249 matches
-
fi fotografia digitală. Posted by ali at 12:21 PM încep să urăsc concediul asta al tău...ATTENDRE c’est mourir un peu! Pace ție, călătorule! Eva’i de tine! E vai?... E bine!... An nou! e lebede de tot redingota ta. Sărbători Fericite! Felicitări, domnule ecologist Bucurenci: cred că ați atins culmea cinismului în spațiul public, se cuvine să fiți felicitat. N-am văzut până la dvs., si nu cred că o să văd nici de la dvs. încolo o asemenea performanță. Tocmai
Partir c’est mourir un peu by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82900_a_84225]
-
Unul este descrierea lui Rudolf Steiner, celebrul antropozof. În 1911, la Berlin, acesta ținea conferințe, dar avea și un cabinet medical unde consulta, recomandând diete antropozofice. Kafka l-a vizitat în acest scop. Iată-l pe Rudolf Steiner, îmbrăcat în "redingota neagră cam uzată", șezând în fața pacientului și "dând din cap, din când în când, considerând probabil că gestul îl ajută să se concentreze. Avea guturai, nasul îi curgea, tot timpul manevra o batistă, vârându-și degetele în fiecare nară". Celălalt
Vocația scenografică by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/14021_a_15346]
-
bărbat gras cu un obraz buhăit și asudat a îndrăznit: a apucat cu mâini mușchiuloase cufărul împletit și cele două valize șnuruite, pe care bunicul le așezase în ordine ca să fie luate, le-a cărat pe culoar, în timp ce domnul în redingotă și cu pantaloni reiați, cu alte cuvinte bunicul meu, își puse jobenul și-și luă cu oarecare neliniște bastonul în primire. Gara de Nord București. Stătea în ușa vagonului gata să coboare, privea la fețele de jos, fețe străine - un amestec de
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
mai cu seamă spre mijlocul secolului trecut (este inutil aproape de amintit aici rolul jucat de tinerii români din perioada pașoptistă, ironizați de Eminescu în celebrul sonet Ai noștri tineri..., dar care au făcut trecerea de la anteriu, șalvari și ișlic la redingotă, pantaloni moderni și joben, declanșînd, practic, procesul de modernizare a României) și de a spulbera unele dintre confuziile care persistă încă în jurul acestor figuri insolite. Excelentă este, în acest sens, distincția pe care autoarea o face, pe urmele lui Jean
Cavalerii dreptului la diferență by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12731_a_14056]
-
de sub coajă mireasma amară...“ Din adâncimi, urcă la suprafață îndrăzneli echivalente cu descoperirea identității, energii eliberatoare: „Dac-ai știi, astăzi nici de gușa bătrânilor/ nu mai mi-e frică. Nici de măcelarul ovrei. Nici de comicul ce sare pe cap,/ redingotă și ochi răsuciți...“. Procesul normal de maturizare aduce distanțare de „serile acelea putrede de august“ (Palinodie), încărcate de vetust balast melancolic („Inima s-a zvântat de atunci“), zările se deschid altor zodii, spre sinceritățile pe cât de brutal legate de trup
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
Dorin Tudoran Pisicuț - prima strigare - In memoriam Mariana Marin Fallen angel from a falling sky I’m the evil you fight shy of... Of! Într-o lume de junghiuri, tu erai tusea de seară. Un fel de redingotă Armani printre borfașii în blugi Dracula Park. Tot îngerul se ridică și cade, tot omul vine și pleacă. Tot. Of! Vin încet - vin ca un murmur - dintr-o călătorie neputincioasă. Am rupt-o definitiv cu moș ion roată, unirea și
POEZIE by Dorin Tudoran () [Corola-journal/Imaginative/13980_a_15305]
-
cu ierburi aromatice atîrnate de grinda tavanului. între tîmpla mea dreaptă și tîmpla ta stîngă un cuțit negru. singurul drum din orașul acesta pe care trece un călău obosit ,vărul ghilotinei" spui tu ,un contabil care-și ascunde chitanțierul sub redingotă" spun eu. dispare în singura casă neagră de la capătul drumului și abia se luminează prin lăstărișul bețiilor de noapte. ,cînd amesteci poezia cu moartea scoți la vînzare bunurile mîntuirii și nebunia-i monedă de schimb" spui și deschizi poarta singurei
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
fost larg fluturată și de revoluționarii din țara noastră. E de-ajuns să privim tabloul semnat de Costache Petrescu intitulat „Manifestanți pentru Constituția de la 1848“, care se îndreptau spre palatul Bibescu, în frunte cu Barbu Iscovescu. „Manifestanții“ sunt îmbrăcați în redingote și încinși cu panglici tricolore, poartă pălării cu borurile răsfrânte, împodobite cu pene... În ținuta lor se remarcă elanul care însuflețea la acea vreme pe Lamartine, prezentat de plasticienii din Paris ca un port-drapel al revoluției franceze. „Spiritul“ veacului În
Agenda2004-40-04-senyational2 () [Corola-journal/Journalistic/282949_a_284278]
-
D. Ollănescu-Ascanio, diplomatul solemn și protocolar. Dar în jurnalul său politic n-am prea remarcat calități literare, în afară de un moment mai reliefat, unde ironia atestă o anume predispoziție spre caricatură: De ziua principelui Carol, adunați în biserică, "miniștrii plesnesc în redingote și Conțescu în frac, încărcat cu decorații de la gât până la splină". La Palat, "Șirele spinărilor domnilor miniștri se încovoaie ca niște săbii". Oricât am aprecia "firul epic" al expunerii totuși gazetărești, suntem departe de Hogaș și de Sadoveanu. însemnările lui
Un jurnal politic by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/12305_a_13630]
-
ca-n palmă. (Mai multe elemente tehnice găsim în studiul semnat de Paul Teodoru - „De la roată, la farfuria zburătoare“, 1985). Datorăm, însă, lui Charles Dickens descrierea, pe viu, a unei călătorii cu diligența: „... vizitiul urcă pe capră, călătorii își trag redingotele peste picioare și șalurile peste nas, în timp ce rândașii ridică păturile de pe cai, iar surugiul strigă vesel: „Gata, domnilor! “ - și pornesc(...); caii gonesc în trap mărunt, ca și cum povara din urma lor - diligența, călătorii, butoaiele și celelalte ar fi ușoare, ca un
Agenda2005-03-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283286_a_284615]
-
sau original, marque deposée. Regalist înfocat odinioară, pe vremea Directoratului, june bogat, urînd vulgul porofan și tinîndu-l departe de el, scîrbit, cu palmele răschirate, leu al modei, întărîtînd opinia publică, personajul nostru se fandosea, mîncîndu-l pe "r". De obicei, purta redingote fistichii, vert-bouteille, cu nasturi mari, cu pulpane lungi, acoperindu-i pe jumătate pantalonii încrețiți. În picioare, purta pantofi subțiri, cu vîrful ascuțit, ciorapi galbeni, albaștri, liliachii. Gîtul i se înalță trufaș dintr-o cravată somptuoasa de muselina. O pălărie bicorn
Primul text publicat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17974_a_19299]
-
paole d'honneu^). Cu timpul însă - modă, vai, e atît de efemera! - personajul s-a metamorfozat. Zorzoanele regalității demodîndu-se, el părăsi opoziția monarhista, bicornul, panglicile, fervoarea și trecînd prin școală lui Rastignac, deveni, odată cu rigiditatea cilindrului, cu linia sobra a redingotei, un cinic și un calculat. Treptat, apoi, opoziționist din fire, sătul și de burghezie, începu s-o urască, s-o atace, să se poarte iar extravagant, desi altfel: "Epatons le bourgeois!" Iar cand burghezia se zaharisi, nemaiavînd inamic, isi aduse
Primul text publicat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17974_a_19299]
-
reviste literare proaspete. Lipsa de șalvari, de ostropel, ghetele vechi, pelicanul sau babița au intrat în firea lucrurilor, dar fără reviste literare românești din luna aceasta metabolismul i se dă peste cap. De trei ori. Și scoate o sinteză din redingota franceză. Mai precis despre fenomenul "la rentrée". Și noi trăim printre fenomene, dar pe acestă nu-l avem. După secetă de vară, un val uriaș de cărți noi inundă în fiecare an, la începutul toamnei, librăriile franceze. Peștii cei mari
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17596_a_18921]
-
extremă delicatețe. Numai astăzi sînt în măsură să înțeleg cît de atent a fost, pentru că numai astăzi realizez cît de mare era deranjul reprezentat de prezența acelui tînăr poet cu unele ciudățenii omenești, îmbrăcat (așa obișnuia și atunci) cu o redingotă mare, lungă, gri-petrol, cu rever din mătase. I-a expediat, pe fiul său și pe toți ceilalți, ca să mă conducă în grădina vilei, unde m-a poftit să iau loc lîngă el, pe o bancă. Păstrez și acum în auz
Umberto Saba - Domnul în alb imaculat by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2490_a_3815]
-
simpatie în plus pentru romanitate. În imperiala Vienă, unde oricinea își dorea să pară bătrân, „cu experiență”, unde ziarele recomandau mijloace de grăbire a creșterii bărbii iar tinerii medici puneau ochelari, chiar dacă n-aveau nevoie de așa ceva, unde „se purtau redingote negre, se prefera mersul tacticos și, pe cât posibil, o ușoară corpolență”, școala părea o etapă neplăcută, mai degrabă oprind decât aprinzând elanurile culturale. Febra care-i trimitea pe liceeni de la 3 dimineața la cozi, pentru a obține bilete înaintea premierelor
Culorile Europei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4327_a_5652]
-
fundul sufletului; e multă farsă; și asta mă dezgustă; eu am rămas încă om cinstit; dar până când? Până când voi scrie prima carte de filozofie. Atunci o să fiu și eu dobitoc sau escroc ca toți marii filozofi, chiar dacă nu voi purta redingotă, pălărie moale, neagră și ochelari aduși după urechi.“ Sentimentul era sincer, căci, la sfârșitul semestrului, Nae se mută la Universitatea din München pentru a audia alți profesori. Tot pe vremea când își pregătea doctoratul în Germania s-a pronunțat asupra
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
trecea degetele peste frunțile noastre. Întotdeauna reci. Și zâmbea. Știam că zâmbește, deși nu-i vedeam fața niciodată. Asta era o poveste spusă numai pe întuneric. Da, era bogat. Avea douăzeci și patru de bucătării plutitoare răspândite pe toate mările lumii. Purta redingote de catifea cu revere de mătase și butoni de smarald. Gătea numai pentru regi și lume luminată... ...ce-i aia lume luminată? Adică vedete, fraierule! Ștabi. ...te-am rugat să ai grijă cum vorbești cu fratele tău! Te rog, cere
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
să ai grijă cum vorbești cu fratele tău! Te rog, cere-ți scuze! Iartă-mă. Zi mai departe! Astea nu sunt scuze. Iartă-mă, David. ...te rog! Aoleu, te rog, iartă-mă, David! E bine? Aproximativ. ... așa, și... ...da’ o redingotă ce e? Nu, că nu ești adevărat... Explică-i tu, te rog. E o haină. Haină? Da, haină. Ce haină? O haină... haină! Mamă, cum să-i explic ce e o haină? Cred că ideea e să-i explici ce
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
domn înalt cu alură sportivă, extrem de bine îmbrăcat și întorcându-se când discret, când ostentativ, în direcția unor doamne mai în vârstă, pe care le studia cu ajutorul unui monoclu atașat cu un șnur subțire de butoniera de la reverul stâng al redingotei. În ciuda acestor maniere mai puțin obișnuite, domnul din tren semăna izbitor cu el însuși. Era aproape la fel pieptănat, cu părul lipit la tâmple și peste cap, în schimb purta o mustăcioară subțire, îngrijit tăiată și avea de partea lui
Farmecul discret al filologiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7218_a_8543]
-
fațadă din unghiul planurilor se vede cîte o inscripție în versuri. O casă e un adevărat Kloster hermetic. Oamenii ies seara pe un tăpșan verde din fața șirului de case, sau stau pe bănci în fața porților. Îmbrăcați într-un fel de redingote negre, ca niște sutane preoțești, sașii staționând duminica pe ulițele satelor lor oferă o viziune halucinantă." Puțin mai-nainte, e Bucureștiul, oraș plin de biserici, "de un alb cretos și dulce, care absoarbe soarele fără a produce fulgerele marmurii", un
En spectateur by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9952_a_11277]
-
de a ajunge un scriitor important ca să plac femeilor, să am succes. D.P.: Dar nu uneia anume... N-ați scris un roman pentru cineva anume... N.B.: Nu, nu. La început, cîntam la vioară și la pian, vroiam să apar în redingotă pe scenă, să mă aplaude domnișoarele și doamnele parfumate, adică vroiam succesul rapid. După aceea, a fost o treaptă în plus, am vrut să scriu romane. Îmi plăceau romanele, îl citeam pe Teodoreanu, visul meu era Ionel Teodoreanu, frumos, adulat
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
Franței, centrele Berlitz și altele de același tip cunoșteau un succes uriaș: mulți soldați din diverse țări erau dornici să învețe franțuzește pentru a lua locul turiștilor din vremurile de pace. Îl primi un bărbat fercheș, slab, îmbrăcat într-o redingotă care mirosea vag a naftalină. —Mă tem că accentul dumneavoastră nu este destul de bun, spuse acesta în cele din urmă. —Cum adică? exclamă Charlot. — Nu este destul de bun pentru instituția noastră. Standardele noastre sunt deosebit de ridicate. Profesorii noștri trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Am coborât repede și am ieșit În stradă. Apăruse primul grup de absolvenți: clasa a XII-a B. Aveau o pancartă mare, purtată de doi băieți frumoși și Înalți pe care era scrisă clasa și liceul. Erau Îmbrăcați de gală: redingotă neagră și tocă. Ce frumoși! Până să-mi astâmpăr emoțiile au apărut alte trei clase de elevi. Nu știu dacă realizau unicitatea și splendoarea momentului. Poate da... Dar unde erau cei pe care-i așteptam? După câteva momente, aud un
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cu o floare sau un buchet deosebit. Profesoara C. i-a adunat În jurul ei și i-a rugat să respecte cele discutate, pentru ca totul să iasă foarte bine. În holul mic din spatele scenei, fiecare și-a prins cu bolduri pe redingotă câte o literă. Întregul reprezenta denumirea liceului și a clasei. În momentul urcării pe scenă acest lucru nu putea fi văzut de cei din sală, deoarece veneau cu fața către ei. Doamna profesoară C. a dat citire absolvenților În ordinea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
asta era Dave 2. Era tipul care sună la ușă, zâmbind, gata să vândă un pont cumpărătorului indecis. Era genul universal. Putea fi situat fără probleme oricând și oriunde - îmbrăcat în togă și deslușind celorlalți simbolistica peștelui, strălucitor într-o redingotă rotunjită la guler, cu catehismul marxist în mână, trâmbițând sofismele materialismului dialectic. Dar, dat fiind nivelul la care ajusese Dave 2, alcoolismul său cronic îi servise pe post de pașaport pentru intrarea în Alcoolicii Anonimi. Crezul AA pornea de la principiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]