21 matches
-
practic pentru institutor și învățător, Focșani, 1894. 1895 [1] PIPOȘ, Dr. PETRU, Metodica școalei poporale pentru institutele pedagogice, ed. a doua amplificată, Arad, 1895. [2] SUCHIANU, I., Gramatica limbii românești cu bucăți din autorii româno moderni (ca exerciții de lectură, recitațiuni și analisă etimologică) pentru usul clasei I secundare de... București, Tipografia curții regale, „F. Göbl Fii”, 1895. 1896 [1] MANLIU, I., Povățuitorul studiului limbii române în clasele primare, București, 1896. 1897 [1] ARAMĂ, N., E., Povățuitor la abecedar pentru clasele
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
de arte veritabile critica apare ca cunoștința rectificătoare a creațiunei unui geniu. Ea dovedește rațiunea imanentă ei. {EminescuOpXIV 278} defect cu totul natural, nu născut din libertate. Din contra, modul devenit solid și care revine, mod în cari escelează în recitațiune și în mișcările corpului oarecari forme individuale, pe acela-l indicăm noi ca pe maniera reprezintatorului. Pentru că e un mod de espresiune stereotip, de aceea și turbură întotdeuna curățenia unui caracter și se prezintă ca o trăsură desfigurantă în întregul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
el în silvicultorul din Vânătorii și-n consiliarul Dallner. Nu ai fi putut crede, privind reprezintațiunile acestea, cumcă același om era dominat în tragedie de-un astfel de demon al manierei. Din început Esslair surprinsese lumea prin căderea neprevăzută în recitațiune, și mulțimea a luat această mirare în care era transpusă drept o minune a artei căreia-i urmau nemijlocit esploziuni de aplauze. Prin asta maniera a prins rădăcini în Esslair și a crescut spre paguba cea mai nenorocită. În orce
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Cultura corpului spre a face din el un organ al sufletului și dezvoltarea lui până la aptitudinea realizărei artistice a stărilor sufletului, adică elocința corporală (fizică), în fine 3) Reprezintarea caracterelor, în care se pătrund reciproc într-o frumoasă viață organică recitațiunea și cu elocința fizică. Dezvoltarea acestui al treilea stadiu, rezultatul celor două momente unilaterale dintâi, ni arată artea dramatică în adevărul și frumusețea ei, în care amândouă vin la drepturile lor absolute și la împăcarea lor deplină. Conceptul reprezintațiunei dramatice
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a unei propozițiuni principale întreruptă de multe propozițiuni incidente ne prezintă așadar vibrațiunea continuă a unor cretici înlănțuiți unu-n altul, care însă cu toate se prezintă ca un întreg absolut. Cu cât se-nmulțesc propozițiunile subordinate și incidente cu-atîta recitațiunea perioadei e mai grea, pentru că accentul logic trebuie să esprime suma întreagă a subordinațiunilor și a hotărârilor eventuale, fără privire la aceea că unitatea e conținută deja în propozițiunea principală. Pe când propozițiunea incidentă e în legătură gramatică cu membrele propozițiunei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sau neclar are drept urmare o întonare falsă or neclară. Pe auditor îl pune în situațiunea penibilă de-a fi escitat în el o mișcare pe care mintea sa trebuie s-o sisteze or s-o schimbe. Prima condițiune a toată recitațiunea e înainte de toate o înțelegere clară, care să pătrundă în cele mai interne relațiuni a frazei; accentul corect logic e atuncea o urmare neapărată. Trebuie dar înainte de toate grijă pentru priceperea deplină a singuratecelor cugetări, fără care artea oratorică va
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
să câștige un tact atât pentru frumuseți ritmice în genere, cât și pentru acea indispensabilă problemă a sa, de-a lăsa să vină la dreptul lor ritmul, sensul și patosul deodată. Căci dintr-asta consistă în urmă misteriul a toată recitațiunea adevărată a versului. S-a făcut adesea o întrebare, cea mai importantă pentru recitațiunea versului, daca ritmul trebuie să se-audă sau nu și daca arta adevărată nu consistă tocmai într-aceea ca să-i faci pe auditori să și uite
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
indispensabilă problemă a sa, de-a lăsa să vină la dreptul lor ritmul, sensul și patosul deodată. Căci dintr-asta consistă în urmă misteriul a toată recitațiunea adevărată a versului. S-a făcut adesea o întrebare, cea mai importantă pentru recitațiunea versului, daca ritmul trebuie să se-audă sau nu și daca arta adevărată nu consistă tocmai într-aceea ca să-i faci pe auditori să și uite cu desăvârșire că au a face cu vorbire ritmică. Și aicea, ca și-n
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nici să fie distrus. Aceasta coprinde totodată în sine cea mai mare varietate a întrebuințărei. Cu cât se bazează mai hotărât efectul coprinsului poetic pe natura ritmică a versului cu-atîta va trebui să transpară aceasta prin declamațiune și să condiționeze recitațiunea. Cu cât e asta mai mult cu-atîta ni se impune mai pregnant cerința de-a nu discompune versul și de-a nu face prin asta să predomine mișcarea ritmică ca atare. Nimărui nu i-o fi trecut din vedere cumcă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
declamațiune. Artistul are de-a manipula cu el ca cu o haină plină de falduri, care să se acomodeze fără greutate ținutei și întregei pozițiuni a corpului fără de-a atinge încîtva legea frumuseței plastice. Iambul cincviped va putea în recitațiune să se urce prin gradațiune de la declamarea mai atinsă de proză până la ponderoasa și măsurata espresiune a ritmului, și va trebui să percurgă scala întreagă de tonuri intermediare care sânt între-aceste două estreme după cum se va-ntîmpla să fie caracterul coprinsului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
va trebui să se prezinte cu o altă greutate decât când am auzi aceleași pasagie în mijlocul dialogul[ui] metric. Pentru că tragedia franceză e mult mai departe de adevărul natural decât drama franceză și germană, de-aceea împrejurarea aceasta condiționează o recitațiune mult mai grea a alexandrinului și o mai tare perceptibilitate a versului decum la iambele cincvipede. Tragedia franceză are un lucru comun cu cea greacă, acela că amândouă se vestesc prin ritm a fi creațiunile unei lumi contrapuse realității; de-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
împreună totodată, să dezvolte o bogăție de varie schimbare și de frumuseți caracteristice, pe când alexandrinul cel desfăcut în doua față cu cel dentîi ni se prezintă monoton; și de-aceea trebuie o artă mare în declamațiune de-a acoperi prin recitațiune această uniformitate imanentă caracterului versului. Monotonia lui însă se naște cu deosebire dintr-o continuă auzibilitate a diairesei; de-aceea e de dătoria artistului ca să suleveze cât se poate de puțin cezura alexandrinului și s-o subordineze cu totul înțelesului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
prin care se depărtează unilaterali[tă]țile și se păstrează ce-i esențial. Prin declamațiune ritmul nu are decât să întindă dinainte-ne puterea sa plastică, și prin alipirea sa la coprinsul vorbirei are să eserciteze acea influință artistică ca, prin recitațiunea versului, să nu vedem purtate decât cugetările și simțămintele după greutatea lor specifică; și tot astfel și rima are de-a descoperi urechei puterea sa muzicală, fără însă de-a-și face scop sunetul și de-a respinge cugetarea din sufletul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ton fundamental, decât ritmul prozei. Numai actorul să nu caute cu intențiune o recitare lungită, pentru că atuncea e prea aproape pericolul de-a cădea într-un ton nenatural și târâit. Cine va lua seama bine va vedea că lângă [o] recitațiune egal amăsurată și pe lângă un caracter cam asemenea a unei tragedii în versuri și a uneia în proză, totuși se poate observa o mică abatere în tempo. Ondulațiunile din cea în versuri se vor succeda cu ceva mai încet decât
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
generale lucrul cel mai esențial e caracterul fundamental al dramei însăși. Cu cât se apropie o poemă mai mult de tragedia antică, cu cât e mai însemnat fondul ei de cugetări cu-atîta ea va condiționa un tempo mai încet al recitațiunii, care însă nu trebuie să degenereze niciodată într-o monotonie trăgănată. {EminescuOpXIV 324} Marginea portamentului frumos al vocei, care, după cum am dezvoltat, persistă asupra elementelor vorbirei fără însă de-a le dizolva vreodată, această margine e cea mai naturală și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
spre-a-și însuși nuanța tonului mai ușor și-a unui exametru tratat mai liber, atuncea am cam percurs în general caracterele cele mai esențiale a declamațiunii epice. La declamațiunea epopeei idilice lucrul de căpetenie e artea ca, prin modul recitațiunii, să fim transpuși în sfera mai îngustă a vieții familiare și ca prin urmare versul să se apropie mai mult de conversațiune. Dacă însă coprinsul p-ici, pe colea se ridică asupra tonului vesel și ușor al vieței familiare prin
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
e ca la cei vechi, unde artea declamațiunii epice, lirice și dramatice era împărțită la diferiți artiști, cari-și făceau din asta activitatea spețială a vieții lor, de-aceea la noi artistul dramatic ar trebui să fie în faptă maestrul recitațiunii artistice și de-aceea stă în natura lucrului de-a primi și declamațiunea epică ca pe-un moment din dezvoltarea sa. 2. LEGEA DECLAMAȚIUNII LIRICE Declamațiunea epică are cu deosebire scopul de-a favoriza ținuta obiectivă a declamatorului și liniștea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de-aceea stă în natura lucrului de-a primi și declamațiunea epică ca pe-un moment din dezvoltarea sa. 2. LEGEA DECLAMAȚIUNII LIRICE Declamațiunea epică are cu deosebire scopul de-a favoriza ținuta obiectivă a declamatorului și liniștea și claritatea recitațiunii, însă declamațiunea lirică, considerată ca prostudiu a celei dramatice, are să serve cu deosebire la aceea ca să dezvolte simțul pentru declamațiunea poetică a unui întreg estetic. Declamatorul nu merge în epos până la dezapropriațiunea personalității sale, ci din contra susține în 411v
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
însă declamațiunea lirică, considerată ca prostudiu a celei dramatice, are să serve cu deosebire la aceea ca să dezvolte simțul pentru declamațiunea poetică a unui întreg estetic. Declamatorul nu merge în epos până la dezapropriațiunea personalității sale, ci din contra susține în 411v recitațiunea sa diferința dintre el și ceea ce el reprezintă. Altfel în lirică. Aicea declamatorul ia un simțământ dezvoltat în sine într-o viață concisă și îl esprimă apoi ca și când ar fi propria sa ființă, însă pe un grad mai nalt de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sale singuratece sânt ramurile și crengele cu frunze ale lui, cari toate-și trag hrana lor din rădăcina caracterului. Spre a trata sistematic declamațiunea lirică ca pe un studiu preliminar al artei ar fi bine ca să se facă începutul cu recitațiunea unor mici poezii lirice în care domină o simțire simplă și intensivă, într-o formă neîmpodobită. singura normă e pronunția saloanelor din Iași or București, nu, pentru că e a saloanelor, salon or câmp înaintea obiectivității sânt egal îndreptățite în această
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
A înlocui o deplină și intactă espresiune dramatică prin niște indicațiuni cu care nu unim în genere decât niște închipuiri foarte neclare, asta însemnează a necunoaște cu desăvârșire natura declamațiunii dramatice și de-a o enerva (aplatisa) într-o simplă recitațiune epică. Vrem să pătrundă asupră-ne întregul torent de munte al pasiunilor, întreaga cutezanță fierbătoare a umorului, vrem a însoți caracterele prin toate vicisitudinile simțămintelor și până la izvorul cugetărilor și rezoluțiunilor lor. Cine-a esperiat vrodată puterea declamațiunii dramatice acela
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]