58 matches
-
va susține un concert cu piese de Antonio Vivaldi, Benjamin Britten, Wolfgang Amadeus Mozart, Johann Strauss, sub baghetă dirijorului Roberto Baraldi. Un recital muzical, Șapte cântece pentru Anguana, cu părți recitative și cântece, va avea loc, în 18 februarie, la Refectoriul Monumental al TIM. Anguana este protagonista spectacolului. Amintită vreme îndelungată că un personaj secundar al legendelor alpine, Anguana (spiritul apelor, nimfa, vrăjitoare, sirenă...) își asumă dimensiunea antică a divinității acvatice. Spectacolul este rezultatul unui proiect îndelung gândit al poetei Antonella
Bongiorno, Siora Maschera by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105785_a_107077]
-
mărturii cruciate, ca fiind în mijlocul unei văi roditoare, pe locul unde s-a aflat Pomul din care s-a făcut Sfânta Cruce. Se mai amintește ca mănăstirea era fortificată cu ziduri și turnuri și că avea in interiorul ei case,refectorii și celule, Căderea Ierusalimului și recuperarea definitivă a orașului de către musulmani în 1267 a schimbat destinația mănăstirii. Noii stăpânitori, mamelucii, au acționat cu energie in direcția restrângerii prezenței creștine în Ierusalim , și au confiscat loculul în folosul islamului. Cronicarii musulmani
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
pe patru laturi curtea interioară. Pereții întregului edificiu sunt masivi, susținând atât la parter, cât și la etaje, în foișoare și în încăperi, bolți cilindrice cu penetrații adânci. La mijlocul secolului XVIII clădirea a fost extinsă cu un foișor și un refectoriu. Cea mai frumoasă încăpere este „refectoriul” - sala de mese - datorită boltei cilindrice turtite prevăzută cu decorații relativ sobre. Acesta este locul în care cei cazați la acest internat se întâlneau zilnic, la ceasurile mesei. În sală existau doar mese, fără
Convictus Nobilium din Cluj () [Corola-website/Science/307291_a_308620]
-
întregului edificiu sunt masivi, susținând atât la parter, cât și la etaje, în foișoare și în încăperi, bolți cilindrice cu penetrații adânci. La mijlocul secolului XVIII clădirea a fost extinsă cu un foișor și un refectoriu. Cea mai frumoasă încăpere este „refectoriul” - sala de mese - datorită boltei cilindrice turtite prevăzută cu decorații relativ sobre. Acesta este locul în care cei cazați la acest internat se întâlneau zilnic, la ceasurile mesei. În sală existau doar mese, fără scaune, studenții fiind nevoiți să ia
Convictus Nobilium din Cluj () [Corola-website/Science/307291_a_308620]
-
mai înapoi pe marginea unui campo mic. În fața ei se aflau chilii, care au fost demolate în 1516. Călugării au început să ia în considerare reconstrucția bisericii începând din 1521. Palladio a sosit la Veneția în 1560, când se reconstruia refectoriul (sala de mese) mănăstirii. El a adus mari îmbunătățiri acestuia și în 1565 i s-a cerut să pregătească un proiect pentru o nouă biserică. Proiectul a fost finalizat și aprobat în 1566, iar piatra de temelie a fost pusă
Bazilica San Giorgio Maggiore din Veneția () [Corola-website/Science/333379_a_334708]
-
hotărât să locuiți, fiecare dintre voi să aibă o chilie separată, așa cum îi va fi încredințată fiecăruia prin dispoziția Priorului însuși și cu consimțământul celorlalți frați sau al părții mai mature. În așa fel însă, încât să puteți consuma în refectoriul comun alimentele ce vă vor fi oferite, ascultând împreună, când se va considera potrivit, lectura vreunui fragment din Sfânta Scriptură. Nu este îngăduit nici unuia dintre frați, decât doar cu permisiunea Priorului în funcție, să se mute din locuința încredințată lui
Regula Carmelitana () [Corola-website/Science/323065_a_324394]
-
dar și din Europa de Răsărit. Construcțiile au fost terminate în epoca artistică a stilului romanic, fără a mai fi completate ori reparate major. Au fost trasate 16 secțiuni, șase la nord de biserică, patru în colțul de sud-vest al refectoriului, cinci pe latura sudică a claustrului și una lângă drumul forestier care leagă satul de pădure, suprafața totală investigată fiind de 400 m2. Materialul arheologic descoperit cuprinde, în primul rând, fragmente arhitectonice (capiteluri, imposte, colonete, componente de paviment) la care
Mănăstirea Bizere () [Corola-website/Science/316745_a_318074]
-
mozaicurile bisericii (4, 20 m lungime și 1,20 lățime) din fragmente îne 8-9 culori, așezate în pătrate, romburi, dreptunghiuri, reprezentând animale (urs, monstru marin, lup) sau elemente florale. La ele se adaugă însă un palat abațial, o capelă, un refectoriu masiv, portic cu colonade, clădiri gospodărești anexe, turnul-fântână, instalații porturale și docuri, amprenta unei bărci din secolul al XII-lea. In 2007 au fost trasate 16 secțiuni, două la sud de biserică, trei pe latura estică a claustrului, trei la
Mănăstirea Bizere () [Corola-website/Science/316745_a_318074]
-
au fost trasate 16 secțiuni, două la sud de biserică, trei pe latura estică a claustrului, trei la vest de turn, două la vest de palatul abațial, două pe latura vestică a claustrului și trei în colțul de sud-vest al refectoriului precum și una pentru sondare în partea sudică a perimetrului cercetat, suprafața totală investigată fiind de 300 m2. În extrema de sud a secțiunii S 65 s-a descoperit un cuptor de bucate. Are un plan eliptic, cu axa mare nord-sud
Mănăstirea Bizere () [Corola-website/Science/316745_a_318074]
-
sitului și a necropolei; continuarea cercetărilor în zona palatului abațial pe laturile vestice, nordice și estice, delimitate de șanțul și palisada identificate în campaniile anterioare, clarificarea planimetriei la clădirea identificată la vest de turnul-fântână și a spațiului de la est de refectoriu. "Rezultatele": Au fost trasate 23 secțiuni, fiind investigate zona de la sud de turnul-fântână, spațiul aflat la nord și vest de clădirea identificată palat abațial, latura nordică a clădirii identificate la vest de turnul-fântână, spațiului de la est de refectoriu, suprafața totală
Mănăstirea Bizere () [Corola-website/Science/316745_a_318074]
-
est de refectoriu. "Rezultatele": Au fost trasate 23 secțiuni, fiind investigate zona de la sud de turnul-fântână, spațiul aflat la nord și vest de clădirea identificată palat abațial, latura nordică a clădirii identificate la vest de turnul-fântână, spațiului de la est de refectoriu, suprafața totală investigată fiind de 350 m2. Principalele descoperiri constau din amprenta unei bărci (lotcă), datată în secolul al XII-lea; fragmente arhitectonice (capiteluri, imposte, colonete, componente de paviment), la care se adaugă ceramică fină și uzuală, sticlărie, podoabe, piese
Mănăstirea Bizere () [Corola-website/Science/316745_a_318074]
-
din strană, și maicile) își exprimau votul, punând într-o cutie un "bob de bob" pentru consimțământ sau un "bob de mazăre" pentru un refuz. Expus spre Sud, alături de sala consiliului și lângă bucătării, cu pardoseala din teracotă, se afla refectoriul, vast, cu un Crist și o mică statuie la capătul meselor călugărițelor, care au un tacâm și o ceașcă de faianță, cu clondir și farfurie de cositor. Din vesela folosită de călugărițe în secolul al XVIII-lea, subzistă încă un
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
Saint-Honoré, dar călugării și-au păstrat porecla de "iacobini". Din prima mănăstire din strada Sf. Iacob nu a mai rămas decât biserica Saint-Jacques-du-Haut-Pas. În secolul al XVIII-lea, criza religioasă a obligat puținii dominicani rămași să caute surse financiare închiriind refectoriile mănăstirii din strada Saint-Honoré, săli impunătoare devenite inutile. Astfel, Societatea Prietenilor Constituției a închiriat în 1789 așa-numita sală a iacobinilor, în aceeași perioadă când Adunarea Națională s-a mutat la Paris. La 30 aprilie 1789, deputații bretoni din Stările
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
del Giocondo, cunoscut sub numele de "Mona Lisa" (numele este de fapt "Monna Lisa" sau "La Gioconda"), aflat în colecția Muzeului Luvru începând cu 1797, este poate cel mai cunoscut portret realizat vreodată. Fresca intitulată Cina cea de taină, din refectoriul mânăstirii dominicane Santa Maria delle Grazie din Milano, este cea mai cunoscută imagine religioasă a tuturor timpurilor. „Omul Vitruvian” (numele complet este "Le proporzioni del corpo umano secondo Vitruvio"), un desen din 1490, însoțit de comentarii asupra operei arhitectului Vitruvius
Leonardo da Vinci () [Corola-website/Science/296783_a_298112]
-
însă lucrarea, și nici de Predis nu a văzut nici un ban pentru munca sa, decât mult mai târziu. Cea mai renumită lucrare a lui Leonardo da Vinci, realizată în 1490, a fost Cina cea de Taină, o frescă pictată în refectoriul (sala de mese) mânăstirii Santa Maria della Grazie din Milano. Fresca reprezintă momentul în care Isus, înconjurat de discipolii săi, ia ultima cină, înainte să fie arestat și condamnat la moarte, surprinzând exact momentul în care acesta rostește fraza profetică
Leonardo da Vinci () [Corola-website/Science/296783_a_298112]
-
bolovani legați cu mortar de bună calitate. Conform datelor topometrice se pare că cetatea a fost înconjurată de o nouă incintă, a doua, în interiorul căreia exista o capelă, o ""Casă a cavalerului"" și o bolniță, casa cavalerului jucând rolul de refectoriu, la parter, sală de mese, magazie, la etaj, și dormitor la ultimul etaj. Cu ocazia incursiunilor făcute de tătari în anul 1241, atât capela cât și celelalte clădiri au fost distruse. Pe ruinele fortificației, cistercienii care controlau localitatea printr-un
Cetatea Feldioarei () [Corola-website/Science/326754_a_328083]
-
malurile lacului Balaton. În interiorul clădirilor se află o galerie de artă care găzduiește diferite expoziții în timpul lunilor de vară. Mănăstirea în stil baroc are chilii simple și austere, potrivit normelor de viață monahală. La parterul aripii de sud se află refectoriul (sala de mese), iar la etajul superior o bibliotecă. Refectoriul are tavanul din stuc decorat cu picturi murale ce-i reprezintă pe sfinții benedictini și pe conducătorii maghiari din Casa de Árpád. Mobila originală a bibliotecii din secolul al XVIII
Abația Tihany () [Corola-website/Science/334852_a_336181]
-
artă care găzduiește diferite expoziții în timpul lunilor de vară. Mănăstirea în stil baroc are chilii simple și austere, potrivit normelor de viață monahală. La parterul aripii de sud se află refectoriul (sala de mese), iar la etajul superior o bibliotecă. Refectoriul are tavanul din stuc decorat cu picturi murale ce-i reprezintă pe sfinții benedictini și pe conducătorii maghiari din Casa de Árpád. Mobila originală a bibliotecii din secolul al XVIII-lea a fost vândută după dizolvarea mănăstirii în 1786, în timp ce
Abația Tihany () [Corola-website/Science/334852_a_336181]
-
și Frederic Barbarossa s-au întâlnit aici. În 1223 un cutremur violent a distrus mănăstirea. În 1433 Cosimo de' Medici s-a refugiat aici atunci când a fost exilat din Florența. Între 1560 și 1562 Andrea Palladio a construit un nou refectoriu pentru care Paolo Veronese a pictat masivă "Nuntă din Cană" care a fost expusă acolo. În 1566 a început construcția noii biserici proiectate de Palladio, care a proiectat mai târziu și claustrul. Între 1641 și 1680 Baldassarre Longhena a proiectat
Mănăstirea San Giorgio Maggiore () [Corola-website/Science/333383_a_334712]
-
Venețiene în 1797, mănăstirea a fost deposedata de cele mai prețioase cărți și opere de artă. Napoleon a trimis "Nuntă din Cană" la Paris și în prezent este expusă în Muzeul Luvru. În prezent, este posibilă admirarea unei copii în refectoriu care atârnă în locul pentru care a fost creat inițial tabloul. Mănăstirea a fost atât de importantă încât, în 1799, în timp ce Romă era ocupată de către Armata Revoluționară Franceză, Conclavul papal care l-a ales pe Papă Pius al VII-lea a
Mănăstirea San Giorgio Maggiore () [Corola-website/Science/333383_a_334712]
-
denumită în documentele de atunci „placă învârtitoare”) în interiorul magaziilor, care permitea intrarea vagonetelor cu materiale și piese. Ultimul grup de clădiri - diverse - era destinat personalului administrativ și conducerii, personalului care asigura serviciul medical, intendentului, portarului și servirii mesei în comun (refectoriul). În afara acestor clădiri - socotite principale -, proiectul inițial mai prevedea construcția unui castel de apă (construit mai târziu și care a rezistat până în anul 2013), o clădire pentru pompieri, locuințe pentru șeful de atelier și trei contramaiștri, și un atelier pentru
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Saint Jean d'Acre, pe pământul glorios al Țării Domnului. Pe valul nordic de apărare al Orașului a doua Capitală a Regatului creștin al Ierusalimului, sub domnia von weit her, a lui Conrad al IV-lea, Duce de Hohenstaufen în refectoriul Citadelei, printre coloanele ciclopeene rotunde, printre coloșii țărcuiți cu brâuri orizontale groase, faraonice și sfârșiți în arcele superioare îndrăznețe, frânte, freamătă stoluri-stoluri de rantii și de pelerine precum spuma laptelui, însemnate cu cruci roșii, amestecându-se vălurit cu alte mantii
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de pelerine precum spuma laptelui, însemnate cu cruci roșii, amestecându-se vălurit cu alte mantii, negre, purtătoare și ele de cruci, albe, în opt colțuri. Zăngănituri cadențate de lănci, de spade, de săbii, de pinteni și de scuturi. Tumult... În mijlocul refectoriului, sub bolțile cu acustica și rezonanța orgilor, comandantul pro temporis al Fortăreței, Marele Maestru hospitalier, Fra Guillaume de Chateuneuf, își ridică palma, înmânușată în zale. Cere liniște! Silentium! Fra Guillaume de Sonac, Marele Maestru al Ordo Pauperes Commilitones Cristi Templique
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
casele lui Iacov Fătul avea să se inaugureze Școala Normală, „așezată în cele șapte dughene și 14 camere, la Calea națională, alăturia de tipografia Asociațiunii „Unirea", din care 8 camere erau dormitoare, 2 camere transformate în una singură servea ca refectoriu, și alte două, din față, devenite o singură sală servea pentru clase", iar direcțiunea școlii o avea Ion Popescu. Timp de 21 de ani a condus el Școala Normală, iar portul național introdus de el în 1870 ca uniformă școlară
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
doilea conciliu de la Braga (561 și 572), care circulă sub titlul Capitula Martini. Martin a scris și poezii (fără mare valoare), cum ar fi Pentru biserică (In basilica), compusă cu ocazia sfințirii unei biserici închinate Sfîntului Martin din Tours, Pentru refectoriu (In refectorio) și un Epitaf (Epitaphium), șase versuri pentru propriul mormînt din bazilica Sfîntului Martin de la Bracara. Bibliografie. Ediții: PL 72; Martino di Braga, Contro le superstizioni. Catechesi al popolo (De correctione rusticorum), ediție îngrijită de M. Naldini, BPat 19
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]