19 matches
-
2.500 sunt cuprinși în Registrele Naționale IBD Prospect și EPIROM. În prezent, atât pacienții cu boli inflamatorii intestinale, cât și medicii acestora se confruntă cu provocări majore precum inconsistența în aplicarea protocoalelor de diagnostic și tratament, diagnosticul tardiv și referarea cu întârziere către centrele specializate sau absența facilităților destinate tratamentului complex al bolii (co-morbidități, condiții asociate - denutriție, depresie, anxietate, anemie, boală osoasă, complicații oftalmologice, articulare, dermatologice etc). „Prin intermediul acestui eveniment, ASPIIR continuă demersul său de a atrage atenția asupra impactului
Centru dedicat pacienților cu boli inflamatorii intestinale din România, inaugurat by Scutaru Cristina () [Corola-website/Journalistic/104344_a_105636]
-
nisip! N-am dreptate? Apropo de teză, odată cu pregătirea volumului de scrieri am înaintat și cu lucrarea mea bine, încât dacă o țin tot așa întins, până-n vară, sper să o afli gata; gândul meu e să o dau spre referare, ca în toamnă, înainte ca Micu15 să plece la lectorat, să o susțin. Sper să-mi dai dreptate. Pentru că veni vorba de Micu, dacă dorești să-i scrii, îți dau aici adresa lui: 104, Rue Sébastien Gryphe, Hotel de Facultés
Un istoric literar – Ion Stăvăruș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4405_a_5730]
-
aferente și rezultatele economice anticipate în condițiile aplicării unui anumit proiect. * Revistele de referate - sunt publicate de biblioteci sau asociații de profesioniști. Aceste reviste semnalează lucrările originale apărute și le prezintă sub formă de rezumat. Cea mai cunoscută revistă de referare în domeniul electric este „Electrical and Electronics Abstracts”, fiind destinată ingineriei electrice și electronice. * Revistele de titluri - sunt destinate semnalării rapide a noilor apariții. Ele publică datele de identificare ale lucrărilor (autori, titlu, locul și data apariției) pe domenii și
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
este analogă științei, Lumii Inteligibile și spiritului universal; este cea care conferă ordine Lumii Sensibile, raporturi raționale, este modelul autentic (). Pe de alta, la Suflet (Comm. I, 6, 9 inde quoque aciem paululum cogitationis inclinans hanc monada reperies ad animam referri), însă la Sufletul pur, neatins de materie, de degradare, de dualitate (Ι, 69 anima enim aliena a silvestris contagione materiae) ca un creator față de creația sa (tantum se auctori suo ac sibi debens). Sufletul este termenul mediu între inteligibil și
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
nu poate constitui o știință adevărată și demonstrată, pentru că, asemenea acelei logice aplicate, ea are nevoie de principie empirice și psicologice. {EminescuOpXIV 390} II. DESPRE LOGICA TRANSCENDENTALĂ Logica generală abstrage, precum am arătat, de la tot cuprinsul cunoștinței, adică de la toată referarea acesteia la vrun obiect, și consideră numai forma logică în raportul cunoștințelor întreolaltă, adică forma cugetărei în genere. Fiind însă că există atât intuițiuni pure cât și empirice (precum au demonstrat-o aceasta estetica transcendentală), de aceea s-ar putea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se poate numi transcendentală. Tot așa ar fi întrebuințarea spațiului la obiecte în genere transcendentală; mărginită fiind însă la obiecte ale simțurilor ea se numește empirică. Diferența între transcendental și empiric se ține așadar de critica cunoștinței și nu atinge referarea ei la obiecte. În așteptarea deci (că s-ar putea afla poate) că cu vremea vom afla poate noțiuni care să se refere apriori la obiecte, nu ca intuițiuni curate sau sensibile, ci numai ca acțiuni ale cugetărei pure, care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
falsă dacă nu s-acordă cu obiectul la care e referată, deși-n de altfel poate conținea ceva ce s-ar putea aplica la alte obiecte. Este însă clar că, făcând citata întrebare, cineva abstrage cu totul de la cuprinsul cunoștinței (referarea ei la obiect), pe când adevărul (se ține) implică tocmai (de) acest cuprins: că-i deci cu neputință și nepotrivit de-a cere semnul caracteristic al unui adevăr de acest cuprins și că prin urmare un semn caracteristic suficient și totodată
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ce constituiesc fundamentul obiectiv al posibilității experienței sânt tocmai de asta necesare. Iar dezvoltarea experienței în care ele se pot găsi nu este deducția (ci ilustrația) lor, căci cu așa manieră de pertratare ele pot întîmplătoare a fi. Fără această referare primordială la esperiența posibilă, în care provin toate obiectele cunoștinței, referarea lor la vrun obiect, oricare ar fi, nu s-ar putea pricepe niciodată. Există însă trei izvoare primordiale (facultăți sau capacități ale sufletului) cari conțin condițiile putinței a toată
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
necesare. Iar dezvoltarea experienței în care ele se pot găsi nu este deducția (ci ilustrația) lor, căci cu așa manieră de pertratare ele pot întîmplătoare a fi. Fără această referare primordială la esperiența posibilă, în care provin toate obiectele cunoștinței, referarea lor la vrun obiect, oricare ar fi, nu s-ar putea pricepe niciodată. Există însă trei izvoare primordiale (facultăți sau capacități ale sufletului) cari conțin condițiile putinței a toată experiența și nu pot fi deduse înșile din nici o altă facultate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
adică transcendental = X. toată polologhia de mai sus e clar expusă aici Noțiunea pură despre acest obiect transcendental (care-n faptă e-ntotdeuna și-n toate cunoștințele noastre uniform, adică = X) este ceea ce ni poate da în toate noțiunile empirice o referare la obiect, adică realitate obiectivă. Această noțiune nu poate numai conținea o intuițiune determinată, ci privește numai unitatea aceea pe care trebuie s-o regăsim în fondul oricărei cunoștinți {EminescuOpXIV 410} variate întru cât stă în relație c-un obiect
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
decât unitatea necesară a conștiinței de sine, prin urmare unitatea sintezei celor diverse prin funcția comună a sufletului de a le împreuna într-o reprezentație. Fiindcă această unitate trebuiește privită ca apriori necesară (căci altmintrelea cunoștința ar fi făr-de obiect, referarea la un obiect transcendental, id est realitatea obiectivă a cunoștinței noastre empirice, se va-ntemeia pe o lege transcendentală care va suna: Toate fenomenele, întru cât prin ele sânt a ni se da obiecte, trebuie să stea sub reguli apriorice
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
atuncea ar fi cu putință ca sufletul nostru să se împle c-o grămadă (ș-un amestec) turbure și ames[tecată] de fenomene fără ca din acestea să se poată organiza vreodată o experiență. Atunci însă s-ar omite și orice referare a cunoștinței la obiecte, căci i-ar lipsi conjectura după legi generale și necesarii, ar fi deci o intuițiune fără gândire, dar niciodată cunoștință, și pentru noi ar fi tot atâta cât și nimica. Condițiile apriorice a experienței în genere
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
aceeași experiență spațiu și timp sânt condiții ale intuițiunei. Categoriile sânt deci noțiuni fundamentale cu scop ca la fenomene să cugetăm obiecte, au dar o valoare obiectivă apriorică; ceea ce voiam să știm. Putința, ba chiar necesitatea acestor categorii consistă în referarea pe care toată sensibilitatea, și prin ea toate fenomenele posibile, o au cu apercepția primordială, în care apercepție toate celea trebuiesc să se supuie neapărat condițiilor unității pertraversante a conștiinței de sine, adică funcțiunilor generale ale sintezei, și anume ale
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
conține neapărat o inteligență care se referă la toate obiectele simțurilor, deși numai prin mijlocul intuițiunei și a sintezei 128 v lor prin imaginație, sub care așadar toate fenomenele stau ca daturi la o experiență posibilă. Fiind însă că această referare a fenomenelor la o experiență posibilă este asemenea necesară (pentru că fără aceasta noi n-am putea cugeta prin ele nici-o cunoștință și ar rămânea indiferente pentru noi) urmează că inteligența pură, prin Să se ia bine seama la acest axiom
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ea o face cu putință) este conștiința transcendentală. Această reprezentație fie clară (conștiința empirică) sau întunecoasă, aceasta ni-i indiferent, ba chiar realitatea ei ni-i indiferentă; principalul este că posibilitatea formei logice a toată cunoștința se bazează necesarminte pe referarea la această apercepție ca la o facultate. {EminescuOpXIV 413} mijlocul categoriilor sale, este un princip formal și sintetic a toată esperiența și că fenomenele au în raport necesar la inteligență. Acum vom expune sub ochi nexul necesar dintre inteligență și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
împreună cele diverse numai așa cum ele apar în intuițiune, d. es. forma unui triunghi. Însă prin raportul celor diverse la unitatea apercepției se vor putea naște noțiuni cari aparțin inteligenței, dar nu se pot naște decât prin mijlocul imaginației în referarea lor la intuițiunea sensibilă. Avem deci o putere de imaginație pură care, ca o facultate fundamentală a sufletului omenesc, constituie baza apriorică a toată cunoștința. Prin mijlocul ei punem în legătură pe de o parte cele diverse ale intuițiunei, pe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
decât la unitatea tuturor celor diverse ale intuițiunei din simțul interior, și astfel indirect la unitatea apercepției, ca funcție ce corespunde simțului interior (receptivității). Așadar schemele noțiunilor intelectuale pure sânt adevăratele și singurele condiții cari li pot da acelora o referare la obiecte, prin urmare o semnificație, și categoriile nu sânt în urma-urmelor capabile de o altă întrebuințare decât de una empirică posibilă, servind numai la aceea că, pe rezoanele unei unități apriorice necesare (din cauza împreunării necesare a toată conștiința într-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
toată conștiința într-o apercepție primordială), ele supun fenomenele sub reguli generale de sinteză, făcîndu-le prin aceasta apte la o-mpreunare peste tot într-o experiență. În întregimea a toată esperiența posibilă sânt cuprinse însă toate cunoștințele noastre și în referarea generală la aceasta consistă adevărul transcendental, care premerge adevărului empiric și-l face abia cu putință. Totuși însă mai cade în vedere cum că, deși schemele sensibilității realizează abia categoriile, ele le și restrâng totodată, adică le mărginesc la condiții
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
legătură sistematică județele pe cari inteligența le produce într-adevăr în mod aprioric înarmată cu această precauțiune critică, la care treabă fără-ndoială tabla categoriilor ni va fi conducătorul firesc și sigur. Căci categoriile se referă la experiență, și această referare la o experiență posibilă constituie toată cunoștința intelectuală apriorică, și raportul dintre categorii și sensibilitate va da pe față complect și într-un sistem toate principiile transcendentale ale întrebuințărei inteligenței. Principii[le] apriori poartă acest nume nu numai pentru [că
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]