KorAP: Find »[drukola/base=rebo & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 ...7 >

164 matches

Corola-blog/BlogPost/366230_a_367559

07 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Emil Sauciuc Pamânt dintr-o expoziție Editura Primus 131 pag. Oradea, 2015 Cititorii care, temându-se poate să pășească pe ușa din față a galeriei textuale propuse de autor, ar îndrăzni o lectură à rebo¬urs, adicătelea de la „Cuprins”, ar fi descumpăniți, cu siguranță, de diversitatea titlurilor: unele poetice într-o manieră aproape clasică - „Ochi prăfuit de stele”, „Inimi roșii în facerea nopții” sau „Lebăda neagră cu cioc de noroc”; altele alertând asupra inserției semnificatului

A TREISPREZECEA FRECVENŢĂ de DAN H. POPESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 by http://confluente.ro/dan_h_popescu_1473254565.html [Corola-blog/BlogPost/366230_a_367559]
Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488

parole. Théorie du récit et du style indirect libre, Ed. du Seuil, Paris); mai recent: L. Rosier (Le Discours rapporté, Duculot, Bruxelles, 1999), Anna Jaubert ("Le discours indirect libre: dire et montrer", în caietele Chronos nr. 5, pp. 49-69), Anne Reboul ("Commu-nication, fiction et expression de la subjectivité", în Langue française, nr. 128, 2000, pp. 9-29). 196 Émile Zola, O pagină de dragoste, (trad. de Teodora Popa-Mazilu), Editura Eminescu, București, p. 164 . 197 V.N. Volochinov (M. Bahtin), Le Marxisme et la Philosophie

by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433

Cârâc • Timp și limbaj. Introducere în lingvistica lui Gustave Guillaume, Iulian Popescu • Textul descriptiv, Jean-Michel Adam, André Petitjean, în colaborare cu F. Revaz • Textele. Tipuri și prototipuri, Jean-Michel Adam • Condensarea lexico-semantică, Emil Suciu În curs de apariție: Pragmatica discursului, Anne Reboul și Jacques Moeschler LIBRĂRII în care puteți găsi cărțile colecției ACADEMICA (selectiv) ALBA-IULIA Librăria Mircea Eliade, str. Cloșca, bloc CH1 ARAD Librăria Corina, str. Mihai Eminescu nr. 2, tel. 0257/284749 BRAȘOV Librăria George Coșbuc, str. Republicii nr. 29, tel

Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732

obicei, în cazul intervenției). Cu aceste precizări, noțiunea "act de vorbire" devine indispensabilă în analiza discursului, răspunzînd necesității de a realiza investigația din perspectiva unor principii cu finalitate și conținut determinate. V. discurs, enunț, text. AUSTIN 1962; SEARLE 1969; MOESCHLER - REBOUL 1994; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. IO ACTANT. În sens larg, termenul actant trimite la toți participanții activi și pasivi care contribuie la realizarea unei acțiuni. În domeniul sintaxei structurale, Lucien Tesnière identifică subordonații imediați ai verbului, făcînd distincția

[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
enunțurilor etc. Există apoi posibilitatea de a distinge între acțiunea propriu-zisă și acțiunea-răspuns care, în teoria behavioristă, reprezintă reacția la un stimul verbal sau nonverbal. V. act, autor, vorbire. DUBOIS 1973; D. FILOZ. 1978; FLEW 1983; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. RN ADRESARE. Adresarea reprezintă o formă (verbală și/sau extraverbală) de implicare a unui (potențial) interlocutor în derularea actului comunicativ avut în vedere de către locutor, formă a cărei alegere din sistemul

[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
referentului atunci cînd în memoria discursivă există mai mulți referenți la fel de pregnanți. E) Abordarea pragmatică are în centru conceptul de reprezentare mentală, "o balama cognitivă între realitatea căreia îi aparțin referenții și limbajul care furnizează expresiile referențiale", cum notează A. Reboul și J. Moeschler. Reprezentarea mentală este rezultatul unor informații diverse, a căror cunoaștere permite identificarea entității desemnate: informații lingvistice, informații enciclopedice, informații logice, informații vizuale, informații spațiale. O reprezentare mentală este asociată cu un singur referent și fiecărui referent îi

[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
este anterioară semnificației, este relațională, transgresivă în raport cu structura verbală, prin intermediul căreia este însă studiată în mod necesar. V. cataforă, cotext, deictic, referent. BENVENISTE 1966; KRISTEVA 1969; TODOROV 1970; MAILLARD 1974; HALLIDAY - HASAN 1976; MILNER 1982; TASMOWSKI-DE RYCK 1994; KLEIBER 1994; REBOUL - MOESCHLER 1998. SM ANALIZĂ AUTOMATĂ. O dată cu realizarea calculatoarelor electronice și a programelor de analiză (cantitativă) a componentelor textuale sau pentru întocmirea inventarelor de mijloace lingvistice, a apărut problema de a stabili o relație între analiza automată (computațională) și analiza discursului

[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
context, excluzînd direcția pragmatică asupra enunțurilor decontextualizate. Astfel, analiza discursului poate fi definită ca studiu al discursului (pentru Teun van Dijk, D. Schiffrin, John J. Gumperz ș. a.), ca studiu al conversației în cadrul analizei conversaționale (la S. C. Levinson, J. Moeschler, A. Reboul ș. a.) sau ca punct de vedere specific asupra discursului (la M. A. K. Halliday, J.-M. Adam etc.). Din această ultimă definiție, extragem precizări legate de obiectul analizei discursului care, după D. Maingueneau, nu constituie nici organizarea textuală însăși și

[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
unitatea, coerența și distinctibilitatea. Desigur, acest tip discursiv are numeroase specii și varietăți din perspectiva componentelor și a modului lor de structurare, dar aceasta nu presupune imposibilitatea raportării lor la o schemă unică. V. argument, demonstrație, inducție, inferență, persuasiune. MOESCHLER - REBOUL 1994; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; BUSSMANN 2008. IO ARHEOLOGIE. Cuvîntul arheologie a fost pus în relație cu discursul și cu a n a l i z a d i s c u r s u l u i de M. Foucault

[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
a d i s c u r s u l u i are în vedere frecvența și statutul aserțiunii, fiindcă ea reprezintă și bază ideatică și formă de organizare a expresiei în foarte multe situații. V. demonstrație, creativitate, logos. MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995. IO ASPECT. Categoria gramaticală a aspectului vizează caracteristicile proprii desfășurării timpului implicat într-un proces și reflectă articularea lor în timpul de ansamblu pe care este construit un enunț, indicînd modul în care concepe vorbitorul procesul denumit

[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
prin adjuncție. Cuvintele care nu au autonomie au avut însă inițial această caracteristică, statutul non-autonom fiind însușit prin evoluția limbilor, căci, de exemplu, verbele auxiliare sînt rezultatul gramaticalizării unor verbe referențiale propriu-zise. V. cuvînt, referință. MARTINET 1967; DUBOIS 1973; MOESCHLER - REBOUL 1994; DSL 2001. RN AUTOR. Semnificația curentă a cuvîntului autor este cea de "persoană care a creat o operă artistică, științifică sau filozofică"; în naratologie, se consideră însă, că dacă autorul a realizat o operă literară epică, acesta corespunde unei

[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
însă propria apreciere în legătură cu caracterul de operă literară al acestei realizări, iar, dacă această apreciere confirmă intenția naratorului, între ei se stabilește un consens în a identifica un referent într-o lume posibilă. V. acțiune, apreciere, autodesemnare, discurs, narator. MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001. RN AUTORITATE. În domeniul limbii, autoritatea reprezintă caracteristica de a institui maniere, modele și mijloace pentru alcătuirea discursului. Manifestarea autorității la nivelul limbii populare nu se realizează în mod conștient și programatic în vederea unui

[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
diferită de cea transferabilă la mai mulți referenți a numelui comun, și constituie modul de semnificare al numelui propriu, iar nominația conferă statutul de individ prin ea însăși. V. definiție, etnometodologie, praxem. BENVENISTE 1966; DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2004. RN CÎMP. Deși element al limbii generale cu o semnificație foarte concretă, cuvîntul cîmp, însoțit de determinări, are o mare întrebuinațare în terminologiile unor științe, precum fizica, matematica și lingvistica, prin valorificarea

[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
adăugarea de material lexical suplimentar sau prin transformări gramaticale). O colocație pentru care sînt îndeplinite cele trei condiții de mai sus se apropie foarte mult de noțiunea de "idiom". V. cîmp, coocurență, concordanță. FIRTH 1957; CHOUECA 1988; CHURCH 1991; MOESCHLER - REBOUL 1994; BARTSCH 2004; BUSSMANN 2008. EG COMPETENȚĂ. În înțeles general, competența este "capacitate de a se pronunța, de a decide și de a acționa într-un domeniu, pe baza unei bune cunoașteri", cuvîntul fiind introdus în terminologia lingvistică de Noam

[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
determinat de a produce și de a interpreta enunțuri care reflectă o anumită formație discursivă. Această competență devine astfel interdiscursivă și vizează ansamblul parametrilor discursului. V. comunicare, etnografia comunicării, gen de discurs, practică discursivă. DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; BUSSMANN 2008. RN COMPOZIȚIE. În terminologia lingvistică, cuvîntul compoziție este folosit uneori ca sinonim al lui compunere, cu semnificația "alcătuire a unei unități semantice cu ajutorul unor elemente ce au autonomie în

[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
de reguli și de operații care țin de domeniul sintactic. Georges Vignaux identifică la acest nivel, operații de ordine, operații logice și operații argumentative. V. argumentare, conector. VIGNAUX 1976; DJIK 1977; DUCROT 1980; ROULET 1985; PERELMAN - OLBRECHT- TYTECA 1988; MOESCHLER - REBOUL 1994; BRONCKART 1996; REBOUL - MOESCHLER 1998; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; ADAM 2005. AR CONFIGURAȚIE. Cu semnificația lui generală, cuvîntul configurație redă ideea de "aspect al unui obiect, rezultat din organizarea elementelor componente și din relațiile dintre ele", idee care, aplicată la

[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
operații care țin de domeniul sintactic. Georges Vignaux identifică la acest nivel, operații de ordine, operații logice și operații argumentative. V. argumentare, conector. VIGNAUX 1976; DJIK 1977; DUCROT 1980; ROULET 1985; PERELMAN - OLBRECHT- TYTECA 1988; MOESCHLER - REBOUL 1994; BRONCKART 1996; REBOUL - MOESCHLER 1998; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; ADAM 2005. AR CONFIGURAȚIE. Cu semnificația lui generală, cuvîntul configurație redă ideea de "aspect al unui obiect, rezultat din organizarea elementelor componente și din relațiile dintre ele", idee care, aplicată la domeniul științei limbii, permite

[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
deterministă a contextului, stabilită de cadrul inițial al schimbului. Reprezentările implicate de indicii de contextualizare oferă informații pe care subiectul le poate extrage din ambianța fizică sau care îi sînt furnizate de textul conversațional. V. context, inferență, interacțiune, schimb. MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; BUSSMANN 2008. RN CONTRAARGUMENT. Prin definiție, contraargumentul este un "argument care se opune altuia", avînd în vorbirea obișnuită sinonime precum replică și ripostă. Componentele acestui cuvînt oferă, de altfel, destulă transparență sub

[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
de pragmatică au stabilit, în cazul discursului bazat pe dialog, o multitudine de procedee și de mijloace pentru redarea contradicției, uneori cu antrenarea de elemente din limbajele nonverbale. V. diafonie, dialog. D. FILOZ. 1978; FLEW 1983; GREIMAS - COURTES 1993; MOSCHLER - REBOUL 1994; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; BUSSMANN 2008. IO CONȚINUT. Nu există îndoială în legătură cu faptul că orice discurs trebuie să aibă un conținut și, cu toate acestea, despre conținutul discursului nu există pînă în prezent studii suficient de cuprinzătoare. Totuși, orientările actuale

[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
de la nivelul interpretării unor secvențe limitate la o perspectivă integrală a modului de organizare și a capacității de informare la nivel discursiv și textual. V. analiză a discursului, etos. HJELMSLEV 1943; DUBOIS 1973; D. FILOZ. 1978; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN CONVERSAȚIE. În sens generic, prin "conversație" se înțelege orice tip de schimb verbal cu doi sau mai mulți participanți; în sfera analizei discursului, conversația este definită ca un tip particular de interacțiune verbală

[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
actului de vorbire. Cooperarea presupune astfel și cunoașteri comune pentru interlocutori, ceea ce nu se întîmplă întotdeauna, de exemplu, în situațiile de interculturalitate și, în consecință, nu pare operantă în toate situațiile. V. context, interacțiune, pragmatică, schimb, situație de comunicare. MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. RN COREFERINȚĂ. Prin termenul coreferință se înțelege situația realizată de relația pe care o au două semne lingvistice, situate în două poziții ale lanțului vorbirii, care trimit la același obiect extralingvistic, adică

[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
circumscrierea cîmpului de reformulare, dar și identificarea aspectelor sub care este schematizată aceeași situație construită de discurs. Ca anaforă sau cataforă, coreferința oferă posibilitatea de a accede la constituirea obiectului discursului. V. anaforă, cataforă, referință, reformulare. GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; BUSSMANN 2008. RN CORPUS. Ansamblu de documente (vast sau exhaustiv) ce stă la baza descrierii și/sau interpretării unui fenomen (corpus de legi, corpus de inscripții). Accepțiunile și statutul noțiunii depind de domeniul de analiză și

[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
reprezintă una dintre etapele în stabilirea subiectivității originare, aspect important din punct de vedere pragmatic, în enunțurile unui discurs repartizabil stilului indirect liber și identificării structurilor prin care ei devin relevanți. V. anaforă, deictic, diafonie, discurs, eterogenitate, indicator, referință. MOESCHLER - REBOUL 1994. RN D DEDUCȚIE. Prin deducție se înțelege o formă de raționament care constă în aplicarea unui principiu general la un caz particular, încît, pornind de la o mulțime de premise (de obicei două), dintre care una este universală, se derivă

[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
prezentare (iar nu la modalizările pe care le presupune interpretarea), precum frecvența adjectivului (repetat), prezentul și imperfectul indicativ (ca timpuri continue), metafore și comparații. V. enunț, metalimbaj, nivel, secvență, text, valoare. DUBOIS 1973; D. FILOZ. 1978; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; BUSSMANN 2008. RN DESEMNARE. Termenul desemnare este raportabil la denotație și la referință, uneori fiind utilizat chiar ca sinonim al denumirilor pentru aceste realități, deși existența lui se justifică numai dacă are o semnificație

[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
narativ, dialogul presupune particularități de structurare ce asigură corespondența de conținut dintre mai multe niveluri ale actelor lingvistice, prin antrenarea unor mijloace specifice de coerență. V. conversație, debreiaj, diafonie, dialogism, polifonie, unitate discursivă. D. FILOZ. 1978; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004; GA 2005. RN DIALOGAL. Trăsătura "dialogal" se atribuie unui gen de discurs al cărui text are forma unui dialog, adică se desfășoară ca o înșiruire de luări de cuvînt ale

[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]