170 matches
-
în condiții corespunzătoare; ... b) prin stațiune climatica se înțelege localitatea sau/și arealul situat în zone cu factori climatici benefici și care are condiții pentru asigurarea menținerii și ameliorării sănătății și/sau a capacității de muncă, precum și a odihnei și reconfortarii; ... c) prin stațiune balneoclimatică se înțelege localitatea sau/și arealul care îndeplinește condițiile prevăzute la lit. a) și b); ... d) prin areal se înțelege o zona delimitata topo-geo-climatic din localitate sau din afară acesteia care are factori naturali de cura
EUR-Lex () [Corola-website/Law/204055_a_205384]
-
focarele vor fi manipulate din exterior cu posibilitate de priză de aer. Anexă 5 NORME TEHNICE pentru aplicarea climatoterapiei în R.S. ROMÂNIA Capitolul 1 Generalități Definiție: Climatoterapia este un mijloc terapeutic care folosește acțiunea biologică a factorilor climatici cu scopul reconfortării și întăririi capacității de muncă și a sănătății. Factorii climatici cu acțiune terapeutică: temperatura și umiditatea aerului, presiunea atmosferică, curenții de aer, radiația solară, aerosolii naturali, aeroionizarea, temperatura suprafețelor de apă și a solului. Factori ambianți auxiliari: peisajele geografice, oglinzile
EUR-Lex () [Corola-website/Law/125538_a_126867]
-
structura solului, configurația reliefului, oglinzile de apă, esteto-peisagismul general, spațiul verde arboricol și floricol etc. 2. Să aibă organizat, dotat și încadrat un punct de observație și urmărire a factorilor climatici și microclimatici din stațiune. 3. Să ofere condiții pentru reconfortarea și întărirea sănătății și capacității de muncă, prin instalații și amenajări care să asigure aplicarea corectă a factorilor bioclimatici ai stațiunii. Aceste instalații și amenajări sînt: plaje, solarii, ștranduri, terenuri de sport și agrement în aer liber, trasee marcate pentru
EUR-Lex () [Corola-website/Law/125538_a_126867]
-
nevoie vizitatorilor prin rețeaua comercială locală condițiile cel putin minime ale unui regim alimentar (preparate dietetice industriale sau pregătite în cadrul bufetului, pensiunii, restaurantului din localitate). Localitate climatică Localitatea climatică este o localitate care posedă condiții bioclimatice și geografice favorabile pentru reconfortarea și întărirea sănătății și capacității de muncă, dar care nu îndeplinește toate condițiile prevăzute la stațiunea climatică. Sînt obligatorii totuși următoarele condiții: 1. Să aibă un bioclimat favorabil precizat fie prin studii directe fie prin analogie cu zone de bioclimat
EUR-Lex () [Corola-website/Law/125538_a_126867]
-
-i ajunge să-și întrețină familia. La 1862 își tipărește în volum poeziile. Volumul cuprindea cea mai mare parte a poeziilor originale publicate de autor în presă, precum și o parte din traduceri. Vânzarea cărții i-ar fi adus, pe lângă o reconfortare morală, o oarecare înviorare în bugetul familiei. Dar cărțile se vând greu. Iacob Mureșanu face apeluri insistente către publicul român, în "Gazeta Transilvaniei", de a-l ajuta pe poetul aflat în mizerie și bolnav, cumpărându-i poeziile. Societatea "Astra" îi
Andrei Mureșanu () [Corola-website/Science/297433_a_298762]
-
i-ar fi permis să urmărească toate meandrele dialecticii, dar el nici nu și-a propus acest lucru. Ținta lui a fost readucerea în memorie a figurii dragi a maestrului, odată cu reactualizarea învățăturilor acestuia, pentru ca ele să fie pilde de reconfortare morală a atenienilor, cu deosebire a tineretului. Pe bună dreptate conchide P. Chambry că Platon a fost „un filosof profund și sublim, în timp ce Xenofon a fost un moralist ingenios și înțelept", ceea ce ar însemna că la acesta din urmă al
Xenofon () [Corola-website/Science/305757_a_307086]
-
îi aparține se va prăbuși în curînd, ce sens mai pot aveau studiile savante, operele de erudiție, orice efort intelectual, la urma urmei? Sub semnul acestei paralizante stări de spirit își trăiește Eliade ultimii ani la Lisabona, căutînd pretutindeni consolări, reconfortări, dar nereușind să le găsească. Ținînd seama de ritmul trepidant în care lucrase pînă atunci, cei peste cinci ani de străinătate petrecuți în Anglia și Portugalia (aprilie 1940 - septembrie 1945) stau, aparent, sub semnul sterilității: în afara a cîteva studii de
Placa turnanta by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/12911_a_14236]
-
(în limba japoneză: 慰安婦"ianfu") sau femei de reconfortare a militarilor (従軍慰安婦"jūgun-ianfu") este o denumire eufemistică a celor 60.000 - 200.000 de femei, care au fost transformate în sclave sexuale pentru militarii japonezi în timpul celui de-al doilea război mondial. Istoricii și cercetătorii fenomenului au afirmat că
Femei de reconfortare () [Corola-website/Science/309984_a_311313]
-
japoneză în timpul celui de-al doilea război mondial este un subiect disputat, în special în Japonia. Numeroase bordeluri militare erau conduse de persoane particulare supervizate de oficialități ale armatei. Mai mulți istorici japonezi, folosindu-se de mărturiile unor femei de reconfortare, au afirmat că Armata Imperială Niponă și Marina Imperială Niponă au fost implicați atât direct cât și indirect în constrângerea, înșelarea, ademenirea și uneori răpirea unor femei tinere din teritoriile aflate sub controlul imperial. Pe de altă parte, alți istorici
Femei de reconfortare () [Corola-website/Science/309984_a_311313]
-
unii dintre ei au afirmat că au descoperit dovezi ale acestui comporatament. Astfel, Yoshiaki Yoshimi și Hirofumi Hayashi au descoperit în 2007 documente care ar dovedi implicarea armatei. Lipsa documentelor oficiale a făcut ca estimarea numărului total al femeilor de reconfortare să fie foarte dificilă. O mare parte a documentelor care privea prostituția forțată, cât și implicarea unor lideri japonezi importanți, au fost distruse prin ordine explicite ale guvernului japonez. Istoricii au ajuns la cifre estimative diferite, atât prin cercetarea documentelor
Femei de reconfortare () [Corola-website/Science/309984_a_311313]
-
reconfortați” într-o anumită zonă și numărul de femei-scalve, cât și prin cercetarea rapoartelor cu privire la rata de înlocuire a femeilor din bordeluri. Istoricul Yoshiaki Yoshimi, care este autorul primei cercetări științifice asupra problemei în discuție, a estimat numărul femeilor de reconfortare între 50.000 și 200.000. Cele mai multe surse media internaționale s-au folosit de aceste estimări, afirmând că până la 200.000 de femei tinere asiatice au fost recrutate pentru a servi în bordelurile militare japoneze. BBC cita „între 200.000
Femei de reconfortare () [Corola-website/Science/309984_a_311313]
-
Internațională a Juriștilor cita „estimările istoricilor de 100.00 până la 200.000 de femei”. Istoricul japonez Ikuhiko Hata consideră însă că mult mai corecte ar fi niște cifre de 10.000 până la 20.000 de femei. Numărul de femei de reconfortare din fiecare țară reprezintă de asemenea un subiect încă disputat. Este acceptat în general că cele mai multe dintre ele proveneau din Coreea și din China. Alte femei erau din Filipine, Taiwan, Indiile răsăritene olandeze și alte țări ocupate de japonezi. Un
Femei de reconfortare () [Corola-website/Science/309984_a_311313]
-
Filipine, Taiwan, Indiile răsăritene olandeze și alte țări ocupate de japonezi. Un număr de femei olandeze, capturate în coloniile olandeze din Asia au fost transformate în sclave sexuale. În conformitate cu aprecierile profesorului Hirofumi Hayashi de la Universitatea Kanto Gakuin, majoritatea femeilor de reconfortare proveneau din Japonia, Coreea și China. Până acum, o singură femeie de reconfortare japoneză și-a publicat mărturiile. Aceasta s-a întâmplat în 1971, când femeia, care fusese forțată să se prostitueze în Taiwan, și-a publicat amintirile sub pseudonimul
Femei de reconfortare () [Corola-website/Science/309984_a_311313]
-
de femei olandeze, capturate în coloniile olandeze din Asia au fost transformate în sclave sexuale. În conformitate cu aprecierile profesorului Hirofumi Hayashi de la Universitatea Kanto Gakuin, majoritatea femeilor de reconfortare proveneau din Japonia, Coreea și China. Până acum, o singură femeie de reconfortare japoneză și-a publicat mărturiile. Aceasta s-a întâmplat în 1971, când femeia, care fusese forțată să se prostitueze în Taiwan, și-a publicat amintirile sub pseudonimul Suzuko Shirota. Datorită bunei organizări și a caracterului deschis al prostituției din Japonia
Femei de reconfortare () [Corola-website/Science/309984_a_311313]
-
cu soldați japonezi pe când erau încă fetițe neajunse la pubertate. Ministerul Afacerilor Externe Japonez nu a mai acordat vize turistice pentru prostituatele japoneze, încercând să stopeze procesul de maculare a imaginii Imperiului Japonez. Militarii au început să recruteze femei de reconfortare în alte regiuni decât Japonia, în special în Coreea și China ocupată. Multe dintre aceste femei au fost păcălite în timpul recrutări, spunându-li-se inițial că vor lucra ca femei de servici sau bucătărese, pentru a fi plasate în cele
Femei de reconfortare () [Corola-website/Science/309984_a_311313]
-
păcălite în timpul recrutări, spunându-li-se inițial că vor lucra ca femei de servici sau bucătărese, pentru a fi plasate în cele din urmă în bordelurile militare. Un raport al armatei SUA amintește de interogarea a 20 de femei de reconfortare din Burma. Anchetatorii au aflat că, la început, fetele au fost atrase de promisiunea unor salarii mari, de posibilitatea de a plăti datoriile familiilor. Ca avans pentru serviciile care urmau să le presteze, fetele au primit în avans mai multe
Femei de reconfortare () [Corola-website/Science/309984_a_311313]
-
îndurate de femeile olandeze din lagărele de prizonieri japoneze. Dar nu s-a spus niciodată o poveste, cea mai rușinoasă poveste a celui mai grav abuz umanitar comis de japonezi în timpul celui de-al doilea război mondial - povestea «femeilor de reconfortare», sau «jugun ianfu», și cum aceste femei au fost luate în stăpânire cu forța împotriva voinței lor pentru a asigura servicii sexuale pentru armata imperială japoneză în timpul celui de-al doilea război mondial. În așa-numitele «stație de reconfortare» eu
Femei de reconfortare () [Corola-website/Science/309984_a_311313]
-
de reconfortare», sau «jugun ianfu», și cum aceste femei au fost luate în stăpânire cu forța împotriva voinței lor pentru a asigura servicii sexuale pentru armata imperială japoneză în timpul celui de-al doilea război mondial. În așa-numitele «stație de reconfortare» eu am fost bătută și violată în mod sistematic ziua și noaptea. Până și doctorul japonez m-a violat de fiecare dată când vizita bordelul pentru a ne examina pentru boli”. În conformitate cu declarațiile soldatului Unității 731 Yasuji Kaneko " Femeile plângeau
Femei de reconfortare () [Corola-website/Science/309984_a_311313]
-
forța în februarie 1944 din lagărele de prizonieri din Java de ofițeri ai armatei imperiale japoneze, pentru a fi transformate în sclave sexuale. Ele au fost bătute și violate în mod sistematic ziua și noaptea în așa numitele „stații de reconfortare”. În ciuda faptului că ele au fost retrimise în lagărele de prizonieri după trei luni în urma protestelor prizonierilor olandezi, ofițerii japonezi nu au fost pedepsiți de autoritățile militare nipone până la sfârșitul războiului. După sfârșitul războiului, 11 ofițeri japonozi au fost declarați
Femei de reconfortare () [Corola-website/Science/309984_a_311313]
-
au participat la violuri au încălcat un ordin al superiorilor lor, care cerea ca în bordeluri să fie angajate doar femei voluntare. Cercetătorii au găsit documente care arătau că liderii armatei ordonaseră subordonaților să nu trateze cu violența femeile de reconfortare. În 1983, Seiji Yoshida a publicat cartea "Watashino sensō hanzai - Chōsenjin Kyōsei Renkō" ("Crimele mele de război: racolarea cu forța a coreenilor"), în care autorul a mărturisit că a făcut rost cu forța de femei din Insula Jeju din Coreea
Femei de reconfortare () [Corola-website/Science/309984_a_311313]
-
că a făcut rost cu forța de femei din Insula Jeju din Coreea, urmând ordinele explicite ale superiorilor săi. În 1991, "Asahi Shimbun", unul dintre cele mai importante ziare japoneze, a publicat o serie de articole pe tema femeilor de reconfortare. În această serie de articole, "Asahi Shimbun" a publicat de mai multe ori extrase din cartea mai sus amintită. Există însă japonezi care au dubii în ceea ce privește sinceritatea mărturisirilor lui Yoshida, deoarece el a fost singurul care a admis că a
Femei de reconfortare () [Corola-website/Science/309984_a_311313]
-
ar fi indicat faptul că militarii au fost direct implicați în conducerea bordelurilor, de exemplu prin desemnarea agenților de recrutare a femeilor. Ziarul Asahi Shimbun a publicat aceste descoperiri pe prima pagină în articolul " „Armata japoneză a răpit femei de reconfortare”" din 11 ianuarie 1992. Guvernul, prin glasul secretarului cabinetului nipon Koichi Kato, a fost obligat să recunoască public o parte a faptelor în discuție. Primul ministru nipon Kiichi Miyazawa a prezentat scuze oficiale în timpul unei călătorii în Coreea de Sud pentru suferințele
Femei de reconfortare () [Corola-website/Science/309984_a_311313]
-
suferințele femeilor victime ale scalviei sexuale din bordelurile militare japoneze. După o serie de studii coordonate de guvern, secretarul cabinetului, Yohei Kono, a emis o declarație publică pe 4 august 1993. Prin această declarație, guvernul japonez recunoștea că: "„Stațiile de reconfortare au funcționat ca răspuns la cererile militarilor din acea vreme”", că " „Militarii japonezi au fost implicați direct sau indirect în înființarea și conducerea stațiilor de reconfortare și în transferul femeilor”" și că femeile " „au fost recrutate în multe cazuri împotriva
Femei de reconfortare () [Corola-website/Science/309984_a_311313]
-
publică pe 4 august 1993. Prin această declarație, guvernul japonez recunoștea că: "„Stațiile de reconfortare au funcționat ca răspuns la cererile militarilor din acea vreme”", că " „Militarii japonezi au fost implicați direct sau indirect în înființarea și conducerea stațiilor de reconfortare și în transferul femeilor”" și că femeile " „au fost recrutate în multe cazuri împotriva voinței lor prin înșelare sau constrângere”". Guvernul Japoniei " „își cere în mod sincer scuze și își exprimă regretele față de toate acelea care, indiferent de locul de
Femei de reconfortare () [Corola-website/Science/309984_a_311313]
-
nu repeta niciodată aceeași greșeală și de a lămuri această problemă prin studiul și predarea istoriei”". În 1995, Japonia a înființat un „Fond al femeilor asiatice” pentru plata compensațiilor materiale către supraviețuitoarelor bordelurilor militare japoneze. De asemenea, fostele femei de reconfortare au primit din partea premierului nipon Junichiro Koizumi o scrisoare în care se spunea: „Ca prim-ministru al Japoniei, prin aceasta îmi reînnoiesc cele mai sincere scuze și regrete față de toate femeile care au trecut prin experiențe incomensurabile și dureroase și
Femei de reconfortare () [Corola-website/Science/309984_a_311313]