132 matches
-
că le-a urmat acolo (1858-1859, 1859-1860), le-a trecut cu bine. Director al școalei era Wassilie Illasiewicz, catihet Porfir Dimitrovici, iar învățăori - în anul întâi, Ioan Litviniuc, si într-al doilea, Ioan Zybaczynski. Domnii învățători, cu nume așa de rebarbative, erau mulțumiți de băiat, mai ales că începuse să rupă și ceva germană. În anul școlar 1858-1859 Eminescu se clasifică al 15-lea printre 72 de colegi. Elevul era silitor, avea purtări bune și aplecare la învățătură, socotea mulțumitor și
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1465021241.html [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
pomeniți de Diogene Laertios. Distanța, ca și implicarea, în raport cu propriile personaje, precum și proba limitei lor, prin afișarea ostentativă a ‘'gândiri producătoare'' a fiecăruia dintre ele, face ca acest poet să aibă constant controlul într-un turbion de poeticitate adesea asumat rebarbativ, care își arată rodul în fiecare cânt al poemelor sale, amplu orchestrate. Remarc pasiunea pentru rostit, proprie unor gânditori pe cont propriu, excedați de cunoaștere, pasionați de grația, ca și de abjecția, propriului rol, cuplate la tensiunea unui scenariu pentru
VASILE BURLUI ESTE, CA TOŢI POEŢII MARI ŞI ADEVĂRAŢI, UN VECHI CARE STĂ PRINTRE NOI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 470 din 14 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Vasile_burlui_este_ca_toti_poetii_mar_pompiliu_comsa_1334422618.html [Corola-blog/BlogPost/348325_a_349654]
-
e ecoul trupului meu de carne și sânge, de minte, inimă și simțire”), lumea evocată de Maria Nițu nu e despiritualizată. Nu i s-a retras harul. Nu e atinsă de rătăcire, alienare, idolatrie, cum se întâmplă cu ateismul consecvent, rebarbativ, sigur pe sine, care, atunci când mai nutrește și veleități estetice, își etalează, cu nonșalanță, vidul, trupolatria și nulitatea. Nimic din toate acestea sub condeiul Mariei Nițu. Ceea ce înseamnă că lumea ei, atât de originală, are un Centru (”osia lumii”), un
EUGEN DORCESCU, PROZA UNEI LUMI INTERMEDIARE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1425092166.html [Corola-blog/BlogPost/374703_a_376032]
-
Maiorescu - termenul judecată. Să fie, oare, cel mai mare creator de limbă poetica românească atât de nesigur și ezitant în transpunerea ideilor filosofice kantiene în limba română? Cum este posibil ca Eminescu să folosească o terminologie atât de ciudată, uneori rebarbativa, lăsând a se înțelege că am avea nevoie de o reîntoarcere la o fază anterioară a limbii și culturii? Dar dacă nu este vorba de așa ceva?! Dar dacă ar fi vorba, mai degrabă, de un sănătos impuls filosofic? De o
Cum gândim azi, cu Eminescu, traducerea şi tălmăcirea operelor filosofice? by http://uzp.org.ro/cum-gandim-azi-cu-eminescu-traducerea-si-talmacirea-operelor-filosofice/ [Corola-blog/BlogPost/93773_a_95065]
-
prefața ediției americane a conferințelor lui Nabokov despre roman de la Cornell University, că, ascultîndu-l pe profesorul lui, devenea brusc teribil de doritor să citească sau să recitească operele cu pricina. “Ca să izbutească asta, critica trebuie să nu fie anostă, plictisitoare, rebarbativă. Criticul este un cititor altruist, care citește pentru plăcerea altora, nu doar pentru propria plăcere... cel mai important rămîne acela de a trezi cititorul din noi” (N. Manolescu, 2003). Critica literară nu este numai o radiografie și analiză a operei
Mirela Teodorescu: Zidirea prin care se ajunge la perfecţiunea existenţei by http://revistaderecenzii.ro/mirela-teodorescu-zidirea-prin-care-se-ajunge-la-perfectiunea-existentei/ [Corola-blog/BlogPost/339424_a_340753]
-
mai ațoasa: “(...) diferența o face aici felul în care obiectul acestor afecte e potentat, respectiv obnubilat de percepția, discursul și faptele admiratorului sau. Iubita, femeia e mântuita de accesoriu, de penumbre incomode, de tusele banalității sterile. Idolatrizata, ea devine stridenta, rebarbativ păstoasa, vampirica. Nu m-aș fi oprit asupra acestui pasaj dacă editorialistul, de altfel unul dintre cei mai puțin prețioși vorbitori și scriitori de limbă română, nu ar fi ținut să ne convingă că avem de-a face cu o
Cum să scriem elaborat despre nimic by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82501_a_83826]
-
aici, bine. Dar Doamne-sfinte-care-esti-in-ceruri-sau-nu, ce vrea să zică cu obiectul (femeia) e potentat sau obnubilat? Iubirea SAU idolatria își potențează obiectul? Iubirea sau idolatria își obnubilează obiectul? Respectiv, care face ce? Și cum e obiectul - potentat sau obnubilat - de ajunge rebarbativ păstos? Că de fapt aici aș vrea să ajung. Sper că obiectul are și șansa unui ‘între’, că altfel, săracă... mântuita de tusele banalității sterile (NU FECUNDE!) sau urâtă și moale (nu frumoasă și tare că... spre exemplu... un falus
Cum să scriem elaborat despre nimic by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82501_a_83826]
-
plin și e gol doar scrisul. Gata, m-am confuzat. Stilul asta este de fapt foarte răspândit printre scriitorii și criticii români. Este de-a dreptul penibil. De exemplu, niciun adjectiv nu trebuie să se găsească în singurătate, fără adverb: “rebarbativ păstoasa”! Ha haa! Și de preferat e să combini un neologism cu un cuvant neaoș, ca să-ți arăți extinderea lexicala și să creezi un contrast, fără de care totul ar fi prea fad, nu-i așa? Haaaaaa! Rebarbativ păstos! A se
Cum să scriem elaborat despre nimic by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82501_a_83826]
-
singurătate, fără adverb: “rebarbativ păstoasa”! Ha haa! Și de preferat e să combini un neologism cu un cuvant neaoș, ca să-ți arăți extinderea lexicala și să creezi un contrast, fără de care totul ar fi prea fad, nu-i așa? Haaaaaa! Rebarbativ păstos! A se citi “Despre Scris” de Stephen King - sau câteva cărți de Hemingway. Mie îmi place stiul simplu și clar. Hah, îmi aduc aminte de articolul cu pricina, mi-am spus “Ce ironie simpatică!” atunci când am citit că domnul
Cum să scriem elaborat despre nimic by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82501_a_83826]
-
profesor, ce îmbucurător și fascinant este acest demers poetic, de reflexie și eseistică! În cea mai mare parte, poeții americani nu duc experiența poetică până în orizonturile reflexivului, ci se cantonează sub cele palpabile, sau atitudinale, ale individualului frust, precar și rebarbativ. După cum stările sociale, ideologice și politice, cu subterana psihică, o cer. (continuare în numărul viitor)
Editura Destine Literare by Dumitru Velea () [Corola-journal/Journalistic/90_a_417]
-
să fie aplicat, precum a și fost aplicat, și re-aplicat, crescând subtilitatea și „gustul” operelor sale." Burges, care nu sa căsătorit niciodată, a fost considerat de contemporanii săi a fi excentric, imprevizibil, peste-indulgent și flamboaiant. El a fost, de asemenea, rebarbativ fizic, descris de soția celui mai important patron al său ca „urâtul Burges". Burges pare să fi fost sensibil cu privire la aspectul său și astfel există foarte puține imagini ale lui. Portretele cunoscute sunt: un tablou din 1858 de Edward John
William Burges () [Corola-website/Science/329809_a_331138]
-
ci unul al spaimei și deplîngerii în grup, făpturile îngrozite strîngîndu-se instinctiv unele în altele dintr-un reflex al defensivei. Dezastrele împing istoria înapoi, în preistorie ( u o ). Un autoportret pe care ni-l oferă autorul e compus din liniile rebarbative ale unei extravertiri caracteristice: „Uram deriva continentelor, tăcut,/ Întunecat și sumbru, trist pirat al mării, / Peste vîrtejuri verzi ce-am străbătut / Stăpîn eram dar ochii mei prindeau culoarea sării” ( c su eo e ). Unica gingășie permisă e cea, paradoxală, a
„Intoarcerea” unui poet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5971_a_7296]
-
modul ei de funcționare asupra lumii care o înconjoară. În prima parte, voi insista asupra modului de afirmare a universității mai ales din perspectiva noii piețe emergente a învățământului superior și a calificărilor academice. Limbajul folosit va fi unul oarecum rebarbativ, referindu-se la universitatea-corporație și la „industria educației”. În partea a doua, voi revizita valorile academice tradiționale în contextul modernității recente și voi încerca să văd cu ce riscuri se confruntă și cât de desuete au devenit sau cât de
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
străini / că ne transformă fără voia noastră / în jucării de plastilină cu care / își populează menajeria / precum un bătrîn filosof” (Copilul nostru). Acestea sunt cele două puncte de reper antinomice ale poeziei în cauză, pe de-o parte o imagine rebarbativă, cu „norii urîți ai prezentului”, cu „obrazul pudrat al nepăsării”, în care „scîrba crește și înflorește precum / borhotul de după primul must”, pe de altă parte Îngerul, făptură neștiutoare de tertipurile esteticii: „Îngerul care mă ține în brațe / ca pe un
Un poet oximoronic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5742_a_7067]
-
pentru etalarea unui sistem teoretic. Instrumentele critice menționate în titlu sunt definite atât în cuvântul introductiv cât și pe parcursul lucrării. Din păcate, aceste precizări teoretice nu au darul de a stârni curiozitatea intelectuală a cititorului, dimpotrivă, sunt de o pedanterie rebarbativă care nu poate decât să dăuneze restului cărții. Iată o mostră din acest stil pe care l-aș pune sub prescripția didactică "Așa nu!": Pe fondul atotstăpânitorului discurs, însă, și în interiorul lui, ca o realizare de un tip special a
Pragmatică în loc de analiză by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14132_a_15457]
-
Arghezi radicalizat, redus, prin eliminarea notelor idilice și a unei dialectici compensatoare, la fața sa neagră, la decompoziția cronică a perspectivei ce pare fără scăpare. Precum autorul Cîntecelor negre, la Liviu Georgescu încrîncenarea se permanentizează, disonanța devine lege, densitatea factorilor rebarbativi e atît de mare încît duce la o inevitabilă senzație de saturație. Ne aflăm într-un mediu ca și irespirabil, unde aerul e secat de flăcări infernale. O exaltare pînă la paroxism a urîtului pare a releva o neputință a
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
Contribuțiile lui I. își mențin, pe anumite direcții, intactă actualitatea. Eminescologul rămâne astfel o autoritate de prim rang. Textele despre Caragiale (Numele proprii în opera comică a lui Caragiale), Creangă, Sadoveanu, Hortensia Papadat- Bengescu, G. Topîrceanu, Otilia Cazimir și alții, „rebarbativele” (ca stil) lui critice (cum zicea G. Călinescu), conțin „cele mai fundamentale lucruri”. „Rămâi surprins - își continuă ideea G. Călinescu - să găsești un lucru, evident abia azi, bănuit cu mult înainte.” Preocupările stricte de istorie literară fructifică în prelegerile academice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
lasă la vedere tendințele latiniste ale autorului, intenția de a schimba fizionomia limbii, ca în secțiunea consacrată etimologiei, unde dă liste întregi cu forme de neologisme pe care le vrea introduse după propriile idei lingvistice, fără să înțeleagă cât de rebarbative erau aceste „înnoiri”. O curiozitate e și sistemul ortografic propus, tot aici se susține purificarea limbii de elemente nelatine. Această opțiune se răsfrânge și asupra preocupărilor de folclorist ale lui S. Pentru a evidenția latinitatea românilor și prin literatura populară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289514_a_290843]
-
dubla sa ipostază, de poet și de simbol al românismului și îl disculpă de toate slăbiciunile și de toate greșelile, câte va fi înfăptuit. Au poziții privilegiate în exegeză: arheu/arheic/arhietate/arheal, arhetipal și vierean-viereană, adjectivul din urmă, ușor rebarbativ, fiind folosit exclusiv de Theodor Codreanu 8. A rezuma o carte înseamnă a o trăda în literă (sută în sută) și, uneori, și în spirit. Dar cum altă cale nu există, să acceptăm resemnați o atare fatalitate necesară. Theodor Codreanu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
inventar sînt discutate noțiunile de planificare anuală și semestrială. Menținîndu-se pe linia importanței proiectului de lecție, în detrimentul celorlalte tipuri de evaluare, putem face observația că I. Deșidan este adeptul proiectării minimaliste, dar de sinteză. Reacția lui Derșidan privitoare la terminologia rebarbativă a proiectării unității de învățare, care este în opinia autorului insuficient și neclar prezentată în documentele școlare programatice (CN, ghiduri etc.), este legitimă, în opinia noastră, doar în contextul insuficienței maturizări a DLLR și în lipsa fundamentării mai aplicate și mai
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
care le antrenează funcționarea turbionară a discursului polemic; după cum sunt urmărite, aproape detectivistic, comportamentul, strategiile și tacticile personale de care face uz și abuz un polemist și cum acesta din urmă generează ceea ce se poate numi cu un termen ușor rebarbativ polemicitatea (un fel de furtună magnetică prin care spiritul polemic e împrăștiat, ca un polen, într-un Triunghi al Bermudelor ce formează dispozitivul polemic tripartit: autor adversar lector/public). Venind dinspre spațiul critic saturat cumva de comentariile făcute în marginile
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
locurilor comune. Frontiera dintre cuvinte (titlul plachetei din 1988) devenea obiect de aprige explorări; interesau surprizele textului, disponibilitățile vorbelor din dicționar în sintaxa și mobilismul lor, sensurile inițiind în mister și suprareal, fulguranțele, petele de culoare suprapuse platitudinii. Nimic mai rebarbativ decât mimesis-ul. Fotografiile ne înjosesc amintirile stricându-le / ca murăturile în borcane" (Odaie cu semnal de alarmă), în timp ce sufletul tinde spre sublimități, căutând programatic revelații în universal. În esență, se năzuiește spre înalt și demiurgic, aspirând spre o poezie inventivă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
egoist și păcătos, de filavtie, adică de dragostea excesivă față de trup și de plă‑ cerile lui, de toate faptele lui păcătoase, precum și de vorbele impudice, de consimțirea cu gândurile josnice, licențioase și malițioase, de idiosincraziile proprii, de gesturile egoiste, egocentriste, rebarbative și semețe, de prejudecățile neave‑ nite, de discuțiile fade și dăunătoare la nivel sufletesc etc. Sintagma „a‑ți lua crucea” comportă o bogăție de Înțele‑ suri, pe marginea cărora se pot broșa o mulțime de comen‑ tarii și interpretări nuanțate
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
cum nu se poate mai vădită". 4 Vasile Băncilă, Misiunea noii generații, în Opere vol. IV. Eseistica edită (1933-1936), ediție îngrijită de Dora Mezdrea, Brăila, Editura Istros, p. 232. 5 Ibidem, pp. 233-234: "Așa cum e astăzi, Ortodoxia pare inutilă ori rebarbativă multora, din cauza expresiei exterioare, în care o mențin țârcovnicii Ortodoxiei, ca pe o icoană luminoasă de culoare, sens și blândețe, dar aproape acoperită de fum și praf. Ortodoxia e religia noastră ideală fiindcă e mai transcendentalistă decât religiile Apusului și
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
cf. fr. exposition des faites); expunere indirectă la risc (cf. fr. exposition indirecte au risque). Particula este utilizată în numeroase contexte ca formant cu sensul de "în afară, în exterior": exteritorial (cf. fr. exterritorial). Paradigma greco-latină este concurată de împrumuturi rebarbative de tipul: en. ex quai (condiție de livrare Incoterms); fr. ex quay; en./ fr. ex ship (vânzătorul are obligația de a ține mărfurile la bordul navei); ex works; ex-right. Prefixul trans- apare frecvent în unitățile terminologice din subdomeniul tranzacțiilor economice
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]