20 matches
-
într-un dulap. Nici măcar membrii familiei nu aveau acces la acel dulap. Se pare că în perioada serviciului militar se învârtise ca ajutor la Oficiul cadastral al armatei. La eliberare, s-a autoproclamat „specialist geodez”.La cârcimă, când vreun „client” reclamagiu îl cinstea cu un păhărel, declara nostalgic „dacă aș fi urmat în anii tinereții o școală de cadastru, astăzi aș fi fost ”cocă de bani”. N-am avut noroc!” Când sorbea ultimul pahar, cu ochi lăcrămoși, ofta cu obidă: ce
S.R.L. AMARU-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1433581289.html [Corola-blog/BlogPost/372468_a_373797]
-
Statul și-a găsit proprietarul în conducerea unor partide care și-l însușesc. O fi bine, o fi rău nu știu. Dar nici nu sunt tentat să încerc să aflu lăsând totul la voia întâmplării. Ce ne oferă statul? De la reclamagii ați aflat că „statul” în picioare oferă hemoroizi. Statul de drept ne oferă hoarde de votanți de mult trecuți în lumea de veșnică pomenire. Mai există și un „Stat” de pomană care aduce raiul Divin pe pământ prin trândăvie. În
STATUL ŞI POMANA. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 by http://confluente.ro/emil_wagner_1414581194.html [Corola-blog/BlogPost/374487_a_375816]
-
Probabil în mod amiabil, aceștia de la urmă de obicei evită scandalurile. Și, cum se întâmplă totdeauna, e sigur că mai sunt și alți pățiți care au dat crezare reclamei, dar le e rușine să recunoască (fapt pe care și mizează reclamagiii!) Dar cuvântul magic „testosteron" continuă să ne umple ochii și urechile. Și nu cred că e cazul. Hormonul numit nu e de natură să acopere golurile lăsate de exodul unui milion de moldoveni flămânzi și săraci în Spanii și Italii
Salvarea neamului by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/6772_a_8097]
-
voiam să mi umplu plămânii cu aer proaspăt. Geamurile erau bătute în cuie și nu se puteau deschide. Aveam să-i cunosc în curând pe toți. Erau intelectualii și specialiștii din comună. Erau membrii de partid și mulți, foarte mulți reclamagii (F.S.N.-niști), care nu lipseau de la nici o ședință, scopul lor fiind să afle totul pentru a găsi nod în papură și a face reclamații. Această organizație, F.S.N., avea structuri similare cu cele ale P.C.R. în toate satele și cuprindea persoanele
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
care plăteau cotizație și care nu erau membre de partid. Acești reprezentanți aveau voie să participe la unele ședințe pentru a se crea impresia că există democrație! Comuna era pe locul întâi în județ la numărul de reclamații și de reclamagii. După ce a făcut prezentările și a anunțat ordinea de zi, secretara Tălmaș a făcut o introducere amplă, bine documentată „în lumina documentelor de partid”. Tot ea a condus adunarea generală de dare de seamă și de instalare a noilor cadre
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
nu o dată licențioase. În aceeași categorie intră și foiletoanele de la rubrica „Ghiveci săptămânal” din „Vieața”, unde U. susține polemica revistei cu unii colaboratori și simpatizanți ai publicațiilor socialiste. Doar când și când umorul rezistă, e viu, ca în fiziologiile Cataplasmele, Reclamagiul, D-l care s-a lăsat de tutun sau în monologul Factor răspunzător, unde se simte înrudirea cu scrisul lui I.L.Caragiale. SCRIERI: Anatomia și fiziologia unei conferințe, București, 1893; Ghiveci, pref. Al. Vlahuță, București, 1894; Cronicele Doctorului, București, 1898
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290375_a_291704]
-
1898; Verzi și uscate, București, 1900; Cinstea și știința d-lui Șăineanu, București, 1901; O, scumpe Lăzărică..., București, 1901; Factor răspunzător. Decorat! Mica publicitate!, București, 1915; Cu ou și cu oțet, București, 1920; La Radio, București, 1937; O crimă oribilă, Reclamagiul, Factor răspunzător, în Umoriști de altădată, îngr. și pref. Ion Roman, București, 1969, 123-146. Repere bibliografice: Rosetti, Dicț. cont., 185; Caragiale, Opere, VII, 437-466; Ibrăileanu, Opere, IV, 475-477; Gala Galaction, Opere alese, II, îngr. Teodor Vârgolici, introd. Dumitru Micu, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290375_a_291704]
-
văd în neașteptata formulare o... ironie subțire la adresa anchetatorilor. Ca și în "reproșul" următor: Maican "întrebuința cuvinte ca simbol, realism, sintetic, stilizare"... Ca să vezi ce-și permitea Maican! De altfel, chiar și grafia Declarației ar putea oferi anumite sugestii: în vreme ce reclamagiii se străduiesc să înghesuie cât mai multă otravă în perimetrul filei, scriind mărunțel, îngrămădit și ordonat (uneori, pare-se, transcriind texte aduse de acasă), Sava răstoarnă câteva rânduri nervoase, scrise mașcat, de parcă s-ar fi străduit să umple cumva pagina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
așa că, dacă-mi distrugeți prima, îmi este indiferentă ultima". El a vorbit, el a auzit. A rămas dat afară. Tentativa de revenire la Iași (1936) a fost barată de Comitetul de Direcție al Teatrului Național, din care făceau parte și reclamagiii. Va fi reîncadrat abia în stagiunea 1941-1942. În 1947 devine Director general al teatrelor din Ministerul Artelor și, din 1949, profesor la Institutul de Artă din București. Urât dosar! Dincolo de strălucirea reflectoarelor, magnificența costumelor și decorurilor, virtuozitatea unor interpretări, delirul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
care se ascunde același reformator al ideilor politice - escrocul Pohoață”, „salută” Timpul apariția noului ziar din Bucovina. „Dobitocia dlui Costeanu” (nr.56/29 mai 1931); „Dl. Costeanu borfaș al presei”;”Dl. Costeanu e absolut dobitoc la primărie”; „Secătură universitară”, „Stupiditate. Reclamagiu de profesie. Secătură universitară!” „Primarul dr. Costeanu, lingușitorul și pupă mâna dlui Nicolae Iorga” sunt doar câteva titluri care arată cum nu trebuie să se ducă lupta de idei între doi intelectuali, Timpul continuând cu alte și alte epitete la adresa
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
de educatori iubiți și respectați de satul nostru modest. Cum eram tineri, sănătoși, nu ne doream mai mult decât mulțumirea lucrului bine făcut! Copiii satului, școlarii noștri, erau ca și copiii noștri. Nu mai aveam necazuri și nici reclamații pentru că reclamagii nu mai erau agreați cu minciunile lor. În februarie 1952 se face o nouă stabilizare a banilor, dar noi cheltuisem totul pentru trebuințele noastre ca oameni și învățători. Prin martie, merg la comună pentru material didactic. Plec dimineață tare ca să
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
putut uni pentru scurt timp. Dezbinați politic sute de ani au fost și românii care, între timp, au învățat ă spectacol degradant ă să meargă cu jalba-n proțap la Sublima Poartă și la alte Curți. Până nu demult, parte din reclamagii trăitori în România socialistă, se adresau cu pâra la ambasada U.R.S.S. din București, din vigilență revoluționară. Când, cu o seară înainte de a pleca la Bruxelles, Președintele amenința că va da în vileag ce avea pe suflet, adică să meargă
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
cu plaja, restaurantele se deschideau. Cotlete, pui și homari erau oferiți de vreo douăzeci de grătare Înghesuite unele Într‑altele În stradă, cu mai multă flacără decât era nevoie pentru o frigare normală. Și fiecare tarabă avea propriul ei crainic‑reclamagiu, care rânjea, urla, râdea, agitând În mâini homari vii, ținuți de antene sau de coadă. Dacă vreo parte a creaturii se desprindea și cădea pe jos, cu atât mai mare distracția. - Hai să ieșim de aici! Îmi cerea Rosamund. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
din jur să renunțe la glisări în naive aventuri, inclusiv erotice. "Un plan de bătaie" este o amuzantă, acidă șarjă pe adresa moravurilor literare ale provinciei moldave, cu personaje în care, cu siguranță, se vor recunoaște veleitari, grafomani și toxici reclamagii. Ce se cred, cel puțin, genii neînțelese. Inedit ni se pare călugărul-poet erotic, singurul pe placul Ornelei, poeta depresivă care, prin delațiune, ajunge să publice un grupaj la Gazeta literară. Și, totuși, cea mai emoționantă povestire ni se pare "Eu
Fețele naratorului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9757_a_11082]
-
ceea ce îi dă ocazia lui Mircea Micu de a strecura și el o succintă delațiune: "Fiica i-a fugit în Franța". Fiica lui George Ivașcu, desigur. După ce sfârșiră toți de vorbit luă cuvântul Ceaușescu, ascultat cu legitimă aviditate de scriitorii reclamagii, curioși la culme de cum va reacționa el după ce-i împuiaseră capul cu atâtea laude deșănțate și cu critici dure la adresa unor dușmani pe care se străduiseră să-i prezinte ca fiind și ai lui. Ceaușescu evită abil să se plaseze
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11921_a_13246]
-
exact ce prevede legea în legătură cu mituitorii ce hotărăsc să-și mărturisească ticăloșia. în opinia mea, nu există nici o diferență între corupt și corupător și ei ar trebui tratați identic. N-am văzut nici un fel de statistici, dar nu cred că reclamagiii au ieșit la rampă după ce li s-a rezolvat problema. Aș crede, mai degrabă, că decizia autodenunțătorului ia naștere din nemulțumirea că lucrurile n-au ieșit cum spera el. N-am nici un fel de considerație pentru părinții copiilor care după
Doi operatori ontologici: copy și paste by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14990_a_16315]
-
colegiile. Aștept mâine hotărârea finală ”, a declarat pentru gândul senatorul Cristian Țopescu. El a precizat că nu a avut nicio discuție pe marginea acestui subiect cu liderii PNL, dar nici nu vrea să se „ autoinvite ”. Nu sunt plângăcios, nu sunt reclamagiu, nu mă duc să întreb dacă nu sunt chemat de cineva. Nu am avut vreo discuție cu domnul Antonescu, dacă mă cheamă vom avea, dar nu mă autoinvit ”, a spus Cristian Țopescu. Consiliul Național Executiv al PNL va lua mâine
Cristian Țopescu riscă să rămână în afara listelor USL by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/41717_a_43042]
-
atenția că prezența lui Ioanide era cu totul paternă și inofensivă. Lui Pomponescu îi displăcu faptul că, plecat pe ușă, arhitectul plana încă în atmosferă, absorbea gândurile femeilor. Ioanide i se păru cinic, fanfaron, lipsit de moralitate. Îl socotea infatuat, reclamagiu și prezumțios sub aere de modestie, era din ce în ce încredințat că așa-zisa lui dezinteresare e numai o formă perversă de parvenitism. Articolul apărut în revista străină și comentat strident în Universul dovedea că Ioanide avea gașca lui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
XVII-lea, pe ulițele și-n piețele Stambulului, în șandramalele albicioase și cocoțate vraiște unele peste altele ale păgânilor, pe țărmurile Bosforului înțesate de barcagii, de bragagii, de iaurgii, de lactagii, de halvagii, de geamgii, de cheflii, de scandalagii și reclamagii hazlii, sultanul părea să aibă răbdare cu oamenii. De-abia intrat prin Marea Poartă de Răsărit, drumețul e izbit de-un vuiet de chiote, de țipete, de strigăte care se apropie și-l înconjoară într-o clipită. O mie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de numai cîteva zile, teatrul românesc a pierdut doi vechi slujitori ai săi: Paul Everac și Liviu Ciulei. Ironică asociere! Fiindcă s-au situat la antipod, În timpul vieții... Primul a slujit cu talent și inteligență Puterea comunistă, fiind un infatigabil reclamagiu al oamenilor de teatru; celălalt, a fost ani buni interzis ca regizor și exclus din teatru, după scandalul Revizorului. Dramaturgul a marcat viața teatrală națională, În deceniile 6-9 ale secolului trecut; regizorul, cea internațională, și după anul 2000. Everac a
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]