92 matches
-
lumii de el scornite ajunge la acte sacrificiale, la un soi de penitență. Reprezentărilor ce ar putea părea făloase, redundante, le sînt preferate ființele neluate în seamă, obiectele vechi, stricate, angelizate prin chiar condiția lor ingrată ce-și conține șansa redempțiunii. E la mijloc, negreșit, o timiditate, o inadaptare funciară a eului, dar și o victorie subiacentă a sa prin mistica umilinței: „În magazii cu șobolani bătrîni/ Unde îți intră orele-n plămîni/ Mă preumblam c-o dulce gravitate/ Pe lîngă
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
secolul XVI și rezolvat chiar prin actul lui Henric al IV-lea Edictul de la Nantes ( 1598). Iar dacă pentru Carol al IX-lea nu există justificare pentru autorul Cronicii domniei lui apare că o expurgare, daca nu chiar că o redempțiune misiunea lui de inspector general al monumentelor istorice. Căci, dincolo de pasiuni sau mofturi vestigiile sînt menite să dăinuie. Există realmente o salvare de la tribulațiile credințelor și ale îndemnurilor pasagere ale acțiunii umane? Pentru autorul Vasului etrusc forță expiatoare a mărturiilor
O condamnare a vanității by Mircea Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13778_a_15103]
-
mai bizare ești chiar tu, dar bănuiesc că este exact senzația la care țintea Gilliam. Pînă la acest film - o schimbare la 180 de grade care a fost deja remarcată -, cineastul își împăna cu fantezii peliculele, dar ele aveau funcție de redempțiune, exact contrariul celei din Tideland. Filmările sînt însă sută la sută Gilliam. Operatorul de imagine Nicola Pecorini surprinde cu atenție extinderea Wonderland-ului din interiorul casei părăsite către lanurile de grîu, iar lumina solară abundentă devine contraponderea atmosferei gotice. Iar ca să
TIFF-ul dulce și te duce by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10501_a_11826]
-
năzuiește la o "izbăvire" de materie, care e și o evadare din poezie prin genuflexiune mistică: "eu în genunchi lîngă staul/ pe locul unde Raza/ pre sine încă/ se naște" (Ritual șvesteț). Salutară sub raport lustral, o asemenea tentativă de redempțiune ni se pare totuși puțin convingătoare din punctul de vedere al plăsmuirii lirice, odată ce aceasta s-a declarat în chip categoric debitoare unui profil de factura căderii asumate. Amuzant e totuși un compromis între "păcat" și "virtute", sub chipul unei
Obsesia materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12025_a_13350]
-
Ideea că poți fi infectat cu SIDA din momentul începerii vieții sexuale m-a speriat mai rău decât tot chinul bolii descris în detaliu în piesa/mini-serialul Îngeri în America. Acolo, lirismul și halucinațiile sugerau - e drept, oblic - speranța unei redempțiuni. Se murea poetic. Or, filmul lui Clark se situează la extrema opusă. E la fel de crud ca un ficat de porc agățat în vitrina unei măcelării. A nu se citi "ne-elaborat". A fost nevoie de mult efort regizoral pentru ca lungmetrajul
Proaspetele delicatese by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12076_a_13401]
-
și de vorbe de duh, Fry vede și inocență. Iar războiul (da, Waugh prevestește al doilea război mondial!) care era inițial echivalentul Judecății de Apoi meritată de acești tineri inconștienți, devine la Fry o catastrofă care reprezintă o posibilitate de redempțiune pentru personaje. În vortexul narativ al filmului stă o poveste de dragoste: cea dintre Nina (Emily Mortimer) și Adam Symes (Stephen Campbell Moore), autorul unui roman confiscat la vamă și - forțat de împrejurări - al unei rubrici de scandal. Ei sunt
Perfidul Albion pe marile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12312_a_13637]
-
avizatul critic de film BBC, care definește filmul într-un mod excelent: "o poveste de un misticism oblic care face din artist o figură cristică crucificată de epoca brutală în care trăiește și caută ceea ce probabil înseamnă un singur lucru - redempțiune și inspirație". Singura obiecție pe care aș aduce-o e că misticismul nu mi s-a părut "oblic" (adică indirect). E tratat prin intermediul metaforelor, firește, dar e totodată foarte explicit, permează până și compoziția cadrelor. Totuși, din punctul de vedere
Festin pe VHS/DVD by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11821_a_13146]
-
nu erau gemeni). Se poate deduce că nu epoca, ci pictorul - deși uneori apare periferic - e focusul filmului. Epoca e "deviată" doar pentru a servi de fundal. Tocmai pentru că într-un timp atât de încărcat și de tumultuos, martiriul și redempțiunea sunt mai proxime, mai palpabile. De altfel, Tarkovski transplantează Golgota în spațiul autohton al lui Rubliov - procedeu întâlnit des în filmografia rusească, unde, ca și în vechile legende românești, Dumnezeu se plimbă pe pământ la braț cu Sfântul Petru, și
Festin pe VHS/DVD by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11821_a_13146]
-
Dumnezeu se plimbă pe pământ la braț cu Sfântul Petru, și poate fi frecvent întâlnit - iar efectul e realist, nu se inserează ca o halucinație a personajului, ci are continuitate cu viața cotidiană. Tot în spirit cristic, Rubliov își găsește redempțiunea în forma unui copil, ctitor de clopote. S-a remarcat deja că mizanscena lui Tarkovski seamănă cu aceea din "A șaptea pecete" a lui Bergman, camera zăbovind asupra unor "tableaux" medievale sobre. De altfel, majoritatea filmelor regizorului se folosesc de
Festin pe VHS/DVD by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11821_a_13146]
-
lacăte moțăind cum bătrînele la porțile de țară băuturi ce-anunță ora aidoma ceasornicelor ploi mirosind a haine vechi parfumuri dogorîtoare precum Soarele deșerturi pline de feronerii cum o cocotă scumpă există toate acestea neîndoios există dacă-am ajuns pînă-aici. Redempțiune Prin crăpăturile vidului ninge. Aproximații Cu limpezimea și faima voastră cu modelul și antimodelul vostru cu țipătul asurzitor al ferestrei cu mobila stil și umorul ei sec cu cîntecul vostru sterp cu oglinda voastră păroasă cu norul prelins în farfurii
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/9352_a_10677]
-
poștașul), coerciție economică (tatăl) și forță fizică (tatăl și primarul). Și astfel ajungem la ceea ce unește fără putință de separare cele două pelicule - adaptat în cuvintele regizorului peliculei nr. 1 - puterea anulează binele și răul, dar și orice șansă de redempțiune.
Violența și putere by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10081_a_11406]
-
sorții sale. Nici liberul-arbitru nu este lipsit de limite. Dacă ar fi, s-ar anula, din start, orice morală. Iar Mefisto, îngerul căzut, are voie să ducă la pierzanie un suflet, însă nu are dreptul să creeze demiurgi. Văzută astfel, redempțiunea lui Faust din final este, la rîndul său, ambiguă. Clemența divină este, de fapt, o lecție și o pedeapsă.
Faust, cavalerul și struțocămila by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17343_a_18668]
-
măsură/ o pereche abstractă/ un dublu portret" (Poemul despre starea de nuanță). "Frigul" invocat nu e decît pseudonimul vieții ce se contrage în delicată deziluzie, în conștiința gingașa a erorii, ca într-o recunoaștere atît de pură, încît sugerează o redempțiune: "unde sînt/ unde mă aflu acum/ într-o pată de frig// într-o pată de frig/ doarme puiul de salcie/ el este viața mea/ greseit desenată" (Canon). Deoarece "în pustietatea ce ne separă/ golul se umple/ cu tot ceea ce nu
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
unei camere din palatul baroc al celor trei mame. Dintre sursele epicului: pulp fiction, senzaționalul din ziare. În general libertatea fanteziei, ficțiunea sunt salvatoare și s-ar putea considera că acestea servesc delectării de dincolo de orice scop ideologic sau de redempțiune în sens metafizic. Pură gratuitate: "Din fericire, eu doar relatez un soi de poveste modernă, deci nimeni nu trebuie să se supere sau să mă ia prea în serios. Și nici nu e nevoie de măsuri prea drastice." E un
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
viitorul Tebei, spunea Sofocle (luptele fratricide, Antigona etc.). Fleg - Enescu refuză acest paralelism, dând primat afectivității și apartenenței socio-culturale asupra biologicului. O demonstrație amănunțită asupra fiecărui moment dramaturgic, reliefează, uneori prin comparații, centrarea Oedip-ului enescian pe teza inocenței și a redempțiunii prin ridicarea într-o dimensiune metafizică. "Cunosc puține afirmări atât de elevate ale umanismului" conchide Guido Paduano. Cu nu mai puțină știință, Franco Serpa caută rădăcinile preelenice ale mitului lui Oedip urmărindu-i evoluția de la prima mențiune, prin straturile succesive
Un veritabil simpozion by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11914_a_13239]
-
unei radiografii cadavrele chircite asemeni unor fetuși decolorați ca niște semințe gata să germineze peste tot în jur la rădăcinile copacilor. Singur supraviețuitor al luptei cu natura feminină, adică expresia desăvârșită a cruzimii naturii, El participă la apoteoză, animalele asistă redempțiunea sa. Sute de oameni încep apoi să urce panta muntelui, o nouă umanitate descătușată de sacrificiul ritual. Toate aceste figuri ale anxietății sunt construite foarte bine până când vine momentul care strică tot filmul. Rătăcit printre ferigi, căutând-o pe ea
Ecce Homo by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6914_a_8239]
-
exact prin reluarea unor teme din Dostoievski și prin citirea foarte atentă a lui Faulkner. E ciudat un lucru, acela că autorul american nu m-a influențat stilistic, ci - mai degrabă - ideatic. Eu am simțit în Faulkner miza excepțională a redempțiunii care învinge fatalitatea oarbă. Abia apoi i-am redescoperit pe Bernanos, Simone Weil și alți autori cu un pronunțat coté eseistic, ceea ce - într-un fel - mi-este apropiat, fiindcă nu sunt și nu voi putea fi un scriitor realist, ca
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
indicii ale alienării: Din pămînt, un strigăt m-a ajuns,/ mîinile-mi umblă pe chip înstrăinate de lacrimi,/ și cine mă va crede?/ Ce noapte mă duce în jos, ce ninsoare zadarnica?" (Din pămînt, un strigăt). Iar somnul pogoară că o redempțiune peste Paradisul în destrămare al Ideii suverane că o revărsare benefică a informului natural: "Atîta somn se cerne peste noi,/ spre vis șunt trecători adînci și moi,/ aproapele, departele, pe rînd,/ trec peste gene, se-mpreună blînd" (Navală nordului). Reacția
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
nici să-l doară, făcîndu-l numai să cliveze, într-o doară, ca plăcile de-ardezie (nu de gresie), - printr-o exsanguă progresie de sfredel care lasă,-n urmă, aripi de fluture și pudră de grafit" (ibidem). O identică năzuință de redempțiune s-ar spune că-i dictează bardului formula "îngropării" unor versuri în țarina prozastică. Ne îngăduim a reproduce textul cu pricina, marcînd separarea disimulatelor stihuri: "Granitul are un trecut imemorial, încît/ s-ar zice că e (aproape) sempitern. Altminteri,/ este
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
nu mai e trufaș, provocator, dureros prin sentimentalism, lascivitate ori funcție simbolică, ci suav, jucăuș, fantast la modul odihnitor. Miniaturizarea intimizează liniile, dă o senzație de familiar. "E vorba de regăsirea unui echilibru, de o mișcare vizionară, de siguranță și redempțiune a introvertirii spirituale. Rococoul macedonskian renunță la gravitatea degajată de "sublimitatea" liniilor baroce, la grandilocvența ostentativă, la exacerbarea imagistică a aceluia, degajînd, în schimb, un sentiment cald al ambianței ornamentale, o apropiere intimă de obiecte și decor, în general un
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
nu mai e trufaș, provocator, dureros prin sentimentalism, lascivitate ori funcție simbolică, ci suav, jucăuș, fantast la modul odihnitor. Miniaturizarea intimizează liniile, dă o senzație de familiar. "E vorba de regăsirea unui echilibru, de o împăcare vizionară, de siguranță și redempțiune a introvertirii spirituale. Rococoul macedonskian renunță la gravitatea degajată de "sublimitatea" liniilor baroce, la grandilocvența ostentativă, la exacerbarea imagistică a aceluia, degajînd, în schimb, un sentiment cald al ambianței ornamentale, o apropiere intimă de obiecte și decor, în general un
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
atunci încăpățînarea lui Doiaru încetează de a mai fi paradoxală sau ineptă, devenind o filosofie cu un tragism particular. Deși anunțat ca neterminat, - regizorul a murit într-un tragic accident -, filmul este perfect coerent, iar ultima scenă are sensul unei redempțiuni cu evadarea celor doi tineri din satul natal, regăsindu-se ca studenți într-o cofetărie din Capitală. Iar de aici California Dreamin' poate continua.
Balcania Dream: Un certain regard by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9594_a_10919]
-
În fine, în 693, la Conciliul de la Toledo, s-a luat decizia excomunicării celor vinovați de tentativă de suicid. Începând de atunci, lumea creștină europeană avea să privească sinuciderea ca pe un păcat capital, refuzându-i nefericitului orice posibilitate de redempțiune (să ne amintim, de pildă, descrierile dantești din Cântul al XIII-lea al Infernului, în care sinucigașii sunt sfâșiați de câini în pădurea crescută din propriile lor umbre trupești). Aceasta nu-i va împiedica însă pe spanioli ca, o dată cu descoperirea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
claustrofobie (moștenită fidel de la ramura maternă și augmentată de numeroase meleuri turistice) nu îmi va permite niciodată să mă strecor prin oceanul de carne, așezat în contrapunctul Pacificului. Ochii mi se îngustează, scanând împrejurimile, în timp ce mintea încearcă să găsească o redempțiune fizică. Constat cu uimire că promenada de lângă faleză este complet liberă, însă o fâșie lungă, pe care scrie, cum aveam să aflu ulterior, "accesul interzis", îi face pe temătorii și corecții japonezi să nu se apropie de drum. Cu o
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
filosof" (p. 228). I se mai pare ciudat, că, în contrast cu operele unor mari autori europeni, de la Shakespeare la Dostoievski, decăzuții eroi brebanieni sunt construiți astfel încât nu au nici cea mai slabă mustrare de conștiință, pentru ei nu există pocăință ori redempțiune. În acest mod, în opinia criticului, prozei brebaniene îi lipsește un pol necesar, ce ar putea conferi o sporită semnificație romanescă, prin echilibrarea tensionată a ansamblului. Cu Mircea Cărtărescu eseistul e încă mai sever. Dincolo de excelența stilistică a romanelor, îi
Invitație la dialog by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7088_a_8413]