6,870 matches
-
prin care statul chiar face ceea ce spune. Adică cum, ce și cui garantează. Las deoparte faptul că legea, modificată cam pe jumătate, continuă să se refere la ,avutul obștesc", adică la proprietatea care e mai degrabă a statului. E un reflex care spune totul despre mentalitatea conducătorilor țării, pentru care cetățeanul și cetățenia continuă să rămână valori secundare. Bunurile publice, și nu omul, au fost avute în vedere aproape de fiecare dată când s-a ,ameliorat" ceva în actele juridice din România
Furtul, ca artă frumoasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11223_a_12548]
-
se respectă evoluează o dată cu lumea" (jurnalul.ro) etc. Din păcate, ca și în lumea lui Caragiale, excesul actual de formule ale respectului și de expresii ale autorespectului pare mai mult o dulce iluzie și o utopie consolatoare și mai puțin reflexul unor atitudini și practici curente ale societății românești.
,,Respect maxim", ,,super respect" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11281_a_12606]
-
se pare o modă prostească, România nu e pregătită cu adevărat să intre în UE, sanctificarea lui Ștefan cel Mare și cea a lui Eminescu țin de propaganda cea mai ieftină făcută de ,maneliștii culturali", TVR-ul a avut întotdeauna ,reflexul aservirii față de putere", instituții culturale importante ale statului (USR, Academia, ICR) au încăput pe mîna unor neisprăviți și fac propaganda Puterii (contextul e cel de anul trecut), terorismul nu poate fi ignorat, ne privește și pe noi etc., lucruri cu
Bunul-simț ca ideologie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11303_a_12628]
-
puțin hazardat să trag concluzii, după o ședere atît de scurtă. Dar am speranța că în acești zece ani instituțiile democrtice s-au consolidat și procesul de integrare în Europa a contribuit mult la perfecționarea democratizării, la stoparea sau atenuarea reflexelor naționaliste foarte periculoase în oricare societate, dat fiind că sunt o amenințare la adresa democrației. Naționalismul este o ideologie exclusivistă, care creează prejudicii, împiedică integrarea și apropierea de alte culturi și popoare. Din punctul meu de vedere naționalismul este unul din
"Fără literatură, civilizația umană ar fi mult mai săracă, iar libertatea ar avea de suferit" by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11282_a_12607]
-
realizări profesionale, și-a câștigat un lung titlu nobiliar compus din participarea sa într-un număr impresionant de acțiuni caritabile. Căci, imediat ce granițele s-au deschis, ea s-a întors în țară pentru ne ajută să ne regăsim nu doar reflexele democratice, ci, mai ales, omenia. De atunci, din 1989, face naveta București-Londra-New York, patronând mai multe organizații caritabile naționale și internaționale: • „Hope and Homes for Children” (care activează în 14 țări) • Hospice “Casă Speranței” - deja cunoscutul, dar, din păcate, unul
Marina Sturdza by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82765_a_84090]
-
putea merge mai departe și să susțin că este mai importantă chiar și decât airbag-urile. Povestea este atat de fain scrisă încât am vizualizat cu ochii deschiși scenă de pantomima și posibilul zbor prin parbriz. Eu mi-am creat reflexul de a-mi pune centura imediat cum ma urc în mașină. Iar în primul concediu afară cu mașina am luat amendă la intrarea în Ungaria pentru că cei din spate nu aveau centurile puse. Mijto post. M-au trecut toți fiorii
Anger management by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82778_a_84103]
-
gramatică e o problemă. a vorbi prost implică pierderi în negocieri. mării politicieni au avut mai mult stil decît caracter. pe vremuri asta se cam învăța. între timp scrierea cu farmec și idei a dispărut. garda jos e doar un reflex de supraviețuire. nu ai cum să te descurci politic dacă nu folosești subtil limbajul. nu unul scolastic, ci unul viu că tatăl noii secretare utc. trtebuie și carismă dar și să știi ce și cum cu vorbele. Dragose Nu poate
Pamflet gastric by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82884_a_84209]
-
suportabil, poate pentru că nimeni nu ne învață în școala că indivizii își dau adevărata valoare în viață prin propriile fapte, nu prin măreția înaintașilor. E greu să nu simți miros de praf și de macrameuri când privești lista „minunilor” românilor. Reflexul provincial ne cere să ne „minunam” în fața lor, mai înainte de a le conserva, de a le restaura și de a le promova la valoarea lor reală, atât cât este ea. Păcătuim, ca de obicei, prin exces, vorbind mult și făptuind
Minunile romanilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82938_a_84263]
-
care greșesc și rareori ajung să-i amendeze. Sunt, pur și simplu, mai mulți și nu-i mai lăsa să greșească. Am încredere că, prin repetiții zilnice, colegii noștri de trafic mai slabi de minte vor dezvolta un numar de reflexe condiționate care îi vor face să semene cu șoferii inteligenți. Insist asupra faptului că nu cred că avem de-a face cu mitocani, ci cu simpli netoți, care nu trebuie pedepsiți, ci ajutați. În fiecare zi, baletul polițiștilor în fața hoardelor
Robinson Claxon by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83005_a_84330]
-
Alegeti-va un adversar pe măsură. Nu unul pe care voi îl etichetați idiot, ignorant, infantil, marxist. Contează și cu cine lupți. Apropos de astă, Dragoș nu e Marxist nici cît negru sub unghie. A iesit din epoca necontaminat cu reflexele gindirii totalitare pe care le remarc mai curînd la voi.” Cine nu-i cu noi e contra nostră”, așa că lupta cu orice mijloace e permisă. Păi face asta și Dragoș? Nu. El admite că dialogul este încă posibil. El susține
Scriti, baieti, orice, numa scriti! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82998_a_84323]
-
e posibil să mă îndemne Călin Popescu-Tăriceanu să-mi părăsesc orașul pentru că d-lui are puțină treaba de graseiat cu messieurs leș Présidents? Orașul meu? Ca să se plimbe dictatorii din Congo și din Burkina Fâso la șosea? De ce fel de reflexe bananiere mă bănuiește primul ministru? Eu văd așa lucrurile: noi avem nevoie de sprijinul Franței în UE. Franța avea ceva de sărbătorit cu prietenii ei vechi și n-avea unde (la ea acasă tocmai zugrăvise). Noi, amabili și săritori, am
Merde alors! Pe ei, pe ei, pe mama lor! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83052_a_84377]
-
la care a fost supus, bine a făcut. Orice psiholog ar spune asta. Înregistrarea a fost făcută în spațiu și context privat , izolat de public (se vede clar în clip că geamurile mașinii sunt închise complet, în mișcare se văd reflexele), prin mijloace nepermise. TB nu poate fi acuzat nici de neglijență, chiar Antenă 3 confirmind că înregistrarea a fost ștearsă. Mulțumesc Dan Mihu pentru introducere. Nu există formal o etnie cu numele “țigani” în România. Rromii numesc țigani pe cei
Presedintele tuturor romanilor? Huo!! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82979_a_84304]
-
Cu acest sens cuvîntul este liber la utilizare și nu are conotații rasiste. Înregistrarea a fost făcută în spațiu și context privat , izolat de public (se vede clar în clip că geamurile mașinii sunt închise complet, în mișcare se văd reflexele), prin mijloace nepermise. TB nu poate fi acuzat nici de neglijență, chiar Antenă 3 confirmind că înregistrarea a fost ștearsă. Antenă 3 a “recuperat” ștergerea și a difuzat-o, presupun cu acordul acelei Andreea Până. E lipsa de responsabilitate din partea
Presedintele tuturor romanilor? Huo!! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82979_a_84304]
-
se uită chiorîș la cei cu nasul normal, a cocoșaților care au aerul a-i disprețui pe cei cu coloana vertebrală dreaptă, a șchiopilor care se simt insultați de performanța celui ce aleargă sau face salturi în fața lor. Străvechiul, universalul reflex omenesc care-i opune pe estropiați indivizilor valizi translează și în lumea valorilor spirituale: "Știți care e visul scriitorului colaboraționist? Simplu! Acela ca toate personalitățile preeminente ale culturii universale să fi fost colaboraționiste. O aflăm fără surpriză, dar cu încîntare
Un spirit liber (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14676_a_16001]
-
personajelor masculine. Statistica tipologică ne arată dominația clară a didascaliilor narative, în primul rând psihologice, care, diferențiindu-se în funcție de genul personajului, "reflectă nu o necesitate a textului dramatic, ci doar o prejudecată a autorului. Limbajul psihologic al didascaliilor este un reflex al psihologiei autorului." (p. 103) Analiza tehnicilor de racord conturează definitiv ideea că didascaliile nu sunt delimitate de replici, ci formează împreună un text unitar, distincția dintre textul scenic propriu-zis și indicația scenică fiind una formală, de convenție. De altfel
Cât teatru, atâta proză by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14713_a_16038]
-
îi aprinde lumînarea/ și spune:/ ia aminte la ziua aceasta!" (Sacrificiu). Explicabil, poeta exersează pe claviatura unor diverse aproximații ale poeziei, în figura căreia se privește cochet ca într-o oglindă. Spre a-i urma jocul, putem constata că unele reflexe au o conotație masculină, altele una feminină, într-o fertilă intersexualitate. Dintre reverberațiile masculine menționăm abordarea poeziei ca destin ("Se pare că în sîngele tău stă porunca/ pe care o execuți după cum vrea mîna care dirijează mecanismul.(...) Tu știi că
Feminin versus masculin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14720_a_16045]
-
sînt cărți recente pentru care nu a fost timp destul. Critica nu a avut răbdare cu ele. Multe dintre cronicile apreciative au amestecat inevitabil filmul și literatura. Or, Mircea Daneliuc trebuie luat în serios ca scriitor. "Romanele" sale, cu puternice reflexe memorialistice (Pisica ruptă, cel puțin, este o autobiografie străvezie), sînt un punct de reper pentru anii '90, perioadă în care am fost mai mult preocupați să deplîngem absența romanului sau a nu știu cărui gen literar, decît să descoperim și să apreciem
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
nu știu cărui gen literar, decît să descoperim și să apreciem exact ce aveam sub ochi. Trebuie precizat că, înainte de a deschide o carte scrisă de Mircea Daneliuc, trebuie să renunțăm la cîteva prejudecăți de receptare. Mai întîi, trebuie să scăpăm de reflexul fetișizării textului. în fața unei priviri critice pur estetice o carte ca a lui se năruie: ba subiectul pare frivol, ba narațiunea este rudimentară, ba personajele nu "stau în picioare". Apoi, el face parte din acel tip de scriitori care nu
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
scrie despre anii '50, '80 sau '90, întotdeauna vocea naratorului nu ne va înșela - este conturată, creată după "Marea păcăleală din '89". Deja un lucru inedit pentru că majoritatea scriitorilor care au scris despre acea epocă după '89 aveau deja niște reflexe formate. La ei, naratorul va fi întotdeauna o "Mare păcăleală", de cîte ori vor încerca o manieră abruptă de abordare a realității așa cum încearcă Daneliuc. Forțele proaspete, naivitatea de multe ori, cu care se aruncă în literatură pot stîrni derută
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
toate limbajele artistice se manifestau simultan și ele nu erau altceva decît limbaje ale existenței, forme nemijlocite prin care lumea putea fi însușită și prin care manifestările acesteia erau, la rîndul lor, consacrate sau, după caz, corectate. Fie că este reflexul tardiv al unei asemenea stări paradiziace, fie că este efectul previzibil al unor combinații psiho-fiziologice, după principiul simpatiei anumitor zăcăminte minerale, cert este că istoria literaturii și a artelor plastice cunoaște nenumărate cazuri în care sensibilitatea se manifestă multiplu și
Ut pictura poesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14755_a_16080]
-
zburător/ prin fumul luminărilor de ceară/ vestind că apocalipsa-i o telenovelă" (Flacăra violeta). Șarja se izbește așadar de structură protocolara a poetului, de civilitatea d-sale ireductibila care-i modelează imaginarul, oprit astfel de la dezlantuirea-i deplină, stanțat de reflexul cultural. Dacă stihurile din ultimul citat reprezintă punctul cel mai avansat al dezicerii bardului de sine (o dezicere relativă, după cum avem impresia, în bună parte calculată în ideea "variațiunilor pe aceeași temă"), să închidem cercul personalității d-sale, revenind la
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
jurnal liniar se vede însă și cum se degradează imaginea magistrului. Fără să fi demonstrat niciodată vreo apetență pentru bîrfa literară, pentru cancanurile lumii intelectuale, jurnalul lui Radu Petrescu reține însă în 1956 o notație care nu poate fi decît reflexul unei imense dezamăgiri: "aflu că acum aproximativ un an G.C. a fost găsit de nevastă-sa la Dora Litman, noaptea, în izmene. Institutul fusese poftit acasă la sus-zisa pentru o colațiune, G.C. a revenit după plecarea tuturor și doamna C.
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]
-
pînă în America - reprezintă, într-o sinteză severă, chiar imaginea lumii pe traseul unui segment important al istoriei sale. Ca și în viață, adică în istoria reală, nici aici, în istoria simbolică, nu au loc culturile mici, cele constituite prin reflex și trezite la viață tîrziu. Dar aceasta este o altă problemă și ea are o legătură strictă doar cu aceia care nu răspund la apel nici atunci cînd se distribuie rolurile, și atunci cînd se fac marile bilanțuri. Octav Grigorescu
Cărți despre artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14909_a_16234]
-
un cornet de plastic. Fulgerător, realizez: e o țigăncușă de-a noastră! Trezit din grandoare, mă salt într-un cot și-ntreb: Cum îți zice, fă? Fata răspunde pe tonul cel mai natural din lume: Canada, boierule! Era încă un reflex al Parisului, aducându-mi pe loc aminte de unde provin.
Reflexe pariziene (1) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14927_a_16252]
-
Dincolo de text, autoarea descoperă formidabila memorie culturală a acestei categorii folclorice care permite deducerea unor semnificații astăzi ocultate. E interesant faptul că pretext de analiză devin basme foarte cunoscute în spatele cărora apar nebănuite motivații simbolice: Scufița roșie ascunde gesturi erotice, reflexe ale unor vechi rituri inițiatice. Lucrarea oferă la fiecare pas deschideri către noi subiecte de cercetare antropologică, acolo unde exista poate sentimentul că s-a spus totul. Lucia Terzea-Ofrim, Ce mi-e drag nu mi-e urît. O antropologie a
Sentimentul românesc al urîtului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14921_a_16246]