158 matches
-
nenumărate variante - astfel, orice lectură conduce mereu la textul relevat. Toată cultura Evului mediu nu e altceva decît o oglindire la nesfîrșit a aceluiași chip (numai că acest chip este atotcuprinzător): citări, parafrazări, prelucrări, sinteze, antologii, trimiteri - o cascadă de referențialități. Opera, ca orice produs al "creaturii", va fi înghițită de timp: "au fost mulți împărați și mulți domni, și multe feliuri de cărți s-au făcut și au scris și le-au pecetluit cu peceți iar apoi toate au trecut
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
de camuflaj înadins folosite pentru a îndepărta de miez, de esență. Acest eșafodaj se bazează pe... nimic, nu duce nicăieri și are rolul de a agrementa o pleură confecționată pentru a seduce atenția și inteligența cititorului la nivelul estetic, opacizând referențialitatea constant metafizică a textului. Narațiunea cu funcție exoterică mai are menirea de a filtra lectura inițiatică, de a o distinge de una oarecare. Celălalt palier narativ este unul ezoteric, al realității necorticabile, al semnificației sacre. Această perspectivă teoretică nu este
Dincolo de evidențe by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13210_a_14535]
-
ori alte considerații privind „spiritul necreștin în categoriile căruia gândea și trăia M. Eliade” (pag. 186). Aceste rezerve au în centru o dilemă: nu cumva compelxul gnostic este doar formula potrivită care poate ilustra dialectica sacru/profan și nu o referențialitate în sine? Nu este doar un mijloc de care s-a folosit Eliade? Marele merit al eseului lui Ștefan Borbely este acela de a te face să-ți hărțuiești certitudinile, de a te învăța să eviți constant pactul cu „evidențele
Dincolo de evidențe by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13210_a_14535]
-
stăruitor și, prin aceasta, semnificativ. Oamenii viețuiesc solitari sau în cupluri care "comunică" rareori direct și de cele mai multe ori la distanță, plini de o secătuitoare îngrijorare afectivă. Romanul este livresc, camusian sau sartrian, prin deturnarea de la ficțiunea mimesis-ului, deși cu referențialitate asumată realist și obiectiv. El apare la noi într-un moment de deschidere spre experimentul structural. Acesta este cam eclectic și strident. El pune în relație directă pe Proust, Joyce, V. Woolf, ori pe unii reprezentanți în vogă ai Noului
Proza lui Aurel Dragoș Munteanu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/9724_a_11049]
-
deopotrivă ca ficțiune și document, despre educația literară și sentimentală a scriitorului, în provincia deceniului 6. El este scris cu aceeași fină inteligență. Are în concepție surprinzătoare, vii, elevate și, nu mai puțin, sincrone principii poetologice, situate la interferența (auto)referențialității. Cu el se încheie seria epică amplă, unitară, de două decenii de literatură și existență literară a autorului în România comunistă. Biografia scriitorului s-a deplasat în Israel în 1988, dar biografia operei a continuat în România și în literatura
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
într-o opoziție radicală atât cu impenetrabilitatea elitist-ermetizată a muzicii pan-seriale, cât și cu expresivismul rutinat al tradiției muzicii tributare, oferind o nouă concepție a accesibilității prin formularea unui al treilea tip de adresabilitate cu miză aproape exclusivă pe referențialitate. Semnificația acestor criterii - adresabilitatea și referențialitatea (în accepțiunea lor postmodernă), ar putea fi „lecturata” prin grila unui fenomen postmodern precum suprimarea delimitărilor între culturile savanta și populară, însă cu o pronunțată tendința de revenire la vernacular. În termenii acestei atitudini
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
impenetrabilitatea elitist-ermetizată a muzicii pan-seriale, cât și cu expresivismul rutinat al tradiției muzicii tributare, oferind o nouă concepție a accesibilității prin formularea unui al treilea tip de adresabilitate cu miză aproape exclusivă pe referențialitate. Semnificația acestor criterii - adresabilitatea și referențialitatea (în accepțiunea lor postmodernă), ar putea fi „lecturata” prin grila unui fenomen postmodern precum suprimarea delimitărilor între culturile savanta și populară, însă cu o pronunțată tendința de revenire la vernacular. În termenii acestei atitudini, procedeele de citat și colaj apelează
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
care vor susține democrația și un sistem juridic independent. L.G.: O ultimă întrebare, domnule profesor: care e subiectul de care vă ocupați acum? D.F.: De intertextualitate; și dați-mi voie să explic. Studiul relațiilor intertextuale deschide o perspectivă a "dublei referențialități". Textele se referă atît la realitatea socială cît și la alte texte. Formele și înțelesurile specifice literaturii nu pot fi înțelese fără cunoașterea textelor anterioare. Intertextualitatea între culturi se referă la texte produse în culturi diferite, care nu s-au
Prof. Douwe Fokkema: "Literatura n-are nevoie să fie politică" by Letiția Guran () [Corola-journal/Journalistic/16023_a_17348]
-
condamnat la moarte și eliberat. Al O Sutălea, Gheorghe, născut în Ungaria, are o biografie spectaculoasă, marcată de multiple traume, insuccese sau revelații gnoseologice. Prozator erudit, hiperlucid, conștient de beneficiile, convențiile și riscurile epicului, cu înclinație evidentă spre interferențele dintre referențialitate, ficționalitate și livresc, Gheorghe Schwartz e autorul unei cronici ce consemnează o istorie alternativă, într-o epopee în care sunt reunite obiectivitatea și parodicul, ironia, livrescul și imaginarul. Atent la spectacolul și scenografia istoriei, prozatorul construiește o viziune narativă cumpănit
Despre eroi și himere by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2708_a_4033]
-
contemplare activă” a lumii și devenirii ei. Utilizând trăirile, pentru a se face înțeles, dar repudiind exercițiul epic mimetic, Gheorghe Schwartz se îndepărtează și de consemnarea tribulațiilor propriului eu, dar și de conceptul unei proze deschise plenar și exclusiv spre referențialitate. Agnus Dei reprezintă finalizarea celui mai ambițios ciclu epic al literaturii române contemporane, un proiect epic în care istoria e, deopotrivă, topos și element structurant, iar Scribul e figură actanțială privilegiată, liant problematizant al derulării narațiunii și expresie cvasimitică a
Despre eroi și himere by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2708_a_4033]
-
Gabriel Chifu, primul debutat editorial din generația 1980, are încă de la Sălaș în inimă, din 1976, o rădăcină dublă. Este, pe de o parte, o rece cerebralitate neomodernistă, înclinată spre evazionism, cultivând metafora rară și prețioasă. Pe de alta, o referențialitate postmodernă, deturnată uneori în parabola metafizică, în care realismul și cotidianul par să implice un tâlc mai mult sau mai puțin codificat. Deși a părut atras de lirica „abstractă”, conceptuală, poetul a reușit până la urmă să-și impună nota personală
La aniversară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2707_a_4032]
-
în Istorii) se justifică prin dorința autorului de a evita presiunea deformatoare a doctrinei comuniste. Autorul nu mai urmează calea subversiunii, dar caută totuși un mod alternativ de expresie care, permițându-i să se despartă de ideologic și să saboteze referențialitatea, dobândește tocmai prin acest lucru o semnificație etică. Dirijismului politic i se sustrage și Sorin Titel, mitul oferindu-i calea de a scăpa din realitatea nesatisfăcătoare și făcând posibil exilul autoimpus al prozatorului în ,, țara îndepărtată", spațiu ce rămâne, în ciuda
Mitul în romanul românesc postbelic by Evelina Cârciu () [Corola-journal/Journalistic/8148_a_9473]
-
de aplicabilitatea lor în spațiul permisiv al literaturii în genere (aceea din spațiul românesc fiind, aici, o extensie), Catrinel Popa își construiește, de la zero, și argumentele, și terminologia. Adică de la Platon până la Gianni Vattimo și Umberto Eco, apoi de la mimesis, referențialitate, verosimil până la ceea ce ea numește metatranzitivitate. Pentru cititorul român, elanul poate părea cam prea mare. De ce ar fi necesar, pentru a explica o anume mutație în poezia noastră postbelică, să relativizezi întâi modelele consacrate de stabilire a relației dintre literatură
Pornind de la prefață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8722_a_10047]
-
Proza sa este un discurs adecvat, verosimil, la o realitate falsificată de închipuirea silită să treacă prin filtrele monoideologiei. În dictatură, lectura nu era preponderent ficțională, dar funcțională. Literatura era un discurs secund, mai pur decât cel al istoriei impure. Referențialitatea, intermediată de oblicvitatea stilistică, se restrânge în timp, producând autarhia textului. (Auto)referențialitatea prozei de ficțiune rămâne una larg deschisă, înglobând (i)realismul, mitul, visul, alegoria, parabola. Pentru Blandiana, proza este calea spre completitudinea expresiei de sine. Descoperim aici o
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
silită să treacă prin filtrele monoideologiei. În dictatură, lectura nu era preponderent ficțională, dar funcțională. Literatura era un discurs secund, mai pur decât cel al istoriei impure. Referențialitatea, intermediată de oblicvitatea stilistică, se restrânge în timp, producând autarhia textului. (Auto)referențialitatea prozei de ficțiune rămâne una larg deschisă, înglobând (i)realismul, mitul, visul, alegoria, parabola. Pentru Blandiana, proza este calea spre completitudinea expresiei de sine. Descoperim aici o extensie poetologică spre concret și reconstrucție biografică. Întâmpinăm, prin urmare, aceeași poetică a
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
Romeo Cosma (Improvisations dadaistes pentru voce și pian) exultă în compania sonorităților de jazz, chiar dacă ele sunt metișizate prin inserarea unor tehnici componistice proprii muzicii savante; Dan Dediu (Variations Syntaxiques et Stylistiques pentru soprană și pian) debordează de inventivitate și referențialitate, sugestiile întinzându-se pe o plajă stilistică de un apreciabil areal stilistic, de la Machault și Beethoven, Schumann și Grieg până la Verdi și Hogo Wolf, Albeniz și Debussy; Sabin Pautza (Virées d'humeur pentru voce și pian) își imaginează întrevederea sa
Muzici pentru Tristan Tzara by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9340_a_10665]
-
de muzici de film mut, Rossini și alte sosuri sonore de succes, dar în esență un gest de compromitere a ceea ce se numește azi muzica globală. Nu tot ce zboară se mănâncă așa cum nici tot ce suge la pieptul unor referențialități lesne recognoscibile nu are semnalmentele unei creații integrale. Cu rostirea cât mai fidelă și persuasivă a tuturor acestor muzici s-au îndeletnicit soliști și ansambluri ce au demonstrat nu numai forma bună în care s-au aflat, ci și un
Dincolo de lojă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9592_a_10917]
-
observația satirică, insertul livresc sau reacția ironică. Tipul de proză pe care și-l anexează Mircea Horia Simionescu nu reflectă, în general, realitatea, conturând, mai degrabă, o atmosferă livrescă, în care fantezia, iluzia textuală, resorturile ficționalității se împletesc cu ecourile referențialității și cu imperativul autoreferențialului. Uneori, realitatea și ficțiunea se întrepătrund indisociabil; Călinescu, de pildă, ar fi autorul unei Istorii a lucrurilor și a opiniilor. Între Biblioteca reală și cea imaginară se produc numeroase translații sau glisări parodice și ludice, astfel încât
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
măsură din iluzii și minciună are avantajul că arată mai dinamică”. Una dintre trăsăturile fundamentale ale scriiturii lui Mircea Horia Simionescu este libertatea totală de stil și de mișcare. Scriitorul reunește, în cadrele propriei scriituri, stiluri și tehnici diverse, îmbinând referențialitatea trucată cu autoreferențialitatea, mimesisul și fantezia, într-un demers narativ ce pune în discuție chiar limitele și libertățile artei de a scrie. Breviarul e, în fond, o imagine contrasă, ironică și parodică, a istoriei. Ultimul episod al volumului transcrie cuvintele
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
constructul său, aparținând astfel normei generale care guvernează orice act de creație literară. Căzut în ficțiune, stratul autobiografic își pierde semnificația primară sau, mai bine zis, devine element al unui construct deschis esențial către un alt orizont decât cel al referențialității exact circumscrise la existența și biologia ființei-autor. Ceea ce variază sunt calitatea și intensitatea acestei, în fond, corespondențe prea puțin semnificative literar, corespondență care ne vorbește despre intenționalitate și/sau despre resorturile intime ale momentului creator. "Întoarcerea autorului", despre care scria
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]
-
nu-l vom "înțelege" și "simți" altfel și, eventual, mai nuanțat pe Andrei Codrescu, ci - la nivelul propriei sale intenții - pe Ibrăileanu însuși; susținînd contrariul, dezvoltăm lectura "factuală", anulînd-o pe cea "artistică". Ar mai fi vorba și de neînțelegerea dublei referențialități a textelor avînd o atare organizare: pe de o parte, o referențialitate "exactă", fidelă, de la literatură la literatură, și, pe de altă parte, ca ficțiune în marginea realului, deci îndepărtîndu-se de acesta la modul esențial, fiind altceva (e și cazul
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]
-
Andrei Codrescu, ci - la nivelul propriei sale intenții - pe Ibrăileanu însuși; susținînd contrariul, dezvoltăm lectura "factuală", anulînd-o pe cea "artistică". Ar mai fi vorba și de neînțelegerea dublei referențialități a textelor avînd o atare organizare: pe de o parte, o referențialitate "exactă", fidelă, de la literatură la literatură, și, pe de altă parte, ca ficțiune în marginea realului, deci îndepărtîndu-se de acesta la modul esențial, fiind altceva (e și cazul Hronicului... lui Lucian Blaga), în timp ce grila (auto)biografică introduce o referențialitate funcționabilă
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]
-
o referențialitate "exactă", fidelă, de la literatură la literatură, și, pe de altă parte, ca ficțiune în marginea realului, deci îndepărtîndu-se de acesta la modul esențial, fiind altceva (e și cazul Hronicului... lui Lucian Blaga), în timp ce grila (auto)biografică introduce o referențialitate funcționabilă cel mult în unghiul laboratorului de creație. Să notăm și faptul că, în Istoria critică..., desfășurarea comentariului prin ordonarea sa ca respingere a "autobiograficului" nu este limitată la romanul autorului Spiritului critic în cultura românească. În secvența referitoare la
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]
-
în sensul că nu e depășită sfera persoanei naratorului, cum sînt toate ale lui Anton Holban, e foarte normal ca autorul să scrie despre singura lume pe care o cunoaște: aceea în care a trăit" (p. 742). Este, evident, cazul referențialității ficțiune/real, translarea mecanică autor/narator fiind refuzată și aici, chiar dacă aceasta a fost semnată de G. Călinescu: "... el confundă pe narator cu autorul propriu-zis" (p. 746). Refuzul de a convoca nivelul autobiografic e vizibil și în încursiunea analitică în
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]
-
pentru 2011, Whatever Gets You Through the Night. A Story of Sheherezade and the Arabian Entertaiments, sunt reconfigurări ale unui profil scriitoricesc mereu surprinzător. Eseurile sale, debordând de bună dispoziție, au avut întotdeauna o solidă componentă literară - ca ton și referențialitate. Dar ele n-au fost decât indirect și explorări propriuzise ale spațiului literar. Nici The Posthuman Dada Guide (tradusă de Ioana Avădanei și publicată la Curtea Veche) nu e în totalitate o carte despre literatură, ci o carte în care
Când dadaiștii joacă șah (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5777_a_7102]