188 matches
-
experiența lui Deng Xiaoping În Chină (crearea de zone libere și de societ...ți pe acțiuni, introducerea unui sector privat pentru Întreprinderile cu mai puțin de zece angajați etc.). Avînd În vedere exasperarea crescînd... a lui Gorbaciov făt... de acest reformism tardiv și des...nțat , a devenit repede evident c... acesta nu ar fi f...cut nimic pentru a-l sprijini și chiar ar fi privit cu pl...cere Înl...turarea cu prima ocazie a lui Todor Jivkov. Un context favorabil
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
până la 1848, a înscris în programele sale politice ideile Supplexului: recunoașterea națiunii române, a limbii române și a Bisericii ortodoxe, cunoaște noi etape de evoluție: între 1849-1860 se instaurează un regim neoabsolutist bazat pe centralizare, sistem represiv dar și pe reformism și modernizare; între 1861-1866 cunoaște un regim regim liberal, Viena acceptă să transfere o parte a autorității unor organe locale reprezentative cu atribuții executive și legislative este perioada când românii domină Dieta Transilvaniei și intensifică mișcarea națională; 1867-1914 când se
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
și de durată. Într-o primă etapă, românii s-au arătat a fi foarte bucuroși de aderarea la Uniunea Europeană, suportul pentru aderare fiind foarte larg în rândul populației, comparativ cu alte state candidate. Se poate vorbi despre o atitudine similară reformismului anticipativ (Sandu, 1996) de la începutul perioadei de tranziție, când românii susțineau în mare măsură reforma economică fără să cunoască exact ce implică aceasta și care sunt costurile sociale asociate. Și în cazul aderării la UE românii s-a arătat a
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
români, precum Stelian Tănase, care au efectuat studii importante cu privire la elitele politice mai ales din prima perioadă a comunismului românesc. Pentru ca populația să accepte aceste rezultate negative pentru ea ale reformelor postcomuniste a trebuit dezvoltată ideologia „reformelor dureroase” și a reformismului guvernărilor îndreptate împotriva populației. Literatura despre „mentalități” este extrem de vastă, stimulată mai ales de facilitatea tehnică pe care o oferă sondajul de opinie. „Mentalitățile” pot să apară denumite ca atare (cf. Betea, 2005) sau în forma „culturii politice” sau a
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
declanșarea grevei lucrătorilor din port. Pe urma „generoșilor”, aderă între timp la Partidul Liberal, devine un factotum la „Tribuna liberală”, oficiosul local al PNL. Între 1906 și 1908, va redacta, cu M. Pastia și D. A Țăranu, „Votul universal”. Sprijină reformismul liberal și „poporanismul luminat” promovat de Spiru Haret în cultură, pledând pentru rolul moral, dar și pentru rostul pragmatic al intelectualului în „renașterea țării”; el însuși regăsindu-se părtaș la toate inițiativele de seamă ce tind la crearea unui climat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285972_a_287301]
-
are un caracter agnostic și sociologic - i se opune cea pur scolastică a lui Pascoli și a lui D’Annunzio etc., etc. Ficțiunea, însă, este unică. Toți cei care au inventat aceste teme frumoase au respectat un tradiționalism și un reformism de tip clasic, punându-se de acord în a nu recunoaște că termenii de referință sunt lipsiți complet de orice legătură cu realitatea. „Părinții” despre care se vorbește în fraza lui Croce erau părinții potriviți pentru fiii de la sfârșitul secolului
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
4 mai 1968, Georges Marchais, secretar al PCF, îi stigmatizează pe „stângiști” și pe „fasciști” și-l denunță pe „anarhistul german Cohn-Bendit”. Foarte curând, mass-media califică drept „stângiste” toate grupurile revoluționare care scapă controlului PCF și îl critică sever pentru „reformismul” său sau pentru „revizionism”. La puțină vreme după aceea, termenul este revendicat chiar de aceste grupuri: Daniel și Gabriel Cohn-Bendit publică Stângismul, un remediu pentru boala senilității comunismului, un răspuns dat a posteriori textului lui Lenin. Denumirea trimite acum la
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
lui Stalin provoacă un șoc în sânul mișcării comuniste internaționale*. Chiar dacă Moscova păstrează controlul acestui proces, crizele și schismele se țin lanț, fie că este vorba de „revizionism” în cazul Chinei sau al Albaniei, fie că este pus în cauză „reformismul”, în cazul Cehoslovaciei sau al Poloniei. Dacă, până la mijlocul anilor 1950, Războiul Rece a rămas circumscris spațiului euro-asiatic, acum el se globalizează și se extinde la scara întregii lumi prin apariția pe scena internațională a lumii a treia. Pe când Stalin
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Condițiile de aderare par a fi foarte dure și rigide pentru partidele occidentale obișnuite cu o mai mare suplețe. Partidul trebuia "să denunțe la fel social-patriotismul recunoscut, social-pacifismul ipocrit și fals" , "să recunoască necesitatea unei rupturi complete și definitive cu reformismul și cu practica centrului", "să fie edificat asupra principiilor centralizării democratice". De acum înainte, "toate deciziile congreselor Internaționalei Comuniste, ca și cele ale Comitetului Executiv, sînt obligatorii pentru toate partidele afiliate la Internaționala Comunistă". În sfîrșit, cea de a 21
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
partidul bolșevic. Fiecare partid comunist trebuie deci să se bolșevizeze. Aceasta nu mai implică, îndeosebi, funcționarea partidului în secțiuni, ci în celule sau în raioane, agitația și organizarea la locul de muncă și nu la domiciliu: Social-democrația, preocupată doar de reformisme în cadrul democrației burgheze, mai ales de activitatea electorală și parlamentară, este, în consecință, organizată în districte electorale; ea are secția locală ca bază, și ca principiu de organizare domiciliul. PC, care conduce muncitorii spre lupta revoluționară pentru a învinge capitalismul
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
care se acomodează deosebit de bine vîntului ce bate dinspre Moscova. Chestiunea franceză Chestiunea franceză face obiectul unor preocupări deosebite ale Internaționalei și ilustrează bine procesele evocate. Sarcină puțin obișnuită, pentru că trebuie extrasă o fragilă plantă revoluționară din solul fertil al reformismului fără a o ucide. Bolșevizarea constituie o primă smulgere: a scoate PCF din structura electorală tipic social-democrată și a-l planta pe un teren exclusiv muncitoresc, printr-o organizare exclusivă în uzine. Hemoragia de efective, începută în 1922, se accentuează
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
Party, căruia îi acceptă statutele și pentru care face apel să fie votat în 1923. El va afișa chiar o susținere critică față de guvernul muncitoresc al lui MacDonald. Dar această poziție, viguros sprijinită de Lenin, nu-l împiedică să denunțe reformismul și compromisurile liderilor muncitorilor și să organizeze opoziția în interiorul TUC (Trade Union Congress), îndeosebi cu ajutorul Miners Minority Movement și printr-o organizație națională a șomerilor (NUWCM), două sectoare cheie în luptele ce urmau să vină. Din 1925, Labour Party reacționează
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
5. Parcursul este oarecum paralel în Belgia, unde social-democrația făcuse datorită războiului pașii esențiali ai integrării sale și cîștigase, prin realizările sociale ale miniștrilor săi, majoritatea clasei muncitoare necatolice. Un fond anarhosindicalist simpatiza cu revoluția din octombrie și cu denunțarea reformismului. Acest partid, ce cuprindea între 500 și 700 de membri, dintre care o parte importantă erau recrutați dintre străini, reușea să aibă în 1925, deci în plină bolșevizare, doi deputați (din 187), cu 34.000 de voturi. Dar partidul însuși
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
public, fără a merge mai departe. Pretutindeni ei au fost confruntați cu persistența neașteptată a social-democrației în rîndul clasei muncitoare. Fără îndoială, trăsătura cea mai generală a perioadei a fost mai degrabă cucerirea parțială a intelectualității, prea puțin sedusă de reformismul socialist, dar mai versatilă. Varietatea căilor urmate a făcut să se considere că perioada 1938-1948 a constituit o zonă de opțiuni posibile în istoria partidelor comuniste 4. Dar această libertate a fost foarte relativă, și limitată de propria lor analiză
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
rîndul ei în dogmă, ci propun o descriere a faptelor credinței și a logicii care le susține. De aceea, pot servi drept oglindă în care conștiința religioasă își analizează comportamentul, fără ca reflexia ce rezultă de aici să se crispeze în reformism dogmatic. în sfîrșit, științele religiei pot, ele înseși, să ne stîrnească o salutară reacție apofatică, purificatoare atunci cînd, în loc să își păstreze neutralitatea, se transformă în orizont explicativ pentru obiectul lor. Atunci cînd definesc religia prin funcția ei ideologică ori socială
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
Înceapă, În mod eficient, de la economie ș...ț. Viitorul Chinei constă Într-o alăturare a principiilor socialiste, a tradițiilor istorice și a antreprenoriatului existent În societățile capitaliste. (Cazul 3, Cehia) Transpus pe terenul ceh, sindromul chinez se traduce printr-un reformism călduț. Critica centralismului În numele eficacității economice dă Întotdeauna Întâietate preeminenței partidului unic: Am fost În favoarea reformei, dar nu credeam că Partidul ar trebui să-și piardă poziția. Am fost convins Întotdeauna că rolul conducător al Partidului În Stat și În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
făceau referire la menținerea rolului decisiv al statului În economie, la restructurare În favoarea privatizării, la o cale a treia Între capitalismul de tip occidental și economia hipercentralizată. Reticența față de infuzia de capital străin s-a Înscris În aceeași tendință al reformismului minimalist al partidelor. În cazul Frontului Salvării Naționale și al succesorului său pe linia Iliescu, „calea a treia” a vizat și modelul politic. Valorizarea unui sistem „original”, adaptat condițiilor românești, a echivalat cu ezitarea În fața de principiilor democrației de tip
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
și azi. 1. Cel reformist, care afirmă că orice înnoire este posibilă doar în cadrul islamului prin păstrarea sau, după caz, restituirea purității acestuia. 2. Cel laicizant, care susține separarea spiritualului de temporal sau, după terminologia europeană, a bisericii de stat. Reformismul, cu toate variantele sale (wahabism, modernism indian, reformism egiptean etc.), cere revenirea la Revelație și la modelul de societate reprezentat de cetatea Medina condusă de Mahomed și de primii patru califi. Să ne amintim că și Luther și adepții lui
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
orice înnoire este posibilă doar în cadrul islamului prin păstrarea sau, după caz, restituirea purității acestuia. 2. Cel laicizant, care susține separarea spiritualului de temporal sau, după terminologia europeană, a bisericii de stat. Reformismul, cu toate variantele sale (wahabism, modernism indian, reformism egiptean etc.), cere revenirea la Revelație și la modelul de societate reprezentat de cetatea Medina condusă de Mahomed și de primii patru califi. Să ne amintim că și Luther și adepții lui, de exemplu, cereau întoarcerea la Biblie ca la
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
ca la unica autoritate. În țările islamice poate cu excepția Turciei kemaliste -, niciodată religia (biserica) nu a fost clar separată de stat. Ba chiar există țări musulmane în care religia și statul trăiesc într-o simbioză de tip medieval. De aceea, reformismul musulman acoperă și organizarea de sat, mai ales în latura sa juridică. El cere, între altele, introducerea legislației islamice vestita sharia, dedusă direct sau prin interpretare din Coran în toată rigoarea și puritatea ei. Unele prevederi ale acesteia încalcă, în
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
Al. I. Cuza România trecutul glorios, respectiv războiul pentru (re)întregire Regele Ferdinand Regatul român prezentul prosper. Prima temă era dominată de ideea unirii, pe când cea de-a doua includea mai multe reprezentări istorice: războiul și jertfa națională, dinastia și reformismul modernizator 204. Prezentul nu era desprins, ci adăugat unui trecut memorabil, completându-l; căci spre deosebire de timpul istoric liniar și cumulativ, timpul comemorării, al sărbătorii, este circular, permițând deplasări imaginative într-un continuum generos. Indiferent de unde veneau, toți cei menționați puteau
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
La un anumit nivel de lectură, lucrările respective transmit viziunea autojustificativă a nobilimii, În raport cu ridicarea țărănimii și reprimarea acesteia, ca și cu politica lui Iosif al II-lea XE "Iosif al II-lea" . În pofida tensiunilor existente Între tradiționalismul nobilimii și reformismul imperial, imaginea potrivit căreia Împăratul ar fi responsabil, cel puțin parțial și indirect, de izbucnirea răscoalei, este dezmințită Însă de aproape toate relatările. Chiar dacă, pe de o parte, imaginea În cauză este Întreținută subtil prin consemnarea nelipsită a zvonurilor care
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
și de terminologie, dar și să abandonăm propriile noastre prejudecăți ideologice. Numai existența unor carențe grave ale cercetării, la toate cele trei capitole amintite, poate explica insuficienta cunoaștere și frecvență sau chiar absența unor termeni și curente cum ar fi reformismul, Restaurația, catolicismul liberal sau socialismul creștin. În acest context, o nouă abordare a relațiilor dintre ideologia ardeleană și gândirea socialistă a vremii poate fi utilă, cred, atât din punctul de vedere al lărgirii câmpului cercetării, cât și sub raportul contracarării
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
sistemul arendărilor și subarendărilor În loturi infime și În condiții oneroase, erau cu precădere englezi protestanți. Scena politică irlandeză era ocupată de o puternică mișcare națională, condusă de Daniel O’Connel, a cărei orientare ideologică, moderată și legalistă, evolua Între reformismul din descendența gândirii lui Edmund Burke XE "Burke" și un liberalism de coloratură națională, asociat catolicismului progresist. Anii 1843-1844 vor Înregistra apogeul acestei mișcări, al cărei țel era desfacerea uniunii cu Anglia (Repeal of Union) și dobândirea unui parlament propriu
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
XVI-lea, Editura Nemira, București, 1997. Girardet, Raoul, Naționalism și națiune, Editura Institutul European, Iași, 2003. Goldsworthy, Vesna, Inventarea Ruritaniei. Imperialismul imaginației, Editura Curtea Veche, București, 2002. Göllner, Carl, Regimentele grănicerești din Transilvania. 1764-1851, Editura Militară, București, 1973. Gorun, Gheorghe, Reformismul austriac și violențele sociale din Europa centrală. 1750-1800, Editura Muzeului Țării Crișurilor, Oradea, 1998. Grancea, Mihaela, Călători străini prin Principatele Dunărene, Transilvania și Banat (1683-1789). Identitate și alteritate, Editura Universității „Lucian Blaga”, Sibiu, 2002. Green, Alice Stopford, Irish Nationality, Holt
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]