The Romanian socialist realist critic Mihai Novicov mentions those aspects of the writer's texts convenient ideologically, considering that his oeuvre save itself due to the "consistent realism of the author" and because în the "conflict between the reactionary ideologue and the realist writer, the victory was won by the latter"15. Another common aspect of Marxist texts both în România and the Soviet Union was the express
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Revolution and the revolutionaries", Russian revolutionaries being portrayed aș "bad people, selfish tyrant, deprived by higher moral sentiments which deny the divine and human laws22. On the same line, the essayist and literary critic Alfred Heinrich recalls în his study, Realism with romantic elements, the opinion of the revolutionary writer P. Tcaciov who considers the novel The Demons, aș an "abstract nonsense lacking any real element" the characters being "sick people"23. The tendentious and biased commentaries of Marxist critics have
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
the "general view of degeneration and collapse of a noble family: Dmitri, the "selfish dominated by despicable vices", Smerdiakov, the "lecherous villain", Zosima, "a dead and fleshless face", while the whole interpretation of Crime and Punishment reside în reflecting dostoevskian realism, at the expense of the religious, psychological and political themes which constitute the substrate of the novel. From a similar paradoxically perspective, the renowned Romanian literary critic, G. Călinescu, suggests that the old pawnbroker woman is a symbol of capitalist
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
lui F. M. Dostoievski ,,Umiliți și obidiți" (Prefață la Umiliți și obidiți). București, 1957. 22 Boris Riurikov, "Postfața", Crima și pedeapsă, op. cît. 23 Alfred Heinrich, Tentația absolutului: personaj și compoziție în opera lui Dostoievski, Timișoara, Facla, 1973. 24 George Călinescu, Realism și parabolă. Secolul 20, 100(4), 1969, p. 21. 25 Valeriu Cristea, Dicționarul personajelor lui Dostoievski, Ed. Cartea Românească, 1983 26 Alfred Heinrich, Tentația absolutului: personaj și compoziție în opera lui Dostoievski, op. cît. 27 Ileana Mălăncioiu, Vina tragică: tragici
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Dostoievski, op. cît. 27 Ileana Mălăncioiu, Vina tragică: tragici greci, Shakespeare, Dostoievski, Kafka, Cartea Românească, București, 1978. Bibliography BLOSHTEYN, M. R., The Making of a Counter-culture Icon: Henry Miller's Dostoevsky, Toronto, University of Toronto Press, Bloshteyn, 2007. CĂLINESCU, George, Realism și parabolă. Secolul 20, 100(4), 1969. CRAINIC, Nichifor, Dostoievski și creștinismul rus, Constantă, Editura Sfinții Martiri Brâncoveni, 2013. CRISTEA, Valeriu, Dicționarul personajelor lui Dostoievski, Ed. Cartea Românească, 1983. DOBROGEANU-GHEREA, Constantin, ,,Generația nouă" de Turgheniev, Studii Critice. București, Editura pentru
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
de cosmopolitism constau în instituții internaționale competențe, care să ofere o mai mare consistentă dreptului internațional, estompând astfel distincția conservatoare și egoistă dintre politică internă și politica externă a unui stat. În termeni ideologici, principalul inamic al cosmopolitismului îl reprezină realismul politic. Ambele paradigme își fac simțită prezența atât în politica internă cât și în cea externă, diferența fundamentală dintre ele fiind dată de fpatul că realismul consideră că moralitatea se limitează la prima, în tim ce cosmopolitismul o înțelege ca
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
politica externă a unui stat. În termeni ideologici, principalul inamic al cosmopolitismului îl reprezină realismul politic. Ambele paradigme își fac simțită prezența atât în politica internă cât și în cea externă, diferența fundamentală dintre ele fiind dată de fpatul că realismul consideră că moralitatea se limitează la prima, în tim ce cosmopolitismul o înțelege ca fiind uiversală. Consideră naiv și iresponsabil de către realism, cosmopolitismul ripostează acuzând realismul de reducționism și obstinație politică; în secolul XXI, conflictele militare și problemele ecologice, pentru
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
atât în politica internă cât și în cea externă, diferența fundamentală dintre ele fiind dată de fpatul că realismul consideră că moralitatea se limitează la prima, în tim ce cosmopolitismul o înțelege ca fiind uiversală. Consideră naiv și iresponsabil de către realism, cosmopolitismul ripostează acuzând realismul de reducționism și obstinație politică; în secolul XXI, conflictele militare și problemele ecologice, pentru a oferi doar două exemple, nu mai reprezintă apanajul politicii de stat, ci sunt probleme realmente internaționale, a căror soluții, pentru a
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
cât și în cea externă, diferența fundamentală dintre ele fiind dată de fpatul că realismul consideră că moralitatea se limitează la prima, în tim ce cosmopolitismul o înțelege ca fiind uiversală. Consideră naiv și iresponsabil de către realism, cosmopolitismul ripostează acuzând realismul de reducționism și obstinație politică; în secolul XXI, conflictele militare și problemele ecologice, pentru a oferi doar două exemple, nu mai reprezintă apanajul politicii de stat, ci sunt probleme realmente internaționale, a căror soluții, pentru a fi eficiente, trebuie să
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]