69 matches
-
cu care luase contact Cristofor Columb, acum cinci sute de ani, s-a dovedit a fi fost vizitată cu cel puțin o mie de ani de vikingii lui Leif Eriksson. Hărțile amiralului turc Piri Reis (secolul al XVI-lea) sunt recopiate după altele mai vechi unde apar contururile unei părți a continentului american și ale Antarcticii, imposibil de identificat cu mijloacele tehnice din acea epocă. Deși am pășit în Mileniul III, Terra continuă să ne ofere enigme rămase nedescifrate, de la megaliticele
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
tipărite și copii în manuscris (mai ales concerte) ale lui Vivaldi au circulat în întreaga Europă până în jurul anului 1750 și se știe că, începând din 1720, Johann Sebastian Bach a avut pentru aceste lucrări un asemenea entuziasm, încât a recopiat sau a transcris un mare număr dintre ele (cea mai cunoscută și mai interesantă dintre aceste transcripții fiind aceea a "Concertului pentru patru viori (Op. 3 Nr. 10)" în "Concertul pentru patru clavecine (BWV 1065)", asigurând astfel, fără să fi
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
34 de ani iar ea doar 18. La început, îndrăgostit cu adevărat de tânăra femeie, au petrecut momente liniștite și plăcute, iar viața de familie era fericită. A fost pentru Tolstoi o căsătorie ideală: soția sa îi administrează moșia, îi recopiază manuscrisele (îi transcrie de 7 ori "„Război și pace”"!) și îi dăruiește 12 copii. Curând după căsătorie, Lev își reia preocupările literare întrerupte de munca pedagogică, socială și de gospodărirea moșiei, și începe să scrie romanul "„Război și pace”". În
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
a primit o interpretare teologică diferită, de exemplu interpretarea diverșilor profeți în chestiunea lui Mesia). <br> Azi teologii acceptă însă că în decursul timpului nu numai redactorii inițiali au pus text în Biblie, "ci și scribii", anume cei care au recopiat textul de la o generație la alta și uneori au făcut-o încă fără s-o menționeze. Apare astfel întrebarea dacă "și ei au fost inspirați de Dumnezeu", sau "mai inspirați de Dumnezeu decât redactorii inițiali", mai ales că motivația unor
Biblia () [Corola-website/Science/297473_a_298802]
-
tablă. În Ocoliș, biserica veche de lemn a fost înlocuită de un amplu edificiu din zidărie, ridicat în anul 1910. S-au păstrat totuși icoanele împărătești, pe lemn, ce au suferit, din păcate, o repictare stângace în 1910. S-au recopiat inscripțiile chilirice ce transmit importante elemente de datare și aparență. Pe icoana „Deisis” apare „1734 mst... Văsilie Zugravul”, iar pe „Arhanghelul Mihail” „AnD(o)mnului 1731 mst acto(m)vrie, aiaste icoane le-au făcut Văsălie Zugravul”. Alături de icoane s-
Biserica de lemn din Cacova Ierii () [Corola-website/Science/315254_a_316583]
-
fie editat în rusește, marele dineu de la București a servit cel puțin pentru a permite această căsătorie. în ajunul plecării noastre am găsit scrisă pe spatele unei foarte frumoase gravuri chinezești, rulate în jurul unui bambus, o scrisoare din care nu recopiez decât sfârșitul, pentru a-i respecta fermecătoarea întorsătură a frazei: Fie ca o mică Simone și un mic Yves să fie, în viitorul apropiat, frumoasele fructe ale fericirii noastre ai cărei artizani ați fost. Cuvintele rămân întotdeauna prea slabe pentru
Simone Signoret la București by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Memoirs/9360_a_10685]
-
conținând oseminte despre care se crede că ar fi ale domnitorului Barnovschi. Închinată de către ctitor Patriarhiei Ierusalimului, Mănăstirea Barnovschi a devenit reședința oficială a patriarhilor din Orientul ortodox aflați în trecere prin Moldova. În pomelnicul bisericii scris pe lemn și recopiat la 14 februarie 1835 pe lângă domnitorii Moldovei care au sprijinit biserica (Miron Barnovschi, Alexandru Coconul, Moise Movilă și Vasile Lupu) și ale boierilor binefăcători, sunt trecute numele a 19 patriarhi ai Ierusalimului. Mănăstirea Barnovschi a fost administrată de către călugări greci
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
hârtia, inovația impune noi transcrieri, așadar noi ajustări. Religia lui Pavel din Tarsus este deja triumfătoare de mai mult de patru sute de ani. Păgânismul și filosofia antică sunt de multă vreme niște amintiri. Noii stăpâni, cei pentru care alții copiază, recopiază, utilizează, difuzează, citesc, comentează, cei pentru care trudesc călugării în mănăstiri, sunt Părinții Bisericii: Tertulian crede pentru că acest lucru e absurd, Origene cere să fie castrat pentru a ajunge mai repede la Domnul, Ciprian din Cartagina ajunge la revelația existenței
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nume, dar cel despre care-i vorba aici nu-i nici pe departe sfânt - permit acestor concepții să acceadă la posteritate. în cea mai mare parte a cazurilor, primul colaționează ceea ce se poate ști în legătură cu subiectul, ceilalți se mulțumesc să recopieze. Există apoi șansa arheologului: o descoperire face posibil accesul direct la texte, ceea ce evită medierea creștină polemică. Astfel, în 1945, la Nag Hamadi, în Egipt, la vreo sută de kilometri de Luxor, a fost exhumat un urcior gnostic. în acele
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
propune o știință experimentală. Dante îsec. XIII-XIV) și Marsile din Padova îsec. XIV-lea) preconizează despărțirea spiritualului de temporal. Desigur, această gândire rămâne idealistă, spiritualistă, creștină în fondul său. Forma presupune discuții în universități, expuneri comentate, discutate, precizate, formatate și recopiate de studenți. Cărțile sunt scumpe - echivalentul unei luni și jumătate din câștigul unui meșter constructor, pentru un singur volum -, circulă puțin, sunt rareori fiabile sută la sută, foarte adesea falsifică ideile originare ori sunt incomplete. Ansamblul rămâne creștin. Nicio vorbă
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
știa dacă notele marginale reprezentau o corecție a vreunei omiteri anterioare sau dacă era o simplă remarcă a copistului anterior. Așa se face că astfel de note marginale, numite glose, au ajuns să fie incluse în textele copiate, ulterior fiind recopiate de către alți copiști ca și cum ar fi fost părți integrante ale textului de bază. Generațiile următoare de scribi, între care se numără și masoreții, nu aveau voie să schimbe nici măcar un cuvânt din textele copiate. Chiar dacă se gândeau sau erau siguri
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
printre titluri și câteva referi toare la cum trebuie să se apere creștinul de „patimile céle trupești și céle sufletești“, cum să se „înfrâneze“ sau cum să purceadă la „curățiia inimii și a minții și a sufletului“. Manuscrisul a fost recopiat în întregime sau numai anumite fragmente, de mai multe ori, ceea ce dovedește o oarecare cir culație. Din cea de-a doua categorie fac parte Floarea darurilor, Pildele filosofești, Sindipa, copiate și re copiate alături de alte fragmente din cărțile populare sub
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
de van sat de tru fie și iu birea de ar ginți, și urmat de mâ nie, lă co mie, zavistie (ură, invidie), lene. Într-un text de în vă ță tu ră morală re li gioa să, Crinii țarinii, recopiat de mai multe ori în secolul al XVIII-lea, deși se vorbeș te de curvie, ea nu se numără printrecele șapte patimi împotriva cărora creștinul ar trebui să lupte. De fapt, patimile, așa cum se explică în capitolul 15, pentru patimi
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
noii judecători. Diferite pitace domnești din vremea lui Alexandru Ipsilanti insistă pe obligativitatea alcătuirii de cărți de ju de ca tă pecetluite la mâna împricinaților, dovadă că judecătorii nu se prea grăbeau să mâz gă leas că hârtia și să recopieze documentele pentru fiecare individ în parte. Nici Mitropolia nu prea se ține de această sarcină, iar la reluarea procesului, ceea ce se întâmplă frecvent, se preferă căuta rea în con di că, fie după anul su ge rat de jă luitor
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
între teoria timpului fizic și teoria timpului sociolog îl readuce pe Halbwachs la a sa sociologie a memoriei. Putem data acest manuscris din perioada precisă a anului 1932 datorită carnetelor. După recitirea textului lui Bergson, el începe în 1930 să recopieze un anumit număr de note; separat, recopiază în 1932, pe mai multe pagini, fără să omită nici un cuvînt (adică nu ia note, ci preia textul în întregime), o mai veche critică, datînd din 1926, pe care prietenul său Blondel o
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
sociolog îl readuce pe Halbwachs la a sa sociologie a memoriei. Putem data acest manuscris din perioada precisă a anului 1932 datorită carnetelor. După recitirea textului lui Bergson, el începe în 1930 să recopieze un anumit număr de note; separat, recopiază în 1932, pe mai multe pagini, fără să omită nici un cuvînt (adică nu ia note, ci preia textul în întregime), o mai veche critică, datînd din 1926, pe care prietenul său Blondel o făcuse Cadrelor sociale. Nu exista un motiv
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
ai Țării Românești), stolnicul a știut să folosească până și pribegiile pe care ura boierilor Băleni le-a impus familiei sale: el a folosit fiecare dintre pribegiile politice pentru a-i studia pe învățații bizantini și occidentali, pentru a le recopia operele sau pentru a cumpăra edițiile cele mai recente ale acestor opere. La Brașov sau la Iași, la Adrianopol sau Constantinopol, dar mai ales în cele șaisprezece luni pe care le-a petrecut la Padova, nepotul domnitorului Radu Șerban și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286066_a_287395]
-
margini a permis dezvoltarea comentariilor și a scoliilor. Drepturile de autor și de editor erau necunoscute în Antichitate. Orice scriitor putea să încredințeze simultan reproducerea textului său mai multor editori. Orice posesor al unei cărți putea să o dea la recopiat cum dorea și chiar să facă adăugiri și modificări. Cînd ai publicat un volum de poezii, ți-ai pierdut orice drept asupra lui; o dată ce este publicat, un tratat este un lucru care aparține tuturor", scria Symmachus lui Ausonius în secolul
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
au jucat un rol capital în transmiterea textelor. Savanții Museion-ului și cei ai Pergamului lucrau la revizuirea vechilor texte; manuscrisele ieșite din aceste ateliere prezintă mai multe garanții decît cele pe care particularii din Grecia le comandau spre a fi recopiate de un sclav. În aceste centre, se constituia un exemplar unic din fiecare operă literară, "arhetip" al copiilor difuzate care, adesea recopiate ele însele, răspîndeau textele în lumea mediteraneană. După distrugerea bibliotecii din Alexandria, cea a Ptolemaion-ului din Atena a
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
vorba despre adevărați editori, care trăiau numai din vînzarea cărților, și ne lipsesc dovezile anterioare secolului I î.e.n. Comerțul cu cartea trebuie totuși să fi existat la Roma înainte, introdus fără îndoială de imigranții greci care foloseau sclavi pentru a recopia textele autorilor clasici atenieni. Editarea prorpiu-zisă a apărut atunci cînd s-a dezvoltat literatura latină. Autorii aveau obiceiul să-și adune prietenii pentru a-și citi operele; dar acest procedeu de difuzare era restrîns și nu mai era suficient pentru
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
exemplul Viviarium-ului lui Cassiodor. În spiritul fondatorilor ordinului, această activitate avea ca obiect principal literatura religioasă, dar călugării s-au interesat și de textele profane: latina era limba bisericii și fiecare cleric trebuia să o cunoască suficient de bine; călugării recopiau și operele autorilor din Antichitate, mai puțin pentru text cît pentru limbă, pentru a învăța latina și a o pune mai bine în practică. Păstrarea acestei literaturi poate fi și o dovadă a prestigiului pe care îl exersa încă asupra
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
este mai puțin periculoasă pentru conservarea suportului. Copiștii aparțineau comunității monastice. Uneori, călugări în trecere veneau să li se alăture, chemați datorită competenței lor sau, dimpotrivă, veniți să se perfecționeze într-un atelier renumit sau pur și simplu pentru a recopia un text care lipsea din mănăstirea lor. Scriptorium-ul nu folosea neapărat aceiași călugări în permanență; în anumite cazuri, cea mai mare parte a membrilor comunității făceau cu schimbul. Munca copistului avea un caracter religios: execuția unei cărți era un lucru
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
fie în compararea copiei cu exemplarul reprodus pentru a se asigura de fidelitatea transcrierii, fie în confruntarea cu un alt exemplar decît cel folosit și considerat mai bun. Adesea, manuscrisele de copiat erau împrumutate de la o altă mănăstire, dar se recopiau și lucrările care se găseau deja în mănăstire, fie pentru că aveau nevoie de mai multe exemplare, fie pentru că se primea o comandă din exterior. Scriptorium-ul ținea loc și de secretariat; aici se redactau acte, arhivă, corespondență etc. Astfel, scriptorium-ul, biblioteca
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
provine într-o asemenea măsură din decorarea lor încît uneori se uită celelalte aspecte. Este adevărat, aceste manuscrise au o importanță artistică fundamentală, deoarece pictura Evului Mediu timpuriu supraviețuiește aproape numai prin ilustrații. Acestea nu sînt întotdeauna originale; scribii care recopiau textele din vechile manuscrise puteau să reproducă și imaginile. Se întîmpla și ca pictura manuscriselor să-și împrumute modelele și altor arte, dar cel mai adesea influența fresca, mozaicul, vitraliul, tapiseria, emailul și chiar sculptura monumentală. Tehnica sa poate părea
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
anumite țări, producția în țările cu regim mai liberal, ca Olanda, se dezvolta pe cheltuiala lor. 3. Condiția autorului. Autorul care obține un beneficiu regulat și normal din lucrările sale este un concept modern. În Evul Mediu, oricine putea să recopie un manuscris și de cîte ori voia. La început, tipografia publica mai ales texte vechi și nu se folosea de erudiți și savanți decît pentru alegerea manuscriselor și corectarea textelor. Atunci cînd tipografia s-a dezvoltat, mulțimea textelor inedite s-
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]