9 matches
-
precedintele articolu, dupe recomendatiunea Ministeriului. 316. Economulu va fi numitu de Ministru, după recomendatiunea directorului de sciinte. 317. Veghiatorii de ordine se numescu de directorele de sciinte; ei locuescu în scola și au a inspecta pe elevi în orele de recreațiune, de culcare, de dormire, pește nopte și la sculare. Ei insotescu totu d'auna pe elevi la ducerea loru la cursulu facultatiloru și la intorcere. 318. Elevii voru fi interni, întreținuți pe spesele Statului cu nutrirea, vestimentulu, incaldirea, lumînarea cărțile
EUR-Lex () [Corola-website/Law/127380_a_128709]
-
un oratoriu [biserică], pentru locuința unui preot și pentru cimitir”, ofertă refuzată de primar și de sfatul orășenesc. În anul 1773 a fost desființat ordinul iezuiților. Între proprietățile acestui ordin se afla și o grădină care servea drept „loc de recreațiune părinților iezuiți”. În această grădină, care constituie terenul de astăzi al Bisericii dintre Brazi, se făcuse în anul 1733 recepția festivă a călugărițelor ursuline, când acestea s-au așezat la Sibiu în vederea deschiderii Școlii Ursulinelor. În anul 1774 episcopul Grigore
Biserica dintre Brazi din Sibiu () [Corola-website/Science/310592_a_311921]
-
dedicat carierei armelor, devenind, în 1874, directorul Școlii Militare din Iași. A participat la Războiul de Independență. Bolnav, în 1888 s-a retras din armată. Poet, colonelul B. a fost un colaborator modest la „Românul”, „Curierul de Iași”, „România liberă”, „Recreațiuni literare” ș.a. Între 1882 și 1885, era în comitetul de redacție al revistei „Asachi” din Piatra Neamț, alături de C. Hogaș și alții. Din 1886, apare în „Revista literară”; ajunge redactor al publicației. În 1893 și 1894 dă câteva poezii la „Literatorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285828_a_287157]
-
revistei. În 1886 conducerea este trecută unui comitet de redacție din care fac parte D. Stăncescu, N.D. Georgian, Emil I. Critzman, Dem. Gh. Lupașcu, I. Ștefănescu, C. Crișan, D. Teleor ș.a. În februarie 1888 o revistă a lui Dem. Demetrescu, „Recreațiuni literare”, fuzionează cu R.l. În același an, pentru câteva luni, Al. Macedonski și Bonifaciu Florescu devin directori ai publicației. Cu numărul 9 din 1888, se revine la formula comitetului de redacție. Președintele de onoare al comitetului este V. Alecsandri, alături de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289319_a_290648]
-
fleuves impassibles mi-a dat cu un ton discret, pudic, o replică perfectă: Pe când pluteam pe fluvii ce nu aveau păsare. Mărturisesc că am rămas mirat de perfecțiunea traducerii care Îmbina scrupulozitatea cu dreptul de readaptare, făcând din traducere o recreațiune. A tălmăci „les fleuves impassibles” prin „fluvii ce nu aveau păsare” era nu numai pietate pentru versul lui Rimbaud ci și o metamorfoză cu nimic inferioară obârșiei sale. Mai târziu, am rugat-o să-mi traducă un sonet, care și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
a redat În românește primul vers din această minune poetică: mi-a dat cu un ton discret, pudic, o replică perfectă: Mărturisesc că am rămas mirat de perfecțiunea traducerii care Îmbina scrupulozitatea cu dreptul de readaptare, făcând din traducere o recreațiune. A tălmăci „les fleuves impassibles” prin „fluvii ce nu aveau păsare” era nu numai pietate pentru versul lui Rimbaud ci și o metamorfoză cu nimic inferioară obârșiei sale. Mai târziu, am rugat-o să-mi traducă un sonet, care și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
de piesele de teatru: dramele Tudor Ardeleanu (1926), O legendă (1927), făcând parte din ciclul Latinii la Dunăre, comediile Domnul Decan (1939), Egoistul (1939), un ,,pretext dramatic pentru meditațiune” intitulat Piele de cerb (1937) și tragedia Oglinda fermecată sau Divina recreațiune (1944). Cea mai importantă piesă este Tudor Ardeleanu, singura, de altfel, care se pare că a fost pusă în scenă. Personajul principal este un idealist absolut, șeful ,,partidei tradiționale”, care vede pretutindeni valori ireductibile, precum binele și adevărul, și își
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287955_a_289284]
-
1927; Capricii, București, 1929; Poezii antipoetice, București, 1933; Coarde vechi și noi, București, 1936; Poeme în limba păsărească, București, 1936; Poeme balcanice, București, 1936; Piele de cerb, București, 1937; Domnul Decan, București, 1939; Egoistul, București, 1939; Oglinda fermecată sau Divina recreațiune, Craiova, 1944; Poezii antipoetice, îngr. Romulus Vulpescu, pref. Perspessicius, București, 1966; Teatru, pref. B. Elvin, București, 1972; Cântece la marginea nopții, îngr. și pref. Marin Sorescu, Craiova, 1982. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, IV, 259-264, VI, 116-118, VII, 217-219, 229, 270-271
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287955_a_289284]
-
DRĂGHICESCU, Alexandru G. (27.X.1859 - ?), poet. Ofițer de carieră (în 1908 era căpitan), D. a fost, în lumea literelor, un diletant perseverent și cu veleități. A colaborat cu versuri la „Oltul”, „Războiul”, „Amicul familiei”, „Recreațiuni literare”, „Curierul Olteniei”, „Independentul”, adunându-le apoi în volumele Flori singuratice (1887) și Flori veștejite (1908). Sentimentale și romanțioase sau fals meditative, în spiritul liricii minore de la sfârșitul secolului al XIX-lea, poeziile mimează, uneori până la pastișă, atitudini lirice pașoptiste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286849_a_288178]