113 matches
-
aclamat de către public pentru multitudinea de genuri abordate, iar criticii exemplificau spunând următoarele — „în timp ce cântecul «Love Is Dead» reprezintă o experiență muzicală electrizanta, piesa «Fragile» dezvăluie o latură vulnerabilă a artistei”. Totuși, muzica cântăreței estone a primit și reacții negative, recenzorii revistei americane "Blender" spunând următoarele — „Din păcate muzică, în loc să te pătrundă la suflet, apare că o pantomima cu mult machiaj, cu cuvinte atât de desperant de învechite încât sună că un ceaslov pentru școala de duminică”. Concluzionând, unii critici consideră
Love Is Dead (album de Kerli) () [Corola-website/Science/321648_a_322977]
-
Au mai fost făcute ediții pentru Palm OS și Pocket PC. GameZone a a cordat variantei pentru Windows nota 9,2 (din 10) și a acordat titlul de „Alegerea editorilor”, ajungând la concluzia că este ușor, care creează dependență. Spre deosebire de recenzorii de la GameZone caare au apreciat modul gradat de creștere a dificultății, GameSpot a afirmat că jocul era prea simplu până la ultimele niveluri. De aceea, GameSpot a acordat doar 6,7 (din 10), scoțând totuși în evidență și alte aspecte pozitive
Rocket Mania! () [Corola-website/Science/328444_a_329773]
-
a reprezentat un punct de cotitură din punct de vedere stilistic pentru formația Within Temptation. Robert Westerholt renunță la pasajele vocale agresive în favoarea glasului „angelic” al cântăreței Sharon den Adel, iar liniile melodice preluau influențe din muzica celtică și neo-folk. Recenzorii din mediul online au apreciat discul pentru că „definea noi dimensiuni în ceea ce privește muzica metal”; de asemenea, cel mai apreciat instrument folosit la compunerea CD-ului era claviatura, cu ajutorul acestuia cântecele fiind atmosferice și cursive. Criticul Robert Taylor (Allmusic) și-a încheiat
MOtherEarth (album de Within Temptation) () [Corola-website/Science/311536_a_312865]
-
posedă atât putere vocală cât și subtilitate, o calitate arareori întâlnită la interpretele contemporane.” Mai mult, redactorii PopMatters erau de părere că discul este o dovadă a faptului că succesul lui Winehouse se bazează strict pe talentul său nativ, iar recenzorii Amazon.com concluzionau spunând că „Amy este una dintre cele mai originale, oneste și curajoase cantautoare din noua generație”. De asemenea, "Frank" a fost inclus în celebra listă "1001 de albume de ascultat într-o viață"; fiind creată de către Robert
Amy Winehouse () [Corola-website/Science/309326_a_310655]
-
și cu un control impresionant prin toate unduirile și modulațiile acelor melodii.” Majoritatea criticilor de specialitate au aclamat calitățile interpretative ale cântăreței, însă unii jurnaliști i-au numit vocea „impresionant de flexibilă, dar lipsită de tărie și stil”. De asemenea, recenzorii albumului "Spirit" criticau lipsa de personalitate a Leonei astfel: „a fi capabil să cânți totul bine este doar jumătatea plină a paharului, iar dacă personalitatea [Leonei] este prezentă [pe disc], atunci este foarte bine ascunsă.” În primăvara anului 2008 interpreta
Leona Lewis () [Corola-website/Science/312196_a_313525]
-
se numără Madonna, David Bowie, Marilyn Manșon, Queen și Michael Jackson. Stilul muzical abordat de artista preia influențe din muzică pop a anilor 1990, însă are o alura electro, printre instrumentele cel mai des folosite numărându-se sintetizatoarele și claviaturile. Recenzorii revistei americane "Slant" sunt de părere că muzica interpretată de Lady Gâgă este „în ansamblu, alimentată de o energie strălucitoare, care incită la dans”, acesta fiind factorul care i-a asigurat succesul timpuriu. Ziarul britanic "The Sunday Times" susținea că
Lady Gaga () [Corola-website/Science/313769_a_315098]
-
incită la dans”, acesta fiind factorul care i-a asigurat succesul timpuriu. Ziarul britanic "The Sunday Times" susținea că „prin combinarea muzicii, modei, tehnologiei și a artei, Lady Gâgă le evocă pe Madonna, Gwen Stefani, Grace Jones și Kylie Minogue”. Recenzorii publicației " The Boston Globe" împărtășeau această opinie și afirmau că interpreta „este în mod clar influențată de Madonna și de tânăra Gwen Stefani”. Criticul Simon Reynolds a examinat întreagul concept artistic al interpretei și afirmă că „Lady Gâgă este inspirată
Lady Gaga () [Corola-website/Science/313769_a_315098]
-
asemenea, Reynolds sesiza prezența unor influențe provenite din muzică R&B în creațiile cântăreței. Profilul vocal al interpretei se încadrează în categoria altistelor, insă Lady Gâgă poate interpreta compoziții muzicale specifice mezzo-sopranelor, iar întinderea să vocală măsoară peste două octave. Recenzorii publicației online "TheCelebrityCafe.com" se declarau surprinși de ambitusul interpretei - „Nu este în aceeași liga cu Mariah Carey, însă se descurcă foarte bine atunci când cântă, atât în registre grave cât și în cele înalte, fără să redundeze”. Vocea cântăreței a
Lady Gaga () [Corola-website/Science/313769_a_315098]
-
de care se bucură compozițiile interpretei, Lady Gâgă a fost acuzată în repetate rândură că promovează un stil muzical „superficial” și „lipsit de suflet”; artista nu a negat aceste acuzații, ci chiar și le-a asumat pe parcursul unui interviu. Inițial, recenzorii "BBC" o numeau pe Lady Gâgă „clonă Christinei Aguilera”, însă la finele recenziei susțineau că interpreta este „starul pop plin de personalitate pe care toată lumea îl aștepta”. Deși a remarcat faptul că interpreta pare să se afle într-o permanentă
Lady Gaga () [Corola-website/Science/313769_a_315098]
-
Play On" Underwood s-a implicat activ în scrierea textelor pentru cântecele ce urmau a fi incluse. De asemenea, pentru a promova acest disc artista a ales să lanseze o compoziție ritmata, „Cowboy Casanova”, spre deosebire de strategia adoptată pentru celelalte albume. Recenzorii discului au criticat însă încercarea lui Underwood de a include o cantitate ridicatpă de influențe ale muzicii pop. Primul turneu de promovare susținut de Underwood s-a desfășurat pe durata anului 2006, serie de concerte menită să promoveze albumul "Some
Carrie Underwood () [Corola-website/Science/313466_a_314795]
-
tristă, Anastacia încă este o divă cu plămâni puternici și un talent muzical impresionant. De asemenea, ea întâmpină dificultăți în uitarea fostului său iubit problematic. Oricine nu vrea să îndure rezultatele acestui chin, este sfătuit să evite acest nou single.”" Recenzorii Yahoo au apreciat cântecul și au considerat că un videoclip conținând cadre defocalizate ar fi cea mai bună modalitate de promovare. Editorii revistei "Stylus" s-au declarat a fi dezamăgiți, comentând: "„Heavy on My Heart» sună precum piesele lui Céline
Heavy on My Heart () [Corola-website/Science/313502_a_314831]
-
reprezentat prima apariție a Anastaciei de după învingerea cancerului mamar. Fiind invitată pe scenă de Sharon Osbourne, care a numit-o „o adevărată luptătoare”, cântăreața a interpretat printre lacrimi „Heavy on My Heart”, primind sprijin vocal din partea lui BeBe Winans. Ulterior, recenzorii au numit momentul Anastaciei „punctul de referință” al concertului „Women Rock”, care a fost înregistrat la teatrul Kodak din Los Angeles pe 30 septembrie 2003. Înainte de a urca pe scenă, Anastacia a declarat: "„(Organizatorii - n.n.) mi-au permis să interpretez
Heavy on My Heart () [Corola-website/Science/313502_a_314831]
-
posturile radio din România. Conform propriilor declarații, muzica lui DJ Sava a fost puternic influențată de o serie de artiști internaționali printre care se numără John Creamer, Tiësto și David Guetta. Într-un articol dedicat cântecului „I Like (The Trumpet)”, recenzorii ziarului Libertatea sunt de părere că piesa are „un sound fresh și un beat foarte interesant”. Alte site-uri românești scriau că respectiva înregistrare are „un sound original față de producțiile de club autohtone” și precizau că "I Like (The Trumpet
DJ Sava () [Corola-website/Science/319507_a_320836]
-
două strofe, un ante-refren și un refren, ultimele două fiind repetate de-a lungul piesei. Întrucât „More” nu a fost inclus pe ediția standard a albumului "Raymond V Raymond" și fiind distribuit doar prin intermediul iTunes, cântecul a fost ocolit de recenzorii materialului discografic. Editorii website-ului "New Music Reviews" au apreciat într-un mod favorabil compoziția, oferindu-i nouă puncte dintr-un total de zece. De asemenea, în prezentarea discului de proveniență, J. Matthew Cobb de la "Soul Tracks" a fost de părere
More (cântec) () [Corola-website/Science/319287_a_320616]
-
a reușit să livreze aurul de benzi desenate pe care l-am așteptat" Canning a sperat că povestea lui Tracy ar fi un ", complot destul de simplu și subtil", în contrast cu seria wackiness, a avut o reputație dar a fost găsită neamuzantă. Recenzorii nu s-au bucurat de aparițiile lui Dratch și Winters, și au simțit că Conan O'Brien nu a fost folosit la întregul său potențial. Canning a evaluat episodul 5 din 10. Tina Fey a scris pentru acest episod care i-
Tracy Does Conan () [Corola-website/Science/336198_a_337527]
-
fie acordată la utilizarea acestor date. Șeful grupului de observatori ai Consiliului Europei care au monitorizat recensământul, John Kelly, a declarat atunci că șapte din cele zece grupuri de observatori internaționali au înregistrat un număr considerabil de cazuri în care recenzorii le-au recomandat respondenților să se declare moldoveni și nu români. Un studiu efectuat la comanda Institutului de Politici Publice în aprilie 2014, arată că folosirea denumirii de „"limba română"” crește direct proporțional cu nivelul economic, tinerețea și nivelul de
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]
-
anului. "Brisingr" a intrat pe locul 1 în lista celor mai bine vândute 150 de cărți a celor de la "USA Today" și a rămas pe listă 25 de săptămâni consecutive, până pe 3 martie 2009. Criticile cărții "Brisingr" au fost amestecate, recenzorii axându-se în special pe lungimea cărții și pe maturizarea modului de tratare al personajelor. David Durham de la "Washington Post" a lăudt proza lui Paolini, dar a considerat că romanul își pierde focalizărea în partea de mijloc. El a adăugat
Brisingr () [Corola-website/Science/323857_a_325186]
-
materialului în luna iulie a anului 2010. Cântecul este construit pe baza unei mostre din compoziția „The Hills Are Alive”, interpretate de Julie Andrews și folosite în filmul "The Sound of Music". Înregistrarea a fost aclamata de critică de specialitate, recenzorii felicitând grupul pentru faptul „a reușit să-și depășească cu succes zona de confort”. În acest sens, „” a primit și un punctaj maxim din partea "BBC Music", în timp ce "CBBC" a descris piesă drept un semn promițător cu privire la al doilea album al
The Club Is Alive () [Corola-website/Science/320001_a_321330]
-
artista a fost desemnată laureata a trei statuete. Scurtmetrajul — regizat de Adria Petty — a fost filmat în New York și a fost descris de About.com drept „un alt clasic Beyoncé”. De asemenea, compoziția a fost felicitată de critica de specialitate, recenzorii săi apreciind influențele de muzică electropop și comparând-o cu înregistrările lui Michael Jackson de pe discurile "Thriller" sau "Bad". Înregistrarea s-a bucurat de succes în ierarhiile muzicale din majoritatea țărilor unde a activat, reușind chiar să obțină primul loc
Sweet Dreams (cântec de Beyoncé) () [Corola-website/Science/316605_a_317934]
-
intens discutat de către presă online. Odată cu lansarea EP-ului "Kerli", manieră să interpretativa era comparată cu cea a cântăreței islandeze Björk, „acesta fiind unul dintre cele mai mari complimente pe care o tânără vocalistă și-ar dori să le primească”. Recenzorii "site"-ului Allmusic spuneau despre Kerli că este o combinație între ceea ce „oferă Bjork, Natasha Bedingfield și Amy Lee, servită cu un gram de lolita gotic”. Artista susține că piesele lente o avantajează din punct de vedere interpretativ, acest fapt
Kerli () [Corola-website/Science/314744_a_316073]
-
un număr restrâns de artiști, printre aceștia numărându-se Anouk, Bjork, Janis Joplin și Spice Girls. Analizând albumul sau de debut, criticii de specialitate apreciau aportul adus de către Kerli în scrierea și compunerea cântecelor, numindu-i compozițiile „ciudate, insă comerciale”. Recenzorii "site"-ului ArtistDirect spuneau că prin muzică să Kerli „explorează ani de suferință, pierderi și durere”, iar albumul "Love Is Dead" este „mai presus de rock-ul alternativ, este o artă alternativă”, iar „viziunea artistei se extinde în spatele notelor pe
Kerli () [Corola-website/Science/314744_a_316073]
-
aclamat de către public pentru multitudinea de genuri abordate, iar criticii exemplificau spunând următoarele — „în timp ce cântecul «Love Is Dead» reprezintă o experiență muzicală electrizanta, piesa «Fragile» dezvăluie o latură vulnerabilă a artistei”. Totuși, muzica cântăreței estone a primit și reacții negative, recenzorii revistei americane "Blender" spunând următoarele — „Din păcate muzică, în loc să te pătrundă la suflet, apare că o pantomima cu mult machiaj, cu cuvinte atât de desperant de învechite încât sună că un ceaslov pentru școala de duminică”. Concluzionând, unii critici consideră
Kerli () [Corola-website/Science/314744_a_316073]
-
1997, fiind precedată de publicarea primului disc single al formației, intitulat „Restless”. Albumul a stârnit aprecierile criticilor de specialitate, care remarcau vocea „catifelată” a lui Sharon den Adel, dar și orchestrațiile specifice muzicii metal, influențată de stilurile gotic și simfonic. Recenzorii au aclamat dialogul vocal dintre Robert Westerholt (voce agresivă) și Sharon den Adel (soprană), „care te duc cu gândul la Theatre of Tragedy sau Orphanage, dar clapele și orchestrațiile ample conferă pieselor o tentă simfonică.” În prima parte a anului
Within Temptation () [Corola-website/Science/307912_a_309241]
-
2000) reprezintă un punct de cotitură din punct de vedere stilistic pentru formația Within Temptation. Robert Westerholt renunță la pasajele vocale agresive în favoarea glasului „angelic” al cântăreței Sharon den Adel, iar liniile melodice preluau influențe din muzica celtică și neo-folk. Recenzorii din mediul online au apreciat discul pentru că „definea noi dimensiuni în ceea ce privește muzica metal”; de asemenea, cel mai apreciat instrument folosit la compunerea CD-ului era claviatura, cu ajutorul acestuia cântecele fiind atmosferice și cursive. Criticul Robert Taylor (Allmusic) și-a încheiat
Within Temptation () [Corola-website/Science/307912_a_309241]
-
au fost favorabile: „Tarja Turunen își completează tehnica clasică cu un stil interpretativ mult mai convențional și sună mai bine ca niciodată.” De asemenea, odată cu lansarea albumelor în concert "From Wishes to Eternity" (2001) și "End of an Era" (2005), recenzorii au apreciat abilitatea Tarjei de a menține calitatea înaltă a interpretărilor de studio chiar și în timpul concertelor. Odată cu înregistrarea albumului "My Winter Storm" (2007) Turunen a îmbinat stilul interpretativ clasic cu cel rock, iar editorul Frank Rauscher observa că „vocea
Tarja Turunen () [Corola-website/Science/297560_a_298889]