158 matches
-
de lumină/ o brazdă-mi sapă ziua / străin devine trupul / dar e târziu și ziua / mă-nvăluie”. Există elemente ce susțin trăiri în mister și conduc spre izbăvirea sufletului prin cuvântul poetic. Poeta VIOLETTA PETRE susține în poezia “Zborul meu albastru” referențialitatea necesității scrierii în pofida tuturor elementelor care pot întuneca zarea reflexivității ființei care se îndreaptă inevitabil către lumina și flacăra reveriei: Cu litere de apă sculptez limba de foc / ce scrie în lumină un nume cu noroc [ ... ] mi-e flacără nestinsă
EXPRESIA IDEII de LIA LUNGU în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 by http://confluente.ro/Expresia_ideii.html [Corola-blog/BlogPost/351791_a_353120]
-
enunțul riguros analitic, constatativ, într-un discurs vivace, aerat, construit, deseori, cu elemente ale stilului artistic. Care sunt formulele ce aduc în cartea de critică/istorie literară a lui Dorin Murariu asemenea ecouri? Mai întâi, titlurile capitolelor, sintagme în care referențialitatea comunicării este voit ambiguizată de adaosuri metaforizante, capabile să extindă și să nuanțeze enunțul denotativ. Prima secvență a volumului (Sedimentele anilor) fotografiază, cum s-a spus, momente importante din biografia scriitorului. Textul are o structură caleidoscopică. Crâmpeie autobiografice, culese din
OLIMPIA BERCA, CREAŢIE ŞI ANALIZĂ de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 by http://confluente.ro/olimpia_berca_1394869810.html [Corola-blog/BlogPost/353619_a_354948]
-
mai multe tipuri de lectură, date fiind complexitatea și profunzimea discursului - fond, expresie, structură compozițională. Ba chiar, am spune, de data aceasta, Marian Drumur dă măsura deplină a capacităților sale creatoare, oferindu-ne o mostră exemplară de echilibru între o referențialitate (eventual) recognoscibilă și independența estetică a semnului (a textului în întregul său). Nu vom prelungi acest cuvânt introductiv. Transcriem (rezumând și adaptând la împrejurarea de față) ceea ce am rostit vineri, 2 noiembrie 2012, în Sala de cenaclu a Filialei din
DASCĂLII, DASCĂLII DE MARIAN DRUMUR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Un_roman_contemporan_dascalii_dascal_eugen_dorcescu_1352191463.html [Corola-blog/BlogPost/351285_a_352614]
-
în literatura începutului de secol o ”literatură apocaliptică “. Suntem de părere, că această viziune a format gustul generației actuale care se reconfigurează mental printr-o proastă manageriere a cantității uriașe de informație, lucru ce duce la un nihilism și o referențialitate propie în lumea invadată de informații ... Noul val literar ce se dezvoltă în ultima perioadă este unul tributar siturilor gratuite de creații, în special poetice dar și epice unde majoritatea autorilor își expun miezul romanelor lor. Literatura acestei perioade este
ROMANUL MILENIULUI 3 de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Romanul_mileniului_3_elisabeta_iosif_1335811918.html [Corola-blog/BlogPost/359223_a_360552]
-
singulară de lectură și compoziție, concepută într-o manieră inconfundabilă de poetul Theodor Răpan, aduce în peisajul literar un text nou, pe baza intertextualității, pe care îl numim „reflintext”, o formă de introspecție a sinelui, în care privirea în oglindă, referențialitatea, redefinirea poeticului, subtilitatea metaforei, plăsmuirea unui univers propriu, insolitul imaginilor artistice dobândesc noi valențe estetice. Parcurgând etapele creației autorului de față, remarcăm „zestrea” universului său literar (13 volume, peste 3.000 de pagini tipărite), temeritatea deschizătorului de drumuri noi, inovația
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 by http://confluente.ro/Prin_labirintul_poeziei.html [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
fabuloase de inspirație folclorică este departe de a-l epuiza. Scrisă la Berlin, în 1909, povestirea combină ingenios mai multe motive explorate anterior, dar pare să ascundă un sâmbure simbolic mai profund, ce trimite și spre un alt tip de referențialitate. Recitind-o recent, provocată și de lectura unor fascinante tratate dedicate vrăjitoriei europene, am constatat, nu fără uimire, că povestirea caragialiană ascunde între pliurile sale narative un scenariu sabatic, articulat în toate detaliile sale semnificative, ceea ce ne oferă prilejul de
Un sabat balcanic by Marina Cap-Bun [Corola-website/Journalistic/14573_a_15898]
-
și compoziție, concepută într-o manieră originală de poetul Theodor Răpan, aduce în peisajul literar un text nou, pe baza intertextualității, pe care îl numim REFLINTEXT (reflex literar intertextual), o formă de introspecție a sinelui, în care privirea în oglindă, referențialitatea, redefinirea poeticului, subtilitatea metaforei, plăsmuirea unui univers propriu, insolitul imaginilor artistice, dobândesc noi valențe estetice. Cea de-a treia Evanghelie, a Tăcerii, vine cu un alt tip de discurs, la baza căruia stă sublimarea stării. Complex și polifonic, Poetul își
RADIOGRAFII LIRICE. Cronică, de Prof. Dr Nicoleta Milea by http://revistaderecenzii.ro/radiografii-lirice-cronica-de-prof-dr-nicoleta-milea/ [Corola-blog/BlogPost/339489_a_340818]
-
extraordinară artă a contemplării. Cu o artă atât de subtilă, de înaltă, de elaborată, încât își disimulează integral mijloacele, procedeele, lăsând la vedere, și în viguroasă acțiune, numai efectele. Ca urmare, la un prim contact cu textul, ceea ce frapează este referențialitatea cvasi-absolută, netrucată, mai exact spus: exhibarea aparenței - în fond, nălucirea ei (“...realitatea cea mai ireală”, Avionul). Îi succedă încadrarea acesteia în convențiile literaturii, apoi identificarea referinței cu semnul, apoi subminarea și disoluția semnului, apoi întrezărirea iluziei, apoi nimicirea eului obiectiv
IOANA BORCHIN SAU REMINISCENŢA PARADISULUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1449476049.html [Corola-blog/BlogPost/342686_a_344015]
-
fidelitate, o exclusivitate nedezmințite (Celosa, Otrava, Căzătura). De reținut, apoi, spre a clarifica ontologia umanului din acest univers, că insul din prim-plan, cel canonic, cel emblematic, este, întotdeauna, femeie. Un alter-ego declarat al naratoarei (nu, desigur, al autoarei, în ciuda referențialității nestăvilite, chiar ostentative, a relatărilor). Alte femei memorabile: Bunica Lucreția, Mama, Emilia. Vom observa, de asemenea, că, în alcătuirea și în mentalitatea eroinei, cel puțin în prima ei tinerețe (altfel spus, exact invers decât ne-am aștepta), maternitatea prevalează net
IOANA BORCHIN SAU REMINISCENŢA PARADISULUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1449476049.html [Corola-blog/BlogPost/342686_a_344015]
-
și compoziție, concepută într-o manieră originală de poetul Theodor Răpan, aduce în peisajul literar un text nou, pe baza intertextualității, pe care îl numim REFLINTEXT (reflex literar intertextual), o formă de introspecție a sinelui, în care privirea în oglindă, referențialitatea, redefinirea poeticului, subtilitatea metaforei, plăsmuirea unui univers propriu, insolitul imaginilor artistice, dobândesc noi valențe estetice. Cea de-a treia Evanghelie, a Tăcerii, vine cu un alt tip de discurs, la baza căruia stă sublimarea stării. Complex și polifonic, Poetul își
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 by http://confluente.ro/Testament_in_alfabetul_tacer_nicoleta_milea_1392502263.html [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
voi trăi niciodată în disprețul Cuvântului,/ în pleava uitării înnoptează poeții!/ Cât despre Moarte,/nimic în rostire și cutumă de foc.” Evanghelia Cerului ‒ Zodii de poet, pe baza intertextualității, cultivă reflintextul. Sunt variate punctele din care pornește: privirea în oglindă, referențialitatea, redefinirea poeticului, subtilitatea metaforei, plăsmuirea unui univers propriu, insolitul imaginilor artistice, toate dobândind noi valențe estetice. Cei 144 de poeți ai „zodiilor lirice” (12 zodii, pentru fiecare zodie 12 poeți) sunt prezenți în cea de a doua evanghelie în sistem
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 by http://confluente.ro/Apocalipsa_dupa_theodor_rapan_sau_vocati_nicoleta_milea_1341852615.html [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
de a mă repeta, subliniez că Evangheliile lirice aduc în peisajul literar un text nou, pe baza intertextualității, pe care îl numim „reflintext” (reflex literar intertextual), dar și „autoreflexul”, ca forme de introspecție a sinelui, în care privirea în oglindă, referențialitatea, redefinirea poeticului, subtilitatea metaforei, plăsmuirea unui univers propriu, insolitul imaginilor artistice dobândesc noi valențe estetice. O calitate fundamentală o identificăm în capacitatea autorului lor de a ordona, prin estetica Poeticii, haosul care amenință necontenit creația. Din Babelul contemporan nu ne
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 by http://confluente.ro/Apocalipsa_dupa_theodor_rapan_sau_vocati_nicoleta_milea_1341852615.html [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
nu se termină o dată cu ultimul, ci continuă în încercarea de descifrare a imaginilor care se întrepătrund, a sensurilor ascunse în aglomerarea de detalii, dincolo de care există o armonie și o ordine pe care le descoperi la capătul lecturii. Există o referențialitate scriptică, literară: „Pe cerul brusc imaculat se înfiripau anevoios dârele întortocheate a două avioane cu reacție, ca niște urme de peniță“, dar și o autoreferențialitate: „Cumul de semnificații...? funcție referențială...? desacralizare...? abandonarea principiilor estetice...? deproblematizarea discursului...? Forme de evaziune...? polarități
Matei și Eva () [Corola-website/Science/304303_a_305632]
-
chiar linia de demarcație dintre cele două teritorii, neutralizează opozițiile și opțiunile rigide - prin simpla situare într-un no man’s land ce nu mai este guvernat, unilateral, nici de principiul deformării sensurilor, nici (cu atât mai puțin!) de acela referențialității univoce - instaurând, până la urmă, un fel de continuum al valorilor a contrario, în care aproape orice element se convertește în opusul său. Pretutindeni ne întâmpină un fel de frenezie a formării/deformării sensurilor, ce nu poate fi separată totuși de
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
cele mai pretins obiective încercări ale noastre de a-i înțelege pe ceilalți sunt forme indirecte de confesiune. (...) Orice lectură critică e, în cele din urmă, o aventură în căutarea propriului eu, oricît ar fi acesta de ostil față de imperativele referențialității și ale sensurilor tranzitive 343. Cred că acest tip de atitudine caracterizează cel mai bine curentul principal al generației (chiar dacă nu toți scriitorii implicați au conștientizat de la început acest lucru). Dacă, așa cum este îndeobște acceptat, conștiința critică și, implicit, cea
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
fel de continuum al valorilor a contrario, în care aproape orice element se convertește în opusul său. Oricum ar fi, se poate constata cu ușurință că nu principiul deformării sensurilor este responsabil pentru aceste subtile infiltrări. Cele mai multe texte mimează aparențele referențialității univoce. Un text ca Frățila ne trimite cu gândul nu numai la retorica buletinelor de știri, dar și la evenimente surprinzător de „actuale”: Puhoiul rupsese șoseaua pe-o lățime de-o jumătate de kilometru, Și stătea șirul de care de-
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
considerat "hiperlitotic". Privită ca opusă hiperbolei, litota nu e o antiteză a acesteia câtă vreme ce afirmă, nu există, vorba lui Cațavencu, "industria română e admirabilă... dar lipsește cu desăvârșire." Stilul hiperlitotic se explică prin antiromantismul dramaturgului raportat la "dubla referențialitate la oglinzile sferice", de la infinitul mare, la infinitul mic" (p. 98). În afară e enorm, iar în interior e cât un vârf de ac. E tendința de condensare maximă, de economie de mijloace, "reflexia regresivă în oglinzile sferice", nu neapărat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
stare existentă a individului ori o transformare sau evoluție a acestuia? Un defect major al evaluării rezidă în centrarea sa exclusivă asupra unuia dintre reperele menționate. Este necesar să se identifice cu claritate, pentru fiecare caz în parte, obiectul evaluării, referențialitatea de la care se va porni în emiterea unei judecăți de valoare. „Foarte adeseaapreciază Jean-Marie Barbier se constată o mare confuzie cu privire la distingerea obiectului real al evaluării. Aceasta nu se cunoaște niciodată cu precizie, mai ales dacă ceea ce este evaluat sunt
Concepte moderne privind utilizarea tehnologiilor informaţionale în procesul de predare-învăţare-evaluare la disciplina "Bazele generale ale fotbalului" by Gheorghe Balint () [Corola-publishinghouse/Science/661_a_1278]
-
din terminologia genettiană), inhibă până la disoluție contactul cu realitatea obiectivă, deși tematic tocmai această realitate este sursa fundamentală a inspirației scriitorului. Privind evolutiv pe același traseu și dimensiunea polemică, observăm intenția camuflării, a obnubilării sale pe măsură ce alegoria se insinuează în referențialitatea discursului. Atitudinea beligerantă explicită a pamfletarului se estompează în jocul gratuit al limbajului alegoric. 2) Apoi eul poietic este un eu ostil artei pusă în rețetar. Ofensiva sa e îndreptată împotriva ideilor "comode", pentru că "singure ideile incomode sunt generatoare de
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
semantice și pragmatice. Acest enunț vine după un titlu complet ambiguizat prin asociere parodică "Constantin cel Bun...", și are rolul de a conecta lectorul la lumea imediatului, a factualității subiectiv asumate. Dimensiunea pragmatică a discursului polemic derivă tocmai din această referențialitate specifică oricărui demers teleologic, fiind uneori explicit formulată, ca de pildă în textul selectat de noi: "Cititorii vor fi odată mai mult edificați în ce privește pe domnul Banu, care, construindu-și ultimul sistem de apărare, a luat măsura oportună să nu
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
externă) evidențiate de Genette, ele exprimă, în grade diferite, o metareferențialitate, în sensul literaturizării discursului polemic. Focalizarea internă este dată de enunțul ironic (sub toate aspectele sale) care presupune, din partea naratorului ("homodiegetic"), o simulare, o schimbare de macaz în ordinea referențialității. La acest nivel, între autorul concret și narator se interpune o distanță direct proporțională cu gradul de ambiguizare al ironiei. În cazul focalizării externe, naratorul ("extradiegetic") se postează la o distanță strategică de fapte, întâmplări și personaje, observându-le aparent
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sau Scrisoare deschisă domnului C. Banu, directorul revistei Flacăra), Arghezi are un scop bine determinat, de aceea abandonează metafora ambiguizantă, revizuiește topica (în sensul simplificării și al formulării directe), adoptă un ton echilibrat și dezvoltă un discurs cantonat în sfera referențialității 152. Cu toate acestea, scriitura păstrează marca stilului arghezian prin câteva elemente definitorii, dintre care ironia (mai ales în formula asteismului sau/și diasirmului) ocupă, de departe, primul loc. Intrat pe un teren al confruntării directe, polemistul conștientizează faptul că
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
boteza cu numele de jidan pe oricine vă contrazice, și cu atât mai vârtos pe cei care ca om politic v-au distrus", pentru ca, apoi, anecdota, în calitatea ei de micro-narațiune fictivă cu tâlc, să destindă complet granița coercitivă a referențialității. Avem așadar, un cap de acuzare fictivizat, purtător al unui umor hâtru, indisociabil de spiritul arghezian: " În pornirea dumneavoastră de a răspândi cât mai mult zvonul că Facla, la care scriu regulat patru români, și buni români, e o publicație
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
deseori în incipit, pretextând saltul în imaginar sau justificând ofensiva directă, în corpul textului, cu funcție de releu, reconectând lectorul la realitatea imediată sau, la final, luând aspectul inferenței polemice. În toate cazurile, acuza tranșantă se comportă ca un barometru al referențialității, menținând aspectul de editorial al discursului. Exemplele sunt nenumărate, de aceea am selectat doar două reprezentative. Plecând de la un mobil real, solicitarea B.O.R. de a nu se ține spectacole de teatru în săptămânile de post, invocat neutru în
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
A încercat de cîteva ori asociația cu câte un nucleu de scriitori: s-a lepădat de toți, îndată ce și-a dat seama că nu lucrează cu cârdul de slugi, ci cu niște tovarăși respectuoși însă demni". Menținându-se în limitele referențialității, polemistul face, din prezentarea multiplei culpe a adversarului, pretextul atacului necenzurat prin instalarea în spațiul ficțional, unde discursul hiperbolic amplifică tensiunea expunerii pregătind finalul: "Domnul Iorga suferă de un ciocoism profund dezagreabil, iritat de o permanentă secreție de venin coroziv
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]