493 matches
-
accesabilitatea mesajelor, nondiscriminarea pe criteriul aptitudinilor și înlocuirea vechilor instrumente cu noile tehnologii, valorile elementare ale artei, acelea care au definit specia și i-au conturat destinul, cum ar fi creativitatea, funcțiile imaginarului, meditația existențial-artistică și cercetarea specifică asupra formei, recluziunea în spațiul securizat al atelierului, în evidenta lui simbolistică matricială, travaliul tenace și manifestarea discretă, au devenit capete de acuzare și etape cu o eficiență garantată în ceremonialul lent al sinuciderii publice. într-un asemenea scenariu, sfidînd toate adversitățile clipei
Expresivitatea contrariilor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11288_a_12613]
-
la impresioniștii mai vechi sau mai noi, în vreme ce în descendența lui Andreescu se aliniază caracterele severe, sensibilitățile sobre și temperamentele melancolico-meditative, de la Pătrașcu pînă la Ghiață și la Bernea. Undeva la mijloc, cu disponibilități egale pentru expresia exuberantă și pentru recluziunea reflexivă se situează Ștefan Luchian, a cărui capacitate de a acoperi zone de expresie și de sensibilitate diferite este aproape nelimitată. Dar această schemă, deși lesne de urmărit atît ca principiu, cît și prin manifestările concrete, nu acoperă pînă la
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14681_a_16006]
-
ratase comanda inițială. (Cazul n-ar fi, la rigoare, primul; la fel s-au petrecut lucrurile și cu monumentul lui Mihai Viteazul, operă a francezului Carrier-Belleuse, care a plantat capul voievodului pe un trup al Ioanei d'Arc.) Scoasă din recluziune în 1993, statuia lui nenea Iancu a fost așezată într-un scuar de pe strada Maria Rosetti, peste drum de o fostă locuință a scriitorului. Nu însă pentru mult timp. În vara anului acesta, forțe obscure și iresponsabile au înhățat statuia
Caragiale și Lenin by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/14741_a_16066]
-
lăsat atras de acele "uși închise" care adăpostesc intimitatea oricui, pregătind-o să devină fecundă, ca în reconfortantele Entretiens spirituels rămase de la Monseniorul Vladimir Ghica. Nu același lucru se poate spune despre Ușa lui Paul Goma, un roman pe tema recluziunii, publicat la Suhrkamp sub titlul de Ușa noastră cea de toate zilele. Viziunea scriitorului, fost deținut politic, e sumbră și denotă mai curând dorință punitivă decât resemnare în fața destinului sau refugiu în meditație, ca în epigraful de sursă costiniană, așezat
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
majoritatea aveau două licențe, din care una neapărat în greacă veche. Se știu și cazurile comice în care ingineri inocenți se apucau de filosofie la mijlocul vieții, se știu însă și condițiile în care lipsa unei vieți sociale normale ducea la recluziune și "retragere în cultură". Azi nu mai există o efervescență de acest tip, sau cel puțin ea nu mai are amploarea de atunci, dar intelectuali de acest soi mai există. Există însă cumva în stare normală, fără tam-tam în jurul lor
Rafinament și umor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15043_a_16368]
-
nume shakespearian care duce îndată gândul la insula lui Prospero). Visul de a avea în colecția de fluturi o iubită vie, dar fixată în "acul" izolării (o ține ferecată în pivnița unui conac de țară) i se împlinește. Săptămânile de recluziune ale Mirandei o schimbă nu numai pe ea, ci și pe acest "Barbă Albastră" reprezentând forțele întunecate, iraționale ale personalității. Pe lângă povestea shakespeareană, nu poate fi ignorată influența operei lui Bartók asupra lui Fowles: Castelul lui Barbă Albastră, versiune modernă
Cuvintele sub cristal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15160_a_16485]
-
Antichității cu beletristica mileniului doi, astfel că descoperim cum pot intra în dialog, peste secole, Cervantes, Poe, Virginia Wolf și atîția alții cu Homer, Sappho, Lucrețiu, Apuleius. Iată deci că studiile clasice nu constituie un domeniu închis, nu îndeamnă la recluziune, ci conduc spre deschidere, spre înțelegerea complexă a alterității și a modernității. În sfîrșit, trebuie relevată calitatea stilistică, diversă, desigur, dar mereu înaltă. Între sobrietate elegantă, rigoare geometrică și înflorire eseistică, tonul își găsește specificitatea. Pretutindeni, fraze armonioase, proprietate terminologică
Noi studii clasice by Gabriela Duda () [Corola-journal/Journalistic/13435_a_14760]
-
teologii, el se mulțumește să reamintească un lucru simplu, dar fundamental: anume acela că arta, în speță pictura, e o sumă de coduri și un teritoriu al convenției, un joc amplu și complicat în care intră simultan elanuri jubilatorii și recluziuni încărcate de melancolie. Pictura sa este o continuă negociere între materie și vid, între construcție și disoluție, între întuneric și lumină, între încredere și dezabuzare. Mihai Percă nu pictează pentru a crea spații ficționale ca alternativă la un real frustrant
Imagini ale interregnului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13777_a_15102]
-
Pavel Șușară I. Piața... Parafrazîndu-l pe Caragiale, am putea spune că piața de artă în România este admirabilă, dar ea lipsește cu desăvîrșire. Acest fapt are mai multe explicații, dar, în mod esențial, el se datorește stării de recluziune și de noncomunicare în care am zăcut aproape 50 de ani. În tot acest interval, bunurile artistice n-au circulat și, în consecință, valoarea lor a fost stabilită în mod artificial, în funcție de interese de grup sau în funcție de comandamente politice. Singurul
Despre piața de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13199_a_14524]
-
-și schimbă culoarea după cum ajunge la ea privirea. Poezia lui Gellu Naum, fragilă și evergreen, se potrivește, poate, cu o mimosa sensitiva care și-a rafinat peste măsură simțul tactil. Totul atinge, totul izbește, determinînd "închiderea", ca la delicata vegetală. Recluziunea e o absență, un pact al "tăcerii" ca excludere voluntară din limba pe care o vorbesc (și pretind că o înțeleg) toți, o pecete de fum în jurul gurii care "spune" în rotocoale, ca în fotografia făcută lui Gellu Naum de
Carte pentru doi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12108_a_13433]
-
nici o povestire explicită și în afara oricărui discurs periferic, există în viziunile artistului proximitatea continuă a unei maternități difuze, presentimentul securizant al unui vast freamăt placentar. Un amestec de teamă și de bucurie, de explozie și de prăbușire, de instinct al recluziunii și de vocație a dezmărginirii străbate prin toate compozițiile sale, indiferent de identitatea lor imediată. Temperamentul său, vulcanic și riguros în același, timp se manifestă irepresibil, reconstruiește lumea reală, îi distruge formele episodice și îi transferă esența în realitatea incoruptibilă
Constantin Cerăceanu și "Premiile Margareta Sterian" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12167_a_13492]
-
de obiecte de artă aplicată, peste un milion de monede și medalii. Denumirea, atât de improprie la prima vedere, provine din franțuzescul ermitage, ce desemna inițial locuința unui pustnic, a unui er(e)mit, așadar un loc de retragere, de recluziune. Ulterior, termenul a ajuns să denumească un mic palat izolat sau un pavilion retras din incinta unui parc sau a unui palat. După moda apuseană a secolului al XVIII-lea, au fost construite și pentru țarii Rusiei asemenea ermitaje în
Arca sufletului rus by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12193_a_13518]
-
împreună cu alte detalii biografice, sunt prezentate pe larg în capitolul V, Exilul interior. Isihasm și creație (p. 187-250). Față de versiunea din 1984 a biografiei scrise de Florentin Popescu, cea mai importantă noutate documentară este adusă de capitolul VI, despre Anii recluziunii și sfârșitul (p. 251-295), o comprimare a investigațiilor din volumul menționat Detenția și sfârșitul lui V. Voiculescu. La 74 de ani, în 1958, V. Voiculescu este arestat și apoi condamnat sub acuzația de "uneltire împotriva ordinii de stat", dovezile fiind
Biografismul hagiografic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12797_a_14122]
-
Ancuței. Se deschidea spre narațiune (descripțiunea clasică a interioarelor, buna cunoaștere a epocii prin vestimentație, o ureche fină, de microfon japonez, înregistrînd limbajele diverselor personaje, se profila chiar un conflict - politic, social psihologic - între lumea închisă a pensiunii, ca o recluziune voită, forțată, și lumea avidă de schimbări din afară) către ora prînzului, cînd ușa se auzea scîrțîind (...) și un prim client intra cu timiditatea celui care știa că a venit prea dvreme" (pp. 34-35). Dar ea nu este decît locul
Optzecismul pîrguit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11739_a_13064]
-
a duratelor, ci plonjarea în abisul timbralității, propensiunea pentru cutele cele mai mărunte de pe anvelopa sunetului. Din păcate însă, mulți compozitori au fost înghițiți de acest abis coloristic ori au rămas cusuți între aceste cute cromatice, fiind condamnați la grea recluziune. Iar muzica lor la asfixie. Incontestabil, timpul s-a comprimat în așa măsură încît, poate de frică, poate din inconștiență, pentru a nu fi ajunși din urmă, urmăriți sau imitați (?), compozitorii au lansat mode una după alta, în serie, aproape
Arhipelaguri by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11753_a_13078]
-
din Infernul: ,Spațiul în care se consumă, ca într-o idilă a incestului, căderea Francescăi, de o extraordinară aură a emoției lirice, de o rafinată poezie a păcatului, reprezintă spațiul consacrat al seducției erotice". |n alte opere, acesta simbolizează când ,recluziunea fericită" (Sărmanul Dionis) când ,iubirea absolută" (O mie și una de nopți). |n aceeași idee a Domesticului interior, a intimității, sunt apoi trecute în revistă spațiul rememorării (Ion Ghica - Scrisori către Vasile Alecsandri), paradisul lecturii (G. Ibrăileanu), spațiul fecundității artistice
Informații false și false informații by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12868_a_14193]
-
din viață, insistând asupra unor momente care i-au semnat destinul uman și scriitoricesc și care ar putea fi sintetizate în trei mari capitole: boala, fascismul și războiul. Suferind în adolescență de o tuberculoză osoasă care îl împingea către lectură, recluziune și acutizarea spiritului de observație și analiză ca și pe Max Blecher, tânărul Alberto nu și-a putut încheia studiile - lucru care i-a provocat un permanent complex de inferioritate mascat cu delicatețe, după cum amintesc cei care l-au cunoscut
Moravia și Roma by Oana Boșca-Mălin () [Corola-journal/Journalistic/13047_a_14372]
-
Ion Iovan 21 februarie. În sfârșit, douăsprezece grade spre ora prânzului. După zile de recluziune, ies în oraș. Lângă noua clădire a Universității, oamenii primăriei curăță șinele tramvaiului aruncând spre trotuar o topitură maronie. Zăresc într-o birjă pe Brederode. Mă fac a nu-l recunoaște, preocupat să văd pe unde calc. Sunt zece ani
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
pun în pagină obsesia unei conștiințe scindate între dorința de claritate interioară și dizarmoniile unui real ieșit din matcă, marcat de anomie și de indistincție. Tocmai de aceea, atitudinea lirică predilectă a poetei este aceea a retragerii în sine, a recluziunii în imaginarul propriei ființări, a retranșării în limitele făpturii proprii. Singurătatea își pune, așadar, pecetea pe versul acesta translucid și agonic, iluminat de palorile thanatosului și tentat, în aceeași măsură, de puritatea și candoarea adolescentine. Solitudinea nu este, însă, pur
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
conștiința eului liric e tulburătoare și tragică, aducătoare de vină și de angoasă. Cunoașterea, ca deschidere a ființei perceptive spre lume, are dimensiunile jertfei și ale vinovăției, în măsura în care, prin intermediul ei, ființa umană cunoscătoare iese din perimetrul protector al sinelui, din recluziunea sa benefică și ia cunoștință de dramele, neîmplinirile, fisurile, anomaliile și nedesăvârșirile firii. În viziunea Ilenei Mălăncioiu, cunoașterea presupune depășirea limitelor admise de percepția iluzorie, utopică a făpturii umane, surmontarea barierelor, a hotarelor și, implicit, găsirea căii de acces spre
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
garoafa din dreptul inimii ritosului hidalgo e, văd bine, o Românie cu petala Basarabiei mai aprină decît celelalte. Întîrziată stupoare! Cum trecuse pînza de inchiziție? Cum se sustrăsese Boușcă pușcăriei? Într-un an, cînd eu însumi mă retrăsesem, în necesară recluziune, la Socola, îl văd, o secundă, în curtea stabilimentului pe autorul autoportretului. În lejerul halat-uniformă... Tot acolo, altă dată, într-o toamnă mai umană, la braț cu minunatul pictor Craiu și culegînd amîndoi, pe alee, păstăi de salcîm căzute, decorative
Însemnări by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/13422_a_14747]
-
era a mea. De viața mea era vorba, povestită ca o mărturisire. M-am trezit că am realizat un roman real, cu personaje a căror taină o descifrasem mărturisind realitatea propriei mele vieți. Am terminat romanul în cea mai austeră recluziune în care mă afundasem. Am încheiat drama eroinei mele cu o întoarcere la căminul lipsit de poezie dar sigur și fără surprize. M-am întors la București unde mă aștepta directorul editurii "Socec" căruia i-am pus în mînă manuscrisul
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
loja, la teatru sau la Operă. (...) Loja însă este o lume închisă și protejată, un fel de acasă reconstituit la teatru." La acest capitol ar mai fi de amintit un topos recurent în romanele postpașoptiste, mânăstirea. Spațiu al retragerii, al recluziunii, aceasta mai poate fi văzută ca un simbol al eșecului tensiunii dintre libertate și amor. În mai toate romanele studiate, dar cu precădere la Bolintineanu și Pantazi Ghica, se simte o sufocare a naratorilor de către autori. Această depășire a competențelor
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
emblematică pentru dimensiunile culturii universale și comparate, evoluând pe urmele unora dintre învățații săi profesori de la Cluj. Dar și al colegilor de gândire și acțiune din Cercul Literar de la Sibiu. Stopat în ascensiunea lui intelectuală, dându-i-se „posibilitatea”, după recluziune, să se reabiliteze, chipurile, prin deportare, în localitatea Lătești, din Bărăgan, unde a fost și Adrian Marino, și nu numai. Ei bine, Caietul albastru conține toate detaliile arestării sale în zorii zilei de 3 ianuarie 1956. Profesorul Gh. Glodeanu, care
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
în curând printr-o intervenție americană. Ultimul număr al revistei "Memoria" cuprinde și câteva interesante articole despre încercările puterii comuniste de a-și subordona Biserica Ortodoxă Română. Părintele prof.dr. Ioan Dură trece în revistă cazurile de înalți prelați trimiși în recluziune monastică de către autoritățile comuniste, analizând și atitudinea patriarhului Justinian față de abuzurile la care era supus clerul. Patriarhul apare ca un diplomat abil, care a încercat în permanență să limiteze impactul atacurilor împotriva Bisericii. Poate cea mai interesantă mărturie din acest
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10284_a_11609]