23 matches
-
anumite organe de la coloanele de rectificare (de exemplu corpuri ale cilindrilor, clopote și talere), anumite dispozitive tubulare, plăci și tamburi rotativi de uscătoare, sfere și tamburi de dispozitive de uscare prin prăjire. Tuburile și țevile din metal, îndoite, pliate sau recurbate dar neprelucrate altfel, prezentate neasamblate, nu pot fi recunoscute că părți ale aparatelor din această poziție și se clasifică la Secțiunea XV. 84.20 - calandre și laminoare, altele decât cele pentru metale sau sticlă și cilindri pentru aceste mașini. 8420
EUR-Lex () [Corola-website/Law/166812_a_168141]
-
ul (Rubus fruticosus L.), sau rug-de-munte, este un arbust peren din familia Rosaceae. Lăstarii sunt înalți de , cu tulpina arcuită, rareori târâtoare, acoperită de ghimpi drepți sau recurbați. Frunzele sunt palmat-compuse, cu marginile neregulate, cu nervuri păroase și proeminente pe fața interioară. Florile sunt albe sau roze, dispuse corimbifer, și se deschid în lunile iunie-august. Fructele sunt cărnoase, compuse, roșii și acrișoare la început, negre și dulci când
Mur () [Corola-website/Science/313791_a_315120]
-
mai frecvente fracturi ale humerusului. Nervul axilar ("Nervus axillaris") și artera circumflexă humerală posterioară ("Arteria circumflexa humeri posterior") se învârt în jurul colul chirurgical în regiunea sa posterioară. Epifiza sau extremitatea distală (inferioară) este de formă prismatic triunghiulară, turtită antero-posterior, și recurbată dinapoi înainte, având diametrul transversal cu mult mai mare ca cel antero-posterior. Are la mijloc un segment articular - condilul humerusului - care este încadrat de două proeminențe laterale nearticulare - epicondilii. Pe humerus se inseră 24 de mușchi A. Tuberculul mare B.
Humerus () [Corola-website/Science/316813_a_318142]
-
colonii mari, în regiunile de coastă din aria sa de răspândire. Aici vara cresc puține plante, iar iarna peisajul este acoperit de un strat continuu de zăpadă. Pinguinul regal carnivor este un vânător îndemânatic, ce prinde pești cu ciocul său recurbat și tăios. Excrescențele prezente pe partea interioară a faringelui și pe limbă, permit prinderea sigură a prăzilor alunecoase. Pinguinul elimină excesul de apă salină din cioc prin compresie. În perioada decembrie-februarie pinguinii regali vizitează apele din apropierea insulelor Falkland, Georgia de
Pinguin regal () [Corola-website/Science/315183_a_316512]
-
și trunchi format din 11 segmentente. Segmentele, inclusiv cele ale capului și gâtului, se numesc zonite (în total 13 zonite). Corpul este lipsit de cili, dar prezintă țepi, peri, zimți chitinoși. Capul este înzestrat cu 7 cercuri de spini (scalide) recurbați. Regiunea cefalică are capacitatea de a se retrage în interiorul corpului. Spinii și țepii sunt implicați în locomoție. Pe partea dorsală a capului sunt situații ochii. Cavitatea internă a corpului reprezintă un pseudocelom bine dezvoltat. Musculatura este alcătuită din fascicule de
Kinorhyncha () [Corola-website/Science/326009_a_327338]
-
margini cafenii. Vârful lăstarului este aproape glabru, de culoare verde, iar lăstarul este glabru, cu o colorație verde-slab cafenie. Inflorescența este uniaxială, de formă cilindro-conică, de mărime mijlocie. Floarea este hermafrodită funcțional femelă. Staminele sunt în număr de 5-6, scurte, recurbate. Ovarul este ușor tronconic, costat, cu stilul scurt și gros. Polenul este steril, puțin abundent. Cârceii sunt glabri, adesea bifurcați. Frunza adultă este mijlocie, ușor alungită, cu mezofil neted și glabru, trilobată sau pentalobată. Sinusurile laterale superioare sunt variabile ca
Coarnă Neagră () [Corola-website/Science/331887_a_333216]
-
ascuțit sau obtuz. Falca inferioară proeminentă sau subîntinsă. Ochii mici sau mari, acoperiți cu o pleoape adipoase mai mult sau mai puțin dezvoltate. Dinții fălcilor sunt pluriseriați sau în benzi, mici sau minusculi, uneori cu un rând de canini mari recurbați. Dinții de pe bolta bucală (vomer, palatine) sau de pe limbă prezenți sau absenți, în funcție de specie sau de stadiul de dezvoltare. Fantele branhiale mari, membranele branhiostegale neunite și separate de istm. Raze branhiostegale 6-10 (de obicei 7). Numărul și lungimea branhiospinilor este
Carangide () [Corola-website/Science/330753_a_332082]
-
palatin, zigomatic. Osul occipital sau occipitalul ("Os occipitale") este un os nepereche, situat median în partea posterioară și inferioară a craniului, participă la formarea bazei craniului și a bolții (calvariei) acestuia și a plafonului rinofaringelui. Este un os plat și recurbat cu formă romboidală neregulată. El este străbătut de o gaură largă - gaura occipitală mare (Foramen occipitale magnum) în jurul căreia se dispun cele patru porțiuni ale osului: porțiunea bazilară (Pars basilaris), situată înaintea găurii occipitale, solzul occipitalului (Squama occipitalis) situat înapoia
Craniu () [Corola-website/Science/308354_a_309683]
-
de metal, care adesea este decolorată. Lungimea lamei variază de la 60 la 80 cm și este curbată înainte ca și falcata iberică, sau greaca kopis), uneori se curbează spre spate din nou. Această formă de lamă este menționată ca fiind „recurbată”. În timp ce partea din spate a lamei este realizată din oțel moale, cu muchia ascuțită este realizată din otel dur, călit pentru durabilitate. Mânerul nu are gardă, elemente de metal conectează mânerele de umărul lamei. Plăcile de prindere sunt de obicei
Iatagan () [Corola-website/Science/325894_a_327223]
-
Osul occipital sau occipitalul ("e") este un os nepereche, situat median în partea posterioară și inferioară a craniului, participă la formarea bazei craniului și a bolții (calvariei) acestuia și a plafonului rinofaringelui. Este un os plat și recurbat cu formă romboidală neregulată. El este străbătut de o gaură largă - gaura occipitală mare ("Foramen occipitale magnum") în jurul căreia se dispun cele patru porțiuni ale osului: porțiunea bazilară ("Pars basilaris"), situată înaintea găurii occipitale, solzul occipitalului ("Squama occipitalis") situat înapoia
Os occipital () [Corola-website/Science/317182_a_318511]
-
în timp ce a fost folosit pentru război în Europa încă din acea perioadă. În Egipt, a fost folosit de perioada predinastică, cum o atestă descoperiri arheologice și reprezentările figurate. În secolul al VIII-lea î.Hr. a aparut formă scurtă, compozita și recurbata, folosită printre altele de perșii și de sciții. Nu a fost niciodată o componentă importantă a armatelor din Grecia antică în perioada clasică, pentru că reprezenta numai o amenințare slabă pentru armura grea unui hoplit. Totuși, a fost folosit de orașe
Tir cu arcul () [Corola-website/Science/325974_a_327303]
-
superficial al degetelor, posterior (tendon perforat). La degete, tendoanele mușchiului flexor superficial al degetelor și al mușchiului flexor profund al degetelor trec prin câte un canal osteo-fibros, format de fața anterioară a falangelor și de câte o lamă conjunctivă fibroasă recurbată ca un semicerc, inserată pe marginile fețelor anterioare ale falangelor, numită teaca fibroasă a degetelor mâinii ("Vaginae fibrosae digitorum manus"). În acestă teacă, tendonul mușchiului flexor superficial își pierde profilul cilindric devenind pe fața posterioară concav transversal, ca un jgheab
Mușchiul flexor superficial al degetelor () [Corola-website/Science/331765_a_333094]
-
mai poate distinge), pufos (când perii sunt lungi, dar desimea lor lasă să se vadă culoarea) și păienjenos (perii sunt lungi dar mai rari, dând aspectul unei pânze de păianjen); scurți sau erecți, care pot fi rigizi, aspri cu vârfuri recurbate sau fini, catifelați. La majoritatea soiurilor de viță de vie sunt dominanți perii lungi, acesta reprezentând un caracter genetic de soi. În ceea ce privește pețiolul frunzei, la soiurile vinifera sunt specifici perii lungi, iar la hibrizi și vițele portaltoi cei scurți și
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
sau traumatisme; contracturi sau deficiențe morfologice; șolduri cu relief accentuat (depuneri adipoase), asimetrice (luxații sau subluxații congenitale, semianchiloze sau anchiloze, în poziții vicioase), deformații ale capului femural, contracturi; genunchii în flexie sau hipertensie, cu sechele traumatice sau paralitice, asimetrice; gambele recurbate, cu cicatrice posttraumatice sau sechele de paralizii, asimetrice, inegale (în lungime sau în grosime); gleznele și picioarele pot fi asimetrice, deformate, în valg, planovalgii, aduse sau abduse, scobite; degetele picioarelor în „ciocan” (în flexie cu sprijin pe unghie), halaux valgus
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
CE - 0,2 %. Gărgărița albastră a verzei - Baris chlorizans Germ., ordinul Coleoptera, familia Curculionidae Sin: Baris brassica Duf. Răspândire. Adultul are corpul oval-alungit, de 3,5 - 6,0 mm lungime, de culoare albastră, cu luciu metalic. Rostrul este lung și recurbat. Pe elitre se găsesc striuri longitudinale, dintre care, cele laterale sunt mai evidente (fig. 11 a). Oul este oval, de culoare albă. Larva are 5,0 - 6,0 mm lungime, este apodă și ușor curbată (de tip curculionid), de culoare
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
În prezent, acest dăunător se întâlnește în Oltenia și Muntenia. Descriere. Adultul are corpul oval, de 2,0 - 3,0 mm lungime. Capul, toracele și elitrele sunt de culoare neagră. Antenele și picioarele sunt cenușii -roșcate; rostrul este negru și recurbat. Scutelul este alb, de formă dreptunghiulară (fig. 29 a). Oul este oval, translucid. Larva este apodă, de 4,0 - 7,0 mm lungime, de culoare galbenă, iar capul este brun-roșcat (fig. 29 b). Pupa are 2,8 - 3,6 mm
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
lunecînd strivite ca fructele în mustul lor. Auzí truda respirărilor cu foale de mătase peste un cămin întunecat. Cîte un cuvînt fosforescent ca un sfînt peste gheena, cu gemete în cari se înțelegea elasticitatea chinului și a plăcerii; ritmul apoi recurbat pe o suprafață împletită din răchită troznitoare și amintindu-i de coșul cel mare pentru rufe de afară. în rețeaua genelor a furat priveliștea de ivoriu a corpurilor zbătute ca două fulgere încopciate." Dintre cele trei, Luntre și punte este
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
sunt verticalizate; - ischioanele sunt apropiate de linia mediană. FEMURUL Femurul este un os lung, pereche care formează singur scheletul coapsei. În poziția anatomică este orientat oblic, de sus în jos, din afară înăuntru. Este ușor torsionat în axul longitudinal și recurbat, realizând la nivelul corpului o concavitate ce privește spre posterior. La nivelul extremității superioare se pot descrie mai multe elemente anatomice. Capul femurului reprezintă 2/3 dintr-o sferă; este orientat în sus, înăuntru, puțin anterior. Puțin sub capul femurului
ANATOMIE CAIET DE LUCR?RI PRACTICE by PAULA DROSESCU,?TEFAN TOADER () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84377_a_85702]
-
să fiu de acord cu dumneavoastră, am mai făcut câte ceva de când au început toate acestea, Da, suntem ca un pește prins în undiță, ne agităm, scuturăm firul, ne zvârcolim, dar nu reușim să înțelegem de ce o simplă bucată de sârmă recurbată a fost în stare să ne prindă și să ne țină prinși, poate ne vom elibera, nu zic că nu, dar riscăm ca burta să ne rămână agățată de undiță, Sunt realmente uluit, Un singur lucru e de făcut, Care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
osteomalacie, dezvoltarea necorespunzătoare a uneia dintre părțile componente). FEMURUL (FEMUR) Femurul este un os luna, pereche care formează scheletul coapsei. în poziția anatomică este orientat oblic, de sus în jos, din afară înăutru. Este ușor torsionat în axul lonaitudinal și recurbat, realizând la nivelul corpului o concavitate ce privește spre posterior. Extremitatea superioară (Fiaura 39) Capul femurului (caput femoris) reprezintă 2/3 dintr-o sferă; este orientat în sus, înăuntru, puțin anterior. Puțin sub capul femurului și înapoia centrului acestuia se
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
în cazuri rare cinci cuspizi. Molarul 2 temporar mandibular este copia fidelă a molarului prim permanent mandibular, prezentând constant cinci cuspizi pe fața ocluzală. Rădăcinile seamănă ca formă și poziție cu cele ale molarilor permanenți, dar sunt mai divergente și recurbate. Dimensiunile coronare și radiculare ale dinților temporari maxilari 7.3. Pierderea dinților temporari este un fenomen fiziologic care permite înlocuirea acestora cu dinții permanenți. Este cauzată de dispariția treptată a rădăcinii prin rizaliză fiziologică. Debutul acestui proces are loc cu
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
palatinală și două vestibulare). Rădăcina palatinală este mult mai mare decât cele vestibulare, este aplatizată vestibulo-palatinal fiind orientată divergent (variabil) față de cele vestibulare. Rădăcina mezio-vestibulară este mai aplatizată decât cea disto-vestibulară în sens mezio-distal. Rădăcinile vestibulare au în general apexurile recurbate reciproc. Ambele rădăcini vestibulare sunt ușor curbe și divergente. MOLARUL 2 MAXILAR (fig. 48), 1.7., 2.7. înălțime totală = 20,7 mm înălțime radiculară = 13.7 mm diametre: - coronar MD = 9 mm -cervical MD = 7 mm -coronar VP = 11
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
trei, patru sau mai mulți cuspizi, se poate asocia cu o singură rădăcină sau cu o rădăcină bifidă; - coroana cu trei, patru sau mai mulți cuspizi se poate asocia fie cu trei rădăcini, fie cu patru, cinci rădăcini efilate și recurbate. MOLARUL 1 MANDI BULAR (fig. 50), 3.6., 4.6. înălțime totală = 21 mm înălțime coronară = 7,7 mm diametre: - coronar MD =11 mm -cervical MD = 9 mm -coronar VL = 10,5 mm -cervical VL = 9 mm Erupe la 6
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]