484 matches
-
cu care stăteam pe terasă la o bere/ între tăceri particulare desprinse cum cometele/ dintr-un timp care nu mai există." S-ar putea emite numeroase ipoteze cu privire la resorturile gîndirii poetice și la modul în care mecanismele perceptive - mereu imprevizibile - redimensionează realul prin prisma unei sensibilități hipertrofiate. Glisînd între mai multe registre ale senzorialului, poetul nostru urmărește să surprindă acele insesizabile mutații ale gîndului provocate de impactul obiectelor asupra subiectivității. Iată-l notînd neutru, tern, indiferent, ceea ce tentaculele sensibilității sale înregistrează
Geometria visătoare by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15365_a_16690]
-
realitate și iluzie sau mai exact despre fractura dintre cele două universuri, care le străbate și le confundă ș.a.m.d. Memorabilă mi se pare însă mai cu seamă paralela dintre Proust și Nerval, din final, grilă prin care se redimensionează, practic, întregul text: "Sylvie este cea care simbolizează adevăratul timp pierdut (și imposibil de regăsit). Dar această afirmație ar presupune o anumită teorie care nu își vădește adevărata semnificație decît prin comparația cu Proust. Nerval a încercat și el să
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
De fiecare dată, cititorul specializat acordă o particulară atenție complexei rețele de relații dintre creator și mediul său de formare, privilegiind însă puterea sa de reacție, a creației ca răspuns și replică la mulțimea circumstanțelor modelatoare, dar pe care le redimensionează în tiparul propriei viziuni. Așa se întâmplă cu "mitologia" presei la Balzac, în ale sale Iluzii pierdute, eseu unde criticul, declarând că-l citește pe autorul Comediei umane din pură plăcere, nu se poate abține - și bine face - să nu
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
artelor spectacolului. Și dacă ar fi să invocăm clasificarea lui Lessing, ea are toate aparențele unei arte spațiale, dar se comportă ca una temporală. Însă importanța artei video nu stă în clasificări, ci în faptul că ea a reușit să redimensioneze un limbaj, să-i deconspire strategiile, tehnicile și, în ultimă instanță, scopurile. Pentru că prin imaginea video - și televiziunea a demonstrat-o de atîtea ori - se poate face orice; de la dublarea realității la falsificarea ei și de aici mai departe pînă
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
Ea constituia o reacție la raia nazismului, care se transformase incredibil de repede în pandemie europeană, în anii 30-40, ducând la declanșarea celui de-al doilea război mondial. Pentru a testa cu subtilitate reacția spectatorilor și, în funcție de feed-back, a-și redimensiona, dacă era cazul, anumite accente, Robert Wilson a experimentat, în Cetatea Băniei, nu una ori două, ci nu mai puțin de cinci avanpremiere (repetiții generale cu public), programate în serile zilelor de 27 iunie - 1 iulie 2014. Premieră din 2
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
dintr-un secol și a o aduce în secolul cu care este contemporană artistic. Ce mi s-a părut mie excesiv se leagă de dimensiunile scenei, parcă reduse pentru asemenea spectacol al grandorii. Totuși, soluția lui Petrică Ionescu de a redimensiona astfel, pentru receptarea contemporană, RITUALUL și valențele lui din lumea antichității, de a redefini fastul chiar și printr-un fason să-i spunem hollywoodian, a adus un mare beneficiu. Oedip-ul acesta îi interesează nu doar pe specialiști, ci și pe
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
în primă instanță relația Cetate - expoziție pare a exprima relația spațiu - obiect, în subtext raporturile se inversează; expoziția se transformă în spațiu, iar Cetatea în obiect. Altfel spus, artiștii și lucrările lor au, în această ecuație, rolul fundamental de a redimensiona prezența Cetății, de a debloca retina și de a transfera un sit din memorie în actualitate. Atît pentru comunitatea locală, cît și pentru vizitatorii întîmplători sau avizați, Cetatea medievală Cîlnic , datînd din sec. XIII, s-a resocializat și a dobîndit
Arta contemporană între atitudini și medii noi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12035_a_13360]
-
artelor spectacolului. Și dacă ar fi să invocăm clasificarea lui Lessing, ea are toate aparențele unei arte spațiale dar se comportă ca una temporală. însă importanța artei video nu stă în clasificări, ci în faptul că ea a reușit să redimensioneze un limbaj, să-i deconspire strategiile, tehnicile și, în ultimă instanță, scopurile. Pentru că prin imaginea video - și televiziunea a demonstrat-o de atîtea ori - se poate face orice; de la dublarea realității la falsificarea ei și de aici mai departe pînă
Arta contemporană între atitudini și medii noi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12035_a_13360]
-
au preocupat pe N. Breban aceste motive tematice, până la confiscare, până la obsesie. Nu spun că sunt singurele pe care le întâlnim în cărțile lui, dar nici nu există vreuna din care să lipsească. Le reia din mereu alte unghiuri, le redimensionează, le raportează la mereu alte contexte și procese umane. În Ziua și noaptea, așadar, reapar amintitele motive tematice, cu un special accent pus pe relația maestru-discipol. Elementul de noutate constă în situația dilematică a unuia dintre personajele din planul principal
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
Civilizația bizară ( și pierdută), pe care Paula Ribariu o invoca permanent prin citate plastice, prin fragmente de imagini recuperate, prin aluzii ceremoniale și printr-o cromatică în care tonul viu, lumina și apăsarea nocturnă comunicau pînă la contopire, este acum redimensionată prin punerea ei în relație directă cu efigia unei umanități la fel de ciudate. Ceea ce pînă nu demult era doar memorie și ipoteză, devine acum un fel de certitudine glacială. Reperele umane ale Paulei Ribariu, acele structuri împietrite într-o fizionomie vagă
Cine este Paula Ribariu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11527_a_12852]
-
inedite: ,Tinerețea e pînă cînd, în autobuz, cineva se ridică și tu te așezi", ,Gravidele-s cadouri cu muzică lentă" ș.a. Deși pare atinsă iremediabil de monotonie, graviditatea capătă însă o dinamică interioară proprie unde întîmplările mărunte ale zilei se redimensionează și dezvoltă înțelesuri altfel nebănuite. Capriciile corpului se cer ascultate, ritmul vieții reînvățat. Amănuntele medicale concrete, deloc nesemnificative, cum ar fi: sfaturile, consultațiile și analizele periodice, ecografiile, descoperirea RH-ului negativ și a unui fibrom latent, alternează cu detalii ale
Întîmplări în miraculosul imediat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11556_a_12881]
-
SIMION LIFTNICUL de PETRU CIMPOEȘU Spre deosebire de alți autori contemporani, Petru Cimpoeșu depășește viziunea grotescă a comunismului, abordată obsesiv, valorificând tranziția din perspectiva relației dintre individul obișnuit și o instanță superioară alterată, un Dumnezeu redimensionat În funcție de cerințele unei societăți Încă influențate de regimul totalitar. Cimpoeșu realizează radiografierea acestei perioade de tranziție printr-o metodă narativă ce introduce firescul fără a abuza de gesturi accentuat simbolice, mizând pe observația „cazului social” În ceea ce are obișnuit, mizer
ALECART, nr. 11 by Oana Bălan () [Corola-journal/Science/91729_a_92874]
-
ce ne locuiesc. În timp, din fericire, imaginea asta se estompează și rămîne doar claritatea performanței. De aceea, cred că fie și pentru cîteva - două, trei - spectacole remarcabile, de aici sau de aiurea, un festival își atinge ținta. Deschide orizontul, redimensionează perspectivele, elasticizează percepția și ne pune în centrul acut al creației, ne obligă să părăsim marginea și suficiența discursurilor. Dincolo de inevitabile imperfecțiuni, bîlbe, reminiscențe în dezvoltarea cultului personalității, de dezechilibre valorice, de o neconsistentă, nu știu anul acesta, sesiune de
Festivalul Shakespeare - În pădurea Arden by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10580_a_11905]
-
ale secolului XX - începutul secolului XXI). Și chiar dacă definiția marelui naturalist iluminist francez care a fost Georges Louis Leclerc, Conte de Buffon (1707-1788) - “Stilul este omul” - rămâne valabilă în aplicabilitatea ei la o persoană concretă sau ca deziderat formativ, postmodernismul redimensionează conținutul sugestiv al acesteia, propunând o inimaginabilă pe vremea naturalistului francez libertate a alegerii și a asumării oricăror și oricâtor stiluri din multitudinea practic insondabilă a tipologiilor disponibile la momentul de față.
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
Alexandru Rădulescu și Mihai Condoiu, iar locul trei i-a revenit unui grafician din India și timișoreanului Ciprian Ciuclea, organizatorul în 2003 a primei ediții a Expoziției internaționale de gravură experimentală de la Timișoara. I. S. „Pe gânduri în clipe“ l Redimensionând spații, gesturi și sunete În 11 februarie, cu începere de la ora 19, pe scena T.G.S.T. se va desfășura proiectul artistic sincronic „Pe gânduri în clipe”, propus și realizat de trupa PerForm Teatru din cadrul Grupului PerForm, coordonat de Horațiu Christian Pavelescu
Agenda2004-6-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/282031_a_283360]
-
invalidează ideea de pictură, sculptură sau desen, ci în dezbatere intra sensul care se dă acestor genuri, faptul de a le stoca într-un univers finit în spațiu și stopat în timp, sau de a le reconstrui, de a le redimensiona expresiv, formal și ideatic în funcție de provocările vieții de astăzi care nu este prin nimic mai puțin reală și mai puțin autentică decît oricare alt moment deja istoricizat. Dan Perjovschi, de pildă, s-a prezentat chiar cu un asemenea gen ,,tradițional
Bienala de la Venetia (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17787_a_19112]
-
că atrăgînd atenția asupra-i, dl. M. Flonta va clinti măcar cu un fir această idee (prejudecată?) îndatinata. Totul e, aici, bine consolidat pentru multă vreme încă. Dar, cine știe?, poate că viitorul, cu masivă pătrundere a construcției științifice, vă redimensiona lucrurile, în defavoarea umanioarelor, cu deosebire a beletristicii. Noica, ale cărui cărți filosofice s-au bucurat și se bucură de o mare audiență, de mulți percepute (dar și Ontologia să?) că literatura, socotea, ne reamintește autorul nostru, că știința este un
O pasionantă carte de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17950_a_19275]
-
care Oxfordul o scoate în relief, așa cum anumite substanțe chimice descoperă, prin reacțiile pe care le dau, natura substanțelor cu care vin în contact. Acestei fragilități identitare - personajul lui Mariaș este cumva volatil, spațiul și timpul îl alterează sau îl redimensionează - este contrapotentată de însuși spiritul Oxfordului, tern dar și etern, de o statornicie exasperanta și în același timp reconfortanta. Simbolul desăvîrșit al acestei lumi este bătrînul portar Will, un nonagenar cu privire limpede, îmbrăcat mereu în aceeași salopeta albastră, care
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
el va domni, dar Banquo este strămoș de regi. Instrument magic, oglindă face legătura ăntre cei care se uită și actorii tragediei, ăntre dorințele lor nerostite și ăntruchiparea lor posibilă. Oglindă multiplică acțiunea oferind alte unghiuri, care adăugate privirii frontale, redimensionează personajele și acțiunile lor. an fața oglinzii, scena propriu-zisă, este imensă sala de așteptare a Istoriei, cu ușile ei cu turnichete, pe unde se intră și se iese, după ce s-a consumat scurtul răgaz an care oamenii ăncearcă să marcheze
Superstitii si preziceri by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17470_a_18795]
-
cărții ar fi tolerat, în principiu, asemenea momente de respiro). Totul e foarte dens, iar trecerile de la obsesia morții la fricțiunile erotic-conflictuale (rezolvate „înalt”, căci proiectate într-un spațiu vag religios) se fac cu naturalețe. Asta nu este viața mea redimensionează, și valoric, și stilistic, o mare parte din poezia de azi, care obișnuiește (vorba colțoasă a unui personaj) să facă în permanență caz de o tematică de împrumut. Printre numeroși simoniaci, Marta Petreu e martirul autentic.
Din nou acasă, pe Câmpia Armaghedonului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2467_a_3792]
-
de doctorat la origine, a apărut la sfîrșitul anului trecut și nu știu să fi provocat prea mari dezbateri. Ea le merită însă, cu atît mai mult cu cît nu privește numai figura - și opera - lui Caracostea, ci încearcă să redimensioneze peisajul critic al perioadei interbelice prin plasarea discuției în perspectiva europeană a curentelor critice, unde importanța demersului teoretic, miza pariului (pierdut de altfel pe termen scurt, cum recunoaște autoarea) se judecă după alte criterii. Cartea Ioanei Bot, consacrată lui D.
Procesul Caracostea by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16882_a_18207]
-
fie și prin acte administrative sau diplomatice, înlăturând lent și sigur grafia altor alfabete (grecesc, slavon), cursul ei vorbit conduce spre o rostire sui generis în lăcașurile de cult. Cronicarii moldoveni, prelații sec. al XVII-lea și al XVIII-lea redimensionează limba vorbită după tipare de exprimare standard, cu perspectivă de generalizare. Căutarea identității naționale nu constituie doar un principiu al romantismului, semnalarea lui ca iluminare, ca învățătură fusese vehiculată mult mai nainte. Ridicarea în rang de sfinți, adică de nemuritori
Sfinții neamului românesc. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_220]
-
spaniolă și hispanică. Trăiam în-tr-un "cerc" de impregnare literară care sugea ca un burete tot ce era nou (sau poate vechi pentru alții!). Thomas Mann și Borges erau pietrele de temelie pe care juram atunci. În America, mai tîrziu, am redimensionat unele trăsături ale literaturii americane citite în România, cu singura mentalitate pe care o aveam la îndemînă atunci... Astfel, am înțeles, de pildă, că Steinbeck era mult mai puțin metafizic decît credeam (acel "drugstore" în care se vînd de la agrafe
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
Între Iov și eroii dostoievskieni, pe de o parte, între aceștia și personajele tragediei antice, pe de altă parte, între prințul Danemarcei și Joseph K., sînt trasate necontenit paralele, demersul comparatist se desfășoară pe mai multe planuri, miturile Antichității sînt redimensionate prin prisma tragicului contemporan, iar intertextualitatea, servește, în mod paradoxal, stabilirii unor multiple conexiuni extratextuale; Dostoievski însuși devine personaj de tragedie, iar Antigona, Hamlet, Ivan Karamazov, prințul Mîșkin, Nikolai Stavroghin capătă înfățișarea unor ființe reale, ies din paginile cărții și
Subversivitatea tragicului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15984_a_17309]
-
Nu mă întreba). În atari condiții satisfacția autorului e însăși tăria renunțării, forța existențială întoarsă pe cealaltă parte: „am dobîndit puterea de a refuza/ orice victorie,/ un act de voință prin care m-am despovărat” (ibidem). Voluntar inhibat, Kocsis Francisko redimensionează datele stării conflictuale cu viața, uneori ironic, doar uneori, deoarece ironia însăși implică o poziționare, o încordare ce ar putea fi evitată: „Umblu prin viață fără să mai strig;/ accept totul cum vine și am învățat să înving/ această primejdie
Invers decît Dorian Gray by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2803_a_4128]