143 matches
-
ologi, copii, bărbați în putere înconjurau biserica tîrîndu-se pe coate și genunchi, conform unui vechi obicei, menit, se vede, a îndupleca o icoană făcătoare de minuni de la Nicula să-i ia în paza ei, să-i tămăduiască ori să-i reconforteze spiritual. Serafim, mitropolitul ortodox al Germaniei și al Europei Centrale și de Est, i-a învățat pe cei care au împlinit medievalul ritual: Spuneți "dă-mi, Doamne, răbdare" și așteptați o săptămînă, o lună, un an, cît va fi necesar
Evul Mediu neîntîmplător by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14887_a_16212]
-
dar aceștia nu ies în față, nu insistă, au conștiința propriei lor valori și știu că nu cu prezentul au ei de-a face. Ei se raportează la o scară valorică vastă, universală și sentimentul care rezultă îi asigură și reconfortează în condiția lor. Aceștia au conștiința superiorității artei asupra politicului efemer și nu acceptă compromisuri de nici o natură. Artistul mare privește spectacolul vieții de la înălțimea propriei personalități, înălțimi atinse cu greu de omul de rând. Expoziția de la ONU a fost
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
și în zilele noastre, o asemenea credință persistă, cel puțin la copii. Când un copil se lovește și îl doare rana, mama suflă peste locul lovit și îl sărută pentru a-l vindeca. Acest sărut care ușurează durerea și îl reconfortează pe copil are desigur, o putere de vindecare, cel puțin simbolică pentru cel care îl primește. Fără să mai vorbim de orbul din Betsaida vindecat de un sărut (Marcu, 8, 22-26), ne vom aminti de sărutul dat leprosului care este
Alain Montandon - Sărutul sacru by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11465_a_12790]
-
renunț/ mă amestec în ciorba acestui timp/ de obicei preîncălzită”. (Ring). Trecerea timpului peovoacă nostalgie și însingurare: „înlăuntrul timpului cad frunze/ în moarte clinică/ pe fâșia dintre noapte și zi/ vântul interpretează partitura/ rece la o tastatură/ dezacordată”. (Toamnă) Ploaia reconfortează sufletul poetului în rezonanță cu dragostea. Poezia lui Ion Scorobete, din volumul Exerciții de singurătate și nu numai, este meditativă, transmițând o nostalgie senină, apolinică și mioritică. Stilul este eliptic, limbajul esențializat. Versul liber, bine strunit, curge într-o albie
LUCIAN GRUIA DESPRE ION SCOROBETE ÎN LIMBA GREACĂ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380662_a_381991]
-
caz particular a cărui izbăvire stă în docilitatea cu care se lasă prinsă într-o formulă generală. Pe scurt, conținutul vieții imediate nu interesează întrucît e neproblematic din punct de vedere matematic. Un asemenea gînd nu poate să nu te reconforteze, în ciuda cinismului aparent pe care i-l poți imputa.
Metafora matematică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10579_a_11904]
-
tejghelei soioase. Obișnuiți cu politețea ireproșabilă a tuturor vânzătorilor din toate magazinele - sau poate chiar plictisiți de ea -, new-yorkezii vin cu sutele să încerce o nouă senzație. După ce-și iau porția de bruftuluială, râd din toată inima și părăsesc reconfortați magazinul, abandonând de multe ori paharul cu supă pe o masă. într-un mod asemănător procedează Marius Ianuș cu cititorii lui. îi desconsideră sincer și nu ține deloc ca întâlnirea cu ei să aibă caracterul unui eveniment. Spune tot ce
DEBUT ȘOCANT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16712_a_18037]
-
scrisori adresate membrilor familiei lui Frank Doel sau angajaților librăriei, deși pline de căldură și generozitate, sunt în general previzibile și convenționale și prin aceasta secundare în ansamblul corespondeței. În orice caz, cititorul este ținut cu sufletul la gură: când reconfortat de farmecul complementarității temperamentale a celor doi protagoniști, când busculat și uluit de devoratoarea pasiune pentru lectură și pentru carte a Helenei Hanff - cititoare flămândă ce ar vrea parcă să înghită tot. Comenzile ei sunt un adevărat potop, un amalgam
84, Charing Cross Road by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15666_a_16991]
-
Simona Tache Simt că vă e dor de niște maxime hazlii de-ale lui Marin Voiculescu. I-auzi aici: Unii vizitatori te reconfortează când stau la tine, alții când pleacă. Când muzele tac, consecințele pot fi nefaste. Omul se regăsește pe sine dacă s-a pierdut prin alții. În anii tinereții, se urzește maturitatea. În literatură, ca și în alte ramuri ale creației
Când muzele tac, e nasoală treaba by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19785_a_21110]
-
energic: „M.F. își bate joc de tatăl meu. Să nu știe că încă din anii 1940 Pierre Emmanuel refuza acest apelativ ca să se distingă de Paul Claudel?” Și încă: „De ce să-l acuzi de «donquijotism» pe Pierre Emmanuel?” Protestul ne reconfortează: la noi, nivelul limbajului critic n-a atins deocamdată astfel de culmi de vehemență verbală! Ioan Alexandru s-ar răsuci în mormânt dacă ar afla că e „poet ortodox”. Iar Adrian Marino sau Marin Mincu ar scoate țipete de furie
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2643_a_3968]
-
i-ar putea fi cu adevărat părtaș. De unde o impresionantă turnură a interpretării. "Inteligenței dizolvante", "nihilismului" caragialesc, trecute rapid în revistă, li se preferă un aspect inopinat, cel al seninătății, al chietudinii: "pe mine unul rîsul lui Caragiale m-a reconfortat întotdeauna, liniștindu-mă, împăcîndu-mă dacă nu cu lumea, în tot cazul cu Creațiunea. Vreau să spun: cu lumea lui Dumnezeu. Și mai vreau să spun ceva: anume că lumea lui Caragiale este, în fond, tot lumea lui Dumnezeu. E cea
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
de aerul lor. Recunosc, nu-mi ceri prea mult, dar ne putem trezi mâine-poimâine la marginea societății, cerșind. Trebuie mult mai mult ca să fim un cuplu respectat și apreciat, chiar dacă societatea nu ne cere acest lucru.,, Draga mea, ,,Ceaiul mă reconfortează. Ceaiul Îmi amintește Întotdeauna de casa bunicilor, În care mirosea tot timpul a flori de tei, ceaiul este amandina mea proustiană: când Îl văd strălucind În ceașcă, Îmi revăd copilăria În cele mai mici detalii. Te aștept. Aș vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
va mai cunoaște o asemenea ființă, care să Închidă Într-un singur trup, diform, În același timp atîta mizerie și atîta grandoare. Revenindu-și În urma unor coșmaruri provocate În parte de sete și de foame; simțindu-se așa cum se simțea, reconfortată de convingerea că În sfîrșit aveau să ajungă acolo, Își petrecu acele ceasuri vîslind Încet și gîndindu-se la bărbatul care dormea și de care era Încredințată că avea să se despartă curînd. Oribil, bestial și abominabil, exista totuși ceva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
voia să obțină un devotament neclintit cu câteva prăjituri? Gura îi era coclită, împânzite de mici puncte albicioase. Nu mai simțea nici un gust la mâncare. De fapt nu-i era nici foame. Mânca doar pentru că gesturile mecanice din fața farfuriei o reconfortau, îi ofereau sentimentul că a dus o zi la bun sfârșit și poate să se retragă la somn împăcată. Nu se mai frământa deloc, parcă ceva în ea ațipise, poate, spera ea, cu timpul va reuși să capete acea simplitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
A zăbovit o vreme și în ea, să-și alunge plictiseala, în grimase tot mai acute de durere, și apoi s-a așezat greoi pe toaletă, urmărindu-și perplex profilul cum dispărea încet în vidul oglinzii. Nimic nu-l putea reconforta mai mult decât un chip familiar, estetic, rasat, propriul său chip. Un chip de care nu te poți plictisi niciodată, sau sătura privindu-l: dublul tău maimuțărit, ascultător, purificat... Se întoarce fără grabă la birou pentru a-și relua corespondența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
le recitesc, le savurez. În zilele în care e plecată sau nu-mi scrie deloc, le tipăresc pe cele vechi și le recitesc, ca și cum ar fi actuale. Asta pentru că o iubesc enorm pe Pulcheria. Prezența ei scrisă sau auditivă mă reconfortează și mă ajută să proiectez ce-mi lipsește și nu voi ajunge niciodată să fac. (Iese. Intră din nou Pulcheria. Continuă să țină floarea și să respire periodic din ea.) Scena 4 Mama nu știe absolut nimic de relația mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
iubește. Eu nu am crezut să fac vreodată asta în afara iubirii, și iată că acum o fac, și încă cu foarte mare ușurință. Totuși facem dragoste într-un mod foarte curat, frumos, așa cum ar face doar îndrăgostiții. Prezența lui mă reconfortează și îmi dă forța să lupt mai departe. Simpla lui prezență mă obligă să fac yoga, bioenergie, să înot, să-mi dau în cărți, să consult regulat chaneller-i și să fac mai ales dragoste. Iar timpul pare să fi uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de una singură. Deschide ușa, luînd o poză de femeie bucuroasă de oaspeți. Sărut mîna. Am mers greu pe ceață. Nu-i nimic, faci un duș și viața o să fie frumoasă. Nu fac nici un duș. Sînt prea obosit. Dar... te reconfortează. Hai să mănînc ceva. N-am mîncat nici la prînz. Lena nu zice nimic. Servește masa, șampania, apoi vinul și la urmă tortul. Corbu, rîgîind puțin involuntar, o dezbracă. Lasă lumina aprinsă, te rog... Lena îi numără coastele, ciocurile de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
în șezut câteva minute și să scrieți ceva ? Desigur, o să vă ajut, atât eu cât și domnișoara din patul alăturat, care se simte cum nu se poate mai bine. Somnul prelungit, comprimatele înghițite, puncția lombară dar și cuvintele profesorului au reconfortat-o pe Dora care deschide ochii mari și vede foarte clar aplecate asupra ei, două chipuri de o frumusețe atât de contrastantă care i se pare ireală : cel al doctoriței și cel al lui Nefertiti. Răspunde fără ezitare : Mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de a face un scandal monstru, dacă numărul locuitorilor din coasta Mării Caraibelor ar depăși suta. Fac scufundări acvatice, mă amuz urmărind cum oamenii de aici cresc broaște țestoase de mare și, bineînțeles, încerc să pictez. Cel mai mult mă reconfortează faptul că pot hrăni și mângâia pisicile de mare. Pe-aici se spune ceea ce zicem noi despre câini: "Cu cât cunosc mai multe pisici de mare, cu atât mai puțin îi iubesc pe oameni"... Când merg la bancă, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
i-ar putea fi cu adevărat părtaș. De unde o impresionantă turnură a interpretării. "Inteligenței dizolvante", "nihilismului" caragialesc, trecute rapid în revistă, li se preferă un aspect inopinat, cel al seninătății, al chietudinii: "pe mine unul rîsul lui Caragiale m-a reconfortat întotdeauna, liniștindu-mă, împăcîndu-mă dacă nu cu lumea, în tot cazul cu Creațiunea. Vreau să spun: cu lumea lui Dumnezeu. Și mai vreau să spun ceva: anume că lumea lui Caragiale este, în fond, tot lumea lui Dumnezeu. E cea
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7015_a_8340]
-
mai departe totul (sic!) pentru a păstra lucrurile înnămolite”. După atâta paranoică încredere în sine, micul pesimism final - degeaba e în stare, el, Claudiu Komartin, să facă totul pentru o lume în care nu mai e nimic de făcut! - ne reconfortează un pic în ideea noastră naivă că regăsirea normalității trece prin regăsirea modestiei. Un interviu cu Solomon Marcus În VIAȚA ROMÂNEASC| nr. 1-2 pe anul acesta, putem citi un instructiv și totodată atractiv interviu luat de Marian Drăghici, „cu admirație
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4888_a_6213]
-
de a cere, chiar a pretinde „revizuirea valorilor și o întoarcere la spiritual” 10. Pentru poeți, pentru mine, lectura lui Fondane poate constitui o ardentă „reamintire a misiunii noastre”, un execițiu de elecție pentru a ne întări și a ne reconforta în rolul nostru obscur dar inconturnabil, anume acela de a prezerva și a dezvolta o „funcțiune mentală angajată într-o experiență în care realul este resimțit ca viu, și viul este resimțit ca un rezervor al supranaturalului”, în cadrul metabolismului psihic
Manifest pentru Fondane by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/5601_a_6926]
-
demagogii religioase intolerante, veritabilă caricatură a ortodoxiei. Instituțiile politice ale unei țări reprezintă însă prin excelență tranzitoriul, în timp ce biserica reprezintă permanența. Chiar dacă, într-un context ca acela schițat mai sus, a ajuns dificil să-ți păstrezi în România credința, dificultățile reconfortează - cînd este vorba de opțiuni cruciale. Un imens capital de suferință și de frustrare, apăsător astăzi, se poate transforma într-un capital echivalent de speranță: depinde de puterea fiecăruia să-și găsească drumul. Găsirea drumului are nevoie de ajutorul altuia
Sîmbăta paștelui by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/10694_a_12019]
-
pe un scaun, trebuie să-i amintim că nu vine nimeni la teatru să asculte texte, decât în măsura în care ele se transformă în expresie teatrală. Ce să mai vorbim de titulatura de coregraf, pentru care nu are nici o acoperire. Ca să mă reconfortez după acest spectacol coregrafic, în care coregrafia era lipsă la apel, m-am dus să asist la una dintre lecțiile de mișcare ținute de Florin Fieroiu, la Centrul de Proiecte Culturale ArCuB, al Municipiului București, cu dansatori, actori și neprofesioniști
Dans contemporan by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11038_a_12363]
-
darurilor aduse gazdelor, am deschis sticla cu afinată să ne cinstim de „bun venit”. A urmat servirea cinei, după care prea mult nu am putut sta de vorbă din cauza oboselii drumului, așa că am făcut câte un duș fierbinte să ne reconfortăm și să scăpăm cât de cât de oboseală și ne-am retras în dormitorul ce ne-a fost rezervat. În leagănul dulcelui grai românesc al prezentatoarei de la știri de pe PRO TV, am adormit neîntors până a doua zi. Referință Bibliografică: PUNTI
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384593_a_385922]