21 matches
-
și deci că radiația în echilibru termic este izotropă: I(M,n) = I(M). Arătăm acum că I(M) nu depinde de fapt nici de alegerea punctului M: pentru aceast, unim două puncte M și M cu un tub perfect reflectător cu secțiune dS și cu pereți infinit subțiri. Introducerea înceată a acestuia de-a lungul generatoarei în interiorul cavității nu necesită lucru mecanic și deci, după argumentul de mai sus, nu modifică distribuția energiei în cavitate. Un astfel de tub funcționează
Legile lui Kirchhoff (radiație) () [Corola-website/Science/313168_a_314497]
-
condițiilor inițiale durează mult (pe scara de timp a perioadelor de oscilație). Problema pe care o avem acum este următoarea: ne imaginăm o colecție de N (mare) oscilatori, care emit și absorb radiație și sunt plasați într-o incintă complet reflectătoare, astfel încât să nu se piardă energie; există posibilitatea unor stări staționare, în care energia emisă pe unitatea de timp să fie egală cu cea absorbită? Astfel pusă, problema este prea complicată. Planck răspunde afirmativ, sub presupunerea că, în apropierea stării
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
interpretat. Cele două ecuații (1a) și (7.14) din ultimul paragraf sunt acele consecințe ale fizicii clasice în care trebuie avut încredere pentru a face „saltul” către mecanica cuantică! Faptul că sistemul de oscilatori și radiație închis într-o cavitate reflectătoare evoluează "ireversibil" către o stare de echilibru nu este evident, deoarece atât ecuațiile lui Maxwell pentru câmpul electromagnetic, cât și cele ale mecanicii clasice admit, pentru fiecare soluție posibila și una a cărei evoluție în timp este exact opusă. Din cauza
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
rezolva dificultățile. Formula propusă de Planck este: formula 11 unde "h" este constanta Planck, iar "k" este constanta Boltzmann. Radiația termică este caracterizată de funcția "I"("λ,T") atunci când se găsește în echilibru cu un corp oarecare, care nu este complet reflectător, aflat la temperatura "T". Temperatura care apare în funcția "I"("λ,T") este temperatura acestui corp; nu are (încă) sens sa vorbim despre "temperatura radiației" în condiții generale. De exemplu, într-o încăpere cu pereți complet reflectători se poate găsi
Legile de deplasare ale lui Wien () [Corola-website/Science/314157_a_315486]
-
nu este complet reflectător, aflat la temperatura "T". Temperatura care apare în funcția "I"("λ,T") este temperatura acestui corp; nu are (încă) sens sa vorbim despre "temperatura radiației" în condiții generale. De exemplu, într-o încăpere cu pereți complet reflectători se poate găsi radiație cu o compoziție energetică după lungimile de undă complet arbitrară (foarte diferită de aceea a corpului negru): starea de echilibru poate persista indefinit; temperatura globală a radiației nu e definită. Dacă introducem în încăpere un corp
Legile de deplasare ale lui Wien () [Corola-website/Science/314157_a_315486]
-
-l scoate din încăpere poate fi deasemenea făcut oricât de mic. Temperatura finală a radiației (și a corpului C) se obține din energia ei inițiala totală și din legea Stefan-Boltzmann (III). În rezumat, introducerea unui corp mic într-o incintă reflectătoare conținând radiație poate să o modifice în mod radical; din contra, îndepărtarea lui după stabilirea echilibrului se poate face cu efecte neglijabile. Fie o astfel de încăpere cu un piston (tot complet reflectător) unde se comprimă radiația adiabatic și indefinit
Legile de deplasare ale lui Wien () [Corola-website/Science/314157_a_315486]
-
introducerea unui corp mic într-o incintă reflectătoare conținând radiație poate să o modifice în mod radical; din contra, îndepărtarea lui după stabilirea echilibrului se poate face cu efecte neglijabile. Fie o astfel de încăpere cu un piston (tot complet reflectător) unde se comprimă radiația adiabatic și indefinit de lent, de la volumul inițial "V" și temperatura "T" la un volum "V", păstrând corpul mic absorbant în interior; în acest proces, entropia totală a radiației este constantă (vezi articolul despre entropie): formula 12
Legile de deplasare ale lui Wien () [Corola-website/Science/314157_a_315486]
-
finală au fost alese arbitrar, rezultă că stările radiației "negre" obținute prin transformări adiabatice pot fi descrise și în absența unui corp negru, numai cu ajutorul ecuațiilor lui Maxwell fără cuplaj cu materia și cu condiții la limită corespunzând pereților total reflectători. Aceasta este o mare simplificare. Mai mult, chiar dacă nu există corpul negru în incintă (dar a fost la momentul inițial) se poate încă vorbi cu sens de "temperatura radiației" în cursul transformării adiabatice, folosind formula (5). Ecuatiile lui Maxwell pot
Legile de deplasare ale lui Wien () [Corola-website/Science/314157_a_315486]
-
incintă (dar a fost la momentul inițial) se poate încă vorbi cu sens de "temperatura radiației" în cursul transformării adiabatice, folosind formula (5). Ecuatiile lui Maxwell pot fi rezolvate simplu într-o incintă cubică cu latura "L" și pereți complet reflectători.. Câmpurile electric și magnetic trebuie determinate prin condițiile ca pe frontiera incintei cubice, componenta tangențială a câmpului electric si cea normală a câmpului magnetic să fie nule. Esența calculelor poate fi obținută din problema analoagă privind o singură funcție "φ
Legile de deplasare ale lui Wien () [Corola-website/Science/314157_a_315486]
-
radiației se găsește în cursul de fizică generală al lui S.E.Friș și A.V.Timoreva Faptul că principiul al doilea al termodinamicii joacă un rol esențial în argumentul după care ne putem mărgini la studiul radiației în încăperi perfect reflectătoare este descris clar de Max Planck. În prezentarea de mai sus am urmărit deasemenea în linii mari cursul de termodinamică a lui Ș.Țiteica . Ideea de a considera radiația ca o sumă de oscilatori este datorita lui Rayleigh și duce
Legile de deplasare ale lui Wien () [Corola-website/Science/314157_a_315486]
-
foarte diferită de aceea istorică. În lucrările lui Wien și în cartea lui Max Planck, autorii deduc „deplasarea” lungimilor de undă si creșterea energiei radiației în timpul comprimării analizând cu atenție efectul Doppler al luminii la reflexia ei pe un piston reflectător aflat într-o mișcare indefinit de înceată. În prezentarea de mai sus, un cititor atent poate observa că nu a fost adusă nici o legitimitate a faptului (intuitiv) că radiația (cu lungimi de undă într-un interval Δ"q" = 1) ramâne
Legile de deplasare ale lui Wien () [Corola-website/Science/314157_a_315486]
-
de mai sus, un cititor atent poate observa că nu a fost adusă nici o legitimitate a faptului (intuitiv) că radiația (cu lungimi de undă într-un interval Δ"q" = 1) ramâne într-adevar izotropă în tot timpul comprimării în incinta reflectătoare. Aceasta este necesar pentru ca presiunea radiației să fie "u"/3. Pentru cititorul interesat, nota de mai jos indica în ce fel se poate completa argumentația. Demonstrația de mai sus nu oferă nici un sistem prin care sa legăm între ele amplitudinile
Legile de deplasare ale lui Wien () [Corola-website/Science/314157_a_315486]
-
teoretic al problemei, sunt datorate lui Max Planck: în primul rând, faptul că, după legile lui Kirchhoff, distribuția după frecvențe a intensității radiației corpului negru este realizată de radiația electromagnetică în echilibru termic cu orice material (la nici o frecvență complet reflectător), înseamnă că ea poate fi realizată și în echilibru cu un material ipotetic, format de exemplu dintr-un sistem de oscilatori armonici simpli, cu restricția ca frecvențele lor proprii să acopere întregul spectru. Această observație permite studiul radiației corpului negru
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
e o restricție prea serioasă. Albert Einstein a dat însă o interpretare formulei (3.5) pentru entropia radiației în această limită. Comparând entropiile radiației cu aceeași energie ΔU și conținând frecvențe în același interval (ν,ν+Δν) în două incinte reflectătoare cu volumele V< V putem scrie: Această formulă poate fi comparată cu creșterea entropiei unui gaz perfect constând din P = ΔU/hν particule atunci când mărim brusc, fără variație a energiei, volumul său de la V la V. Într-un limbaj legat
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
este intensitatea radiației corpului negru. Complet analog, definim intensitatea L(I, λ) a curentului de entropie raportat la intervalul de lungimi de undă:<br>formula 22 Cu aceste definiții, se poate arăta că, în cursul comprimării radiației într-o incintă complet reflectătoare cu volumul inițial V, nu numai entropia totală rămâne constantă, dar chiar și entropia unui interval (λ,λ+Δλ) de lungimi de undă. Acest proces este discutat la deducerea legilor de deplasare ale lui Wien. Într-adevăr, se arată în
Entropia radiației electromagnetice () [Corola-website/Science/315884_a_317213]
-
în procesul de expansiune a universului . Ea se "răcește" atunci după ecuația (3). Analogia entropiei radiației termice cu aceea a unui gaz este limitată: Pentru radiație cu o distribuție arbitrară de energie după frecvențe și cuprinsă într-o încăpere complet reflectătoare, nu există (clasic) nici un mecanism care să-i permită modificarea entropiei. Numai interacția cu un corp material - e suficient "un grăunte" - poate face entropia să crească. Un gaz are în contrast un mecanism natural - al ciocnirilor moleculare (ignorăm dificultățile teoretice
Entropia radiației electromagnetice () [Corola-website/Science/315884_a_317213]
-
pe cari opul adică s-a-ncercat au o urmări cu esactitudine. Sânt o samă de zicale cari-au prins un fel de autoritate. Între acestea e și sentința cea adesea pronunțată cumcă Seydelmann ar fi un actor adânc cugetător, reflectător, nu însă și genial. Cei ce vorbesc astfel se fac totodată c-un chip foarte ieften și cunoscători adânci. Genialitatea apoi o confundă aicea cu nemijlocirea simțirei, pe care noi am pus-o-n stadiul întîi. Cumcă însă Seydelmann au
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de circa 340 m/s va parcurge distanța de 34 m (sursă — obstacol și înapoi) în aproximativ o zecime de secundă. Pentru sunete articulate, distanța trebuie să fie de cel puțin dublul lui 17 m. Astfel, vorbind în fața unui perete reflectător situat la 34 m distanță, ecoul va repeta ultima silabă, din care cauză se numește ecou monosilabic. Dacă distanța este de 68 m sau 102 m, ecoul va fi disilabic sau trisilabic, repetând ultimele două, respectiv, trei silabe. În cazul
Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
m, ecoul va fi disilabic sau trisilabic, repetând ultimele două, respectiv, trei silabe. În cazul a doi pereți situați față în față se poate obține fenomenul de ecou multiplu, produs de reflexia succesivă pe fiecare din cei doi pereți 8 reflectători. Se poate aminti aici castelul Simonetta de lîngă Milano unde un cuvânt pronunțat între cele două aripi ale clădirii este repetat de 40 de ori. Fenomenul de ecou are o serie de aplicații importante precum măsurarea adâncimii mărilor, descoperirea submarinelor
Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
unor bancuri de pește. Adâncimea mării se determină, de exemplu, măsurând timpul după care sunetul produs pe un vas la suprafața mării se reîntoarce sub formă de ecou în urma reflexiei pe fundul mării. În cazul în care distanta la peretele reflectător este mal mică decât distanța minimă pentru producerea ecoului, sunetul reflectat va sosi înainte de încetarea senzației auditive a sunetului direct, producând o prelungire și o întărire a acestuia. Fenomenul poarta numele de reverberație. Daca sunetul reflectat este perceput aproape concomitent
Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
500nm. Numărul total de maxime care se formează este: a. 8; b. 7; c. 9; d. 6. 1. Unghiul dintre raza reflectată și cea refractată în incidența Brewster este: a. 45°; b. 90°; c. 30°; d. depinde de natura suprafeței reflectătoare. 2. Diferența de drum dintre razele care cad sub incidență normală pe o lamă cu fețe plan paralele, de grosime e și indice de refracție n, aflată în aer, care interferă prin transmisie, este: a. 2ne + λ/2 ; b. 2ne
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/541_a_1064]