765 matches
-
proiectându-le pe un traseu emancipator. Intelectul nu reușește însă să observe decât aparentă, superficialul, exteriorul, coaja lucrurilor, nu estența, ființa în sine și pentru sine, umanitatea care își devine sieși scop și care înaintează permanent, chiar dacă încet și cu reculuri, pe calea rațiunii. Intelectul este deci finitul, particularul, limitativul, negativul. Iar "Cine este împotmolit într-o particularitate nu vede în alții decât particularități"36. Intelectul este o astfel de particularitate incapabilă să vadă și să treacă dincolo de sine pentru a
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
mult ori mai puțin "apolitice", va repune în integralitatea drepturilor sale poziția Monicăi Lovinescu și a lui Virgil Ierunca. Deocamdată ea trece printr-o eclipsă secundă, după ce s-a văzut atacată cu sălbăticie de propaganda totalitară, o eclipsă paradoxală a reculului ideologic, în răstimpul căruia mentalitatea normală se reconstituie dificultuos, cu spasme contradictorii și inconsecvențe imprevizibile. Se va confirma atunci că Monica Lovinescu și Virgil Ierunca au constituit, în speță la microfonul Europei libere, o veritabilă instituție a adevărului și intransigenței
Un jurnal est-etic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14463_a_15788]
-
a da sentințe. Oricum tematica este deosebit de vastă. Iată pe scurt, ce cred: în vremurile noastre, intelectualii ar trebui să încerce să cugete mai intens asupra unor fenomene. Pentru mine a cugeta nu înseamnă neapărat a gîndi cu un oarecare recul față de eveniment, dar în fața "isteriilor" cotidiene, intelectualul trebuie să cîștige o oarecare distanță ce se obține tocmai prin-tr-o gîndire aprofundată... În timp, este desigur o reacție mai înceată, dar acest lucru este necesar. D-nule Safranski, credeți că filozofia va
Rüdiger Safranski - Să cugetăm înainte de a da sentințe by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15095_a_16420]
-
clarificări ale conceptelor specifice, spre o mai bună integrare a lor, dat fiind că, paradoxal, în opinia autoarei "rezistențele la aplicarea psihanalizei în afara domeniului terapeutic rămân în fapt intacte și se pare chiar că în acest sens asistăm la un recul net în raport cu lucrările pionierilor psihanalizei, care nu ezitau să se aventureze în câmpul socio-cultural." Domeniile de care se simte atrasă Chasseguet-Smirgel i se revelează prin prisma câtorva teme importante: înțelegerea psihanalitică a operei de artă (și ambiția elaborării unei metodologii
De ce psihanaliza aplicată? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15150_a_16475]
-
bucurie tactilă: „A locui în propria ta imagine/ a o deretica a o îngriji a o face vie/ cum o casă care altminteri se părăginește/ care altminteri se stinge cum o lumânare.” Mișcarea poeziei din acest volum este una de recul, impulsul descriptiv, obiectiv, se răsfrânge de fiecare dată asupra lui însuși, devenind oglinda propriei subiectivități: „Strugurele/ ciorchin/ de ochi/ ce te privesc/ ca și cum n-ai exista” (În vie). Versurile sumare, inegale ca expresivitate, se întrupează dintr-o înlănțuire de corespondențe
De vorbă cu… by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13468_a_14793]
-
din tablou ( p. 633): Pare un conspirator coborând prin horn" Specifică memorialistului pare a fi o bruscă înfiorare față cu viața efectiv trăită, devenită la ora scrierii ei un fel de alteritate. Chateaubriand are în multe rânduri asemenea mișcări de recul cronologic, ca și cum ar constata că obiectul narațiunii sale i se sustrage, sau mai poate fi resimțit ca real doar printr-un intermediar abia fiabil: memoria umană. A spus-o admirabil și mai spre începutul povestirii de sine (p. 50, tom
Între două țărmuri by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13940_a_15265]
-
trasă. Lipsesc din peisajul mediatic, deseori, „mădularele slobode și active“ ale Bisericii, disputele, controversele, chiar vocile critice - dar critica aceea pe care un Nae Ionescu o fixa „în limitele teologiei“ și o așezase drept program al Predaniei. De aici, prin recul, și incapacitatea de a puncta, decisiv, spațiul public din România. „Oficial ne merge bine...“ Teoretic vorbind, „spațiul public“ într-o democrație este un loc de comunicare liberă, unde toate vocile trebuie lăsate să vorbească, toate au dreptul să urce pe
Despre cine suntem noi astăzi, cum (mai) suntem noi astăzi ortodocşi şi în ce (mai) credem noi, românii de astăzi – din perspectiva şi în viziunea sociologului român Dan Dungaciu… [Corola-blog/BlogPost/94287_a_95579]
-
nu. Cîmpul de instrucție de lîngă Călărași, nu departe de locurile pe unde cîndva hălăduiau vînătorii de dropii, era înțesat de mărăcini, cu care purtam zilnic o aspră luptă la baionetă, ieșind mai totdeauna învinși. Iar carabina ZB avea un recul puternic, greu de stăpînit pentru niște bieți începători. Strînge-o în brațe ca pe-o amantă!", ne striga semeț maiorul Alexandrescu, care nici pe arșița lui iulie nu-și lepăda mănușile de piele. întrucît pînă atunci n-avusesem încă nicio amantă
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8123_a_9448]
-
concepție de viață perfect asamblată/ ceea ce înseamnă că îmi plac gogoșarii în oțet/ și mai cu seamă îmi place să vă pun sub nas/ adevăruri pline cu praf de strănutat” (Semnalmente). De reținut ultimele două versuri. Ele dau o explicație reculului practicat de autorul Manevrelor de toamnă, care are scopul de-a asigura moralmente o șarjă convigătoare la adresa lipsei de conștiință a contextului contemporan. Căci simplitatea, desuetudinea, umilința nu reprezintă în economia poeticii în chestiune decît alibiul unui umanism protestatar, al
Poezia lui Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13322_a_14647]
-
Leo Butnaru Ca o idee Realitatea se aplatizează ca o idee în reculul uitării (ideea de vid ca - pardon - patrimoniu). Amurgul întemeiază columna nopții sculptor ce va da ultimile deformații celebre zgâriind cărbunele semnând negru pe negru cu graffiti-nume-prenume. Ierburi posomorâte sub hoaspa brumei cernere ceremonie verbocreația dicteului bine temperat pe ebenul xilofoanelor
Poezie by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/12102_a_13427]
-
fiind ilustrat de primul act al baletului Furtuna după Shakespeare, montat la Teatrul de Balet "Oleg Danovski". Ulterior, în varianta montată la același teatru al lucrării Missa prophana, în 2003, atrăgeam însă atenția coregrafului că este într-un moment de recul, asupra căruia ar fi de folos să mediteze. Unde se află însă acum Sergiu Anghel? Se pare că într-un moment de tatonări, cu priviri retro și cu dibuiri către alte universuri de inspirație. Ideile continuă să fie partea sa
Dans by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/12165_a_13490]
-
familiei. Mărturisesc însă că primesc o mulțime de cărți, multe le citesc și nu pot să spun despre ele dacă vor rezista sau vor dispărea. Pot să declar sincer ce-mi place și ce nu. Față de literatura contemporană, îmi lipsește reculul, distanța, perspectiva. Dacă ne uităm la judecățile pe care unii scriitori le rosteau în urmă cu mai bine de 100 de ani asupra contemporanilor lor, rămînem stupefiați de prostiile debitate. Există critici celebri precum Sainte-Beuve care e consternant uneori: vorbește
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
mari) rezerve pe autorii favorizați într-un fel sau altul de regim, precum Nichita Stănescu, Marin Preda, Marin Sorescu, Ioan Alexandru, ca să nu mai vorbim de Eugen Barbu, Adrian Păunescu, Ion Gheorghe, și într-un fel s-a prognozat chiar reculul unui Eugen Simion (simptomele acestuia se vădeau de pe atunci). A doua latură a "inadecvării" în care s-ar fi lăsat antrenată specia ar fi fost nu mai puțin decît pierderea pasului cu literatura română. Dacă, inițial, noua (recte reînnoita) critică
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
ei literală. Yannick Carré a arătat foarte bine că mîna, chiar dacă avea o mare sacralitate în Evul Mediu, era totuși, în această privință, inferioară gurii. Cel care săruta mîna se angaja în act, cel care primirea sărutul avea un anumit recul. Sărutul mîinii marchează astfel o relație de la superior la inferior. În Rusia, unde altădată se săruta mîna sau piciorul celor care se bucurau de o considerație deosebită, era sărutat și umărul. Personajul de un rang social inferior putea să-l
Alain Montandon - Sărutul sacru by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11465_a_12790]
-
arată cum elevația cîștiga în valoare în chiar anii cînd începea declinul sărutului de pace. Se trece astfel de la o comuniune bucală la o comuniune vizuală, evoluție care se înscrie într-o mișcare de abstracțizare." Yannick Carré vede în asta reculul unei concordanțe sociale și spirituale către care tindea civilizația medievală în secolul al XII-lea, sfîrșitul coeziunii între toți membrii aceleiași familii, uniți întru corpul lui Hristos, manifestînd nu doar dorința unei armonii colective dar și individuale și interioare sub
Alain Montandon - Sărutul sacru by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11465_a_12790]
-
infecției. Apoi survine intervalul de contagiune, cu consecințe dezastruoase. în fine, după vindecare, se inaugurează perioada de recuperare, descotorosiți de păcatele trecutului, autorii reabilitați revin la izvorul fecundității. Prezint, desigur, evoluția sumar, în linii esențiale, neoprindu-mă acum la ezitări, reculuri, drumuri ocolite. La Cioran, resurecția s-a săvârșit cu recunoașterea erorilor - chiar dacă spovedania a fost lapidară. Autoimputarea a fot formulată net în declarații neechivoce și ea s-a confirmat în producțiile din epoca franceză când și motivele vechi au fost
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
am riscat iar viața c-un balaur"). Un alt "cântec naiv" poartă, în desenul său fragil, un lirism de interior, cu ecouri din Sonetele eminesciene. Aici, între rezonanța sentimentului și cadrul exterior se stabilește o simetrie. Retragerea din fața crispării elementelor, reculul într-un interior securizant, protector se însoțește cu o regăsire a intimității ființelor, a comuniunii voluptuoase ("Afară plouă laic și-aș vrea să fii aici,/ Să tac, să taci, tăcerea la fleacuri să ne-mbie./ Să lâncezim pe paturi ca
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
aer extraneu în romanul Inimi cicatrizate. Concepută sub forma unui "jurnal de sanatoriu" al tînărului Emanuel, cu narator la persoana a treia, cartea scapă clasificărilor comune și s-ar putea ca în ineditul acestor pagini să rezide explicația unui anume recul al "criticii de întîmpinare". Cronicarii cei mai activi ai vremii tac. Vl. Streinu, Perpessicius, G. Călinescu ori {. Cioculescu fac imaginarul gest de elegantă eschivă. În compensație, cele două scrieri ale tînărului Blecher intră imediat în atenția lui P. Constantinescu, Eugen
MAI by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/13877_a_15202]
-
seama de acele OZN-uri mai puțin comestibile (cum ar fi intonațiile aproximative, atacurile violentate), ce nu intră în siajul unui stil plivit, epurat de buruienile excesului. Uneori avântul arsis-ului e prea con fuoco, prea plin de diezi, în timp ce alteori reculul thesis-ului e prea pesante, presărat cu o droaie de bemoli la cheie. Cu vremea, sunt aproape convins, talentul și truda vor pune surdină freneziilor și prolixităților de-o clipă, impunând eleganță și detașare în dauna disperării și afectării cu orice
Soliști,dirijori, orchestre by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10356_a_11681]
-
a muzicii, artiștii postmoderni nu o fac sub presiunea unui sentiment de nostalgie<footnote Această calitate non-nostalgică reprezintă și ea, ca și multe alte stări ale conștiinței și sensibilității postmoerne, un efect tardiv al unei cauze anterioare, mai precis, un "recul" față de o autentică tradiție, o a treia, a nostalgiei în muzică europeană. Anume prin practicarea intensă a acestei atitudini au fost elaborate mijloacele și tehnicile de absorbție și reiterare a trecutului muzical. Postmodernismul muzical moștenește această a treia tradiție, pe lângă
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
considerare suma de 2,16 miliarde de lei astfel obținuți. Din planul de acțiuni nu aveau cum să lipsească măsurile de combatere a braconajului, problemă de actualitate atât în ceea ce privește vânătoarea, cât și pescuitul, chiar dacă amploarea fenomenului a înregistrat un ușor recul. În fine, se are în vedere și amenajarea a două poligoane de tir vânătoresc la filialele din Sânnicolau Mare și Făget. Marius Horescu Burse de cercetare l Oferite de New Europe College New Europe College din București organizează un nou
Agenda2004-21-04-general5 () [Corola-journal/Journalistic/282449_a_283778]
-
râvnește la iezii caprei, glasurile oamenilor cu limbi ascuțite nu sunt, tocmai din acest motiv, întru totul autentice. Jumătate din elanul nostru este fals, căci ține de o mecanică inconștientă a culpei. Rămâne, prin întârzierea sa cu o etapă istorică, reculul capacității de a omagia necondiționat. Nu înseamnă că aceleași persoane ne-am exersat cândva în omagii, înseamnă doar că trebuie să ne recunoaștem cu modestie situația de pasageri ai glisării între două epoci, mentalități și sisteme politice diametral opuse, oricât
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
Nu (mai) poate miră pe nimeni, așadar, că apare un studiu de neurobiologie în care autorul susține că trebuie să concepem personalitatea umană sau chiar structura creierului în termenii unei povești. Dar cred că poate miră, provoca neîncredere, sau prin recul o curiozitate aprigă, publicarea unei colecții de povești. Așa cum numai colecțiile de povești pentru copii, celebrele Contes (și adăugați singuri urmărea) citite de vreo bunica sau de noi înșine cîndva, mai pot fi: doldora de povești. Pur și simplu. Fără
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
pentru un tratat antropologic. Dar, cum lumile realiste ale lui Nicolae Stan sunt traversate de subterane textualiste, lucrurile se ramifică permanent: alături de docuficțiuni (fișe ale Securității și analize socio-culturale), discursul adună, ca un bulgăre de zăpadă, secvențe istorice ce anunță reculul unei lumi închise, participantă la istorie cu sentimentul unei boli inexistente. Prin evenimente înțelegându-se capturarea unui partizan (Osman), inundațiile, venirea inginerilor agronomi, colectivizarea, spectacole diverse, inaugurarea unui pod și, pe măsură ce ne apropiem de actualitate, dispariții și crime. Moise Constantin
Istoria ca așteptare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2523_a_3848]
-
care îl reține este adverbul zurück (înapoi) și, în ciuda ambiției de a fi mereu premiantă, adverbul poate fi privit ca un indiciu lexical al zodiei actriței (racul), dovadă că toată viața i-a fost un șir de înaintări urmate de reculuri dramatice. Un rac îndrăgostit de idealuri spre a se retrage în bolgii. În cei trei ani de educație sub catapeteasmă catolică, Maria va prinde un smalț minuțios ce-i va defini ființa, și chiar dacă părinții o vor muta din clasa
Actrița minuțioasă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2452_a_3777]