6 matches
-
sinteză, așa că receptivitatea numai combinată cu spontaneitate face cu putință cunoștințe. Aceasta este rațiunea unei triple sinteze care provine în mod necesar în orice cunoștință, și anume; aprehensiunea reprezentațiilor ca modificații ale sufletului în intuițiune, reproducția lor în imaginație și recognițiunea lor în noțiune. Aceasta ne conduc la trei izvoare subiective ale cunoștinței cari fac cu putință inteligența și prin ea toată esperiența, ca un product empiric al inteligenței ce este. MENȚIUNE PREALABILĂ Deducerea categoriilor e-mpreunată cu atâtea greutăți și ne
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
empirice, ci și a celor apriorice pure) sinteza reproductivă {EminescuOpXIV 407} {EminescuOpXIV 408} a imaginației este și ea prin urmare una din operațiile transcendentale ale sufletului, și cu privire la aceasta vom numi această facultate facultatea transcendentală a imaginației. 3. Despre sinteza recognițiunei în noțiune Fără conștiința cum că ceea ce cugetăm acum este același lucru care l-am cugetat și c-un moment înainte toată reproducerea în șirul reprezentațiilor ar fi zădarnică. Căci ar fi o reprezentație nouă în starea de acum, care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fac cu putință această întrebuințare empirică. Simțul reprezintă fenomenele empiric în percepție; imaginația în asociație (și reproducere); apercepția în fine în conștiința empirică a identității acestor reprezentații reproductive cu fenomenele prin cari ele ne-au fost date, prin urmare [în] recognițiune. Însă toată percepția se-ntemeiază pe intuițiunea pură (în privirea-i ca reprezentație, forma intuițiunei interioare, timpul); asociația se bazează pe sinteza pură a imaginației; iar cunoștința empirică pe apercepția pură, adică pe identitatea continuă de sine însuși ce acompaniază
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu necesitate în legătură prin mijlocul acestei funcții transcendentale a imaginației, căci îndealtfel acelea ne-ar da fenomene, dar nu obiecte a cunoștinței empirice, prin urmare nu experiență. Esperiența reală, care consistă din aprehensiune, asociație (reproducție) și-n fine din recognițiunea fenomenelor, conține în cea din urmă și cea mai înaltă (a elementelor numai empirice ale experienței) niște noțiuni cari fac cu putință unitatea formală a experienței și cu aceasta toată valabilitatea obiectivă (adevărul) cunoștinței empirice. Aceste fundamente a recognițiunei celor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
din recognițiunea fenomenelor, conține în cea din urmă și cea mai înaltă (a elementelor numai empirice ale experienței) niște noțiuni cari fac cu putință unitatea formală a experienței și cu aceasta toată valabilitatea obiectivă (adevărul) cunoștinței empirice. Aceste fundamente a recognițiunei celor diverse întru cât ating forma unei experiențe în genere sânt citatele categorii. Categorii Pe ele se bazează deci toată unitatea formală în sinteza imaginației și, prin mijlocul acesteia și a toată întrebuințarea empirică a ei (în recognițiune, reproducție, asociație
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fundamente a recognițiunei celor diverse întru cât ating forma unei experiențe în genere sânt citatele categorii. Categorii Pe ele se bazează deci toată unitatea formală în sinteza imaginației și, prin mijlocul acesteia și a toată întrebuințarea empirică a ei (în recognițiune, reproducție, asociație, aprehensiune), până jos la fenomene, fiindcă nu pot aparține conștiinței noastre, prin urmare nouă, decât prin mijlocul acelor elemente ale cunoștinței în genere. Deci ordinea și regularitatea la fenomene pe cari le numim natură noi o încifrăm în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]