188 matches
-
fost tratat pe larg și pe un ton apreciativ în presa română, presa sovietică de abia l-a menționat (Ute Gabanyi: 21 July 1987e). Numai odată cu acest eveniment diplomatic a devenit clară distanța enormă care separa "modelul românesc" de ambițiile reformismului gorbaciovist. "Pozând drept apărătorul purității ideologice a blocului (socialist, n.m.), Ceaușescu respinge orice posibilitate de a reveni la ceea ce el numește "elemente de capitalism", fie și numai ca măsură temporară" scrie Anneli Ute Gabanyi (29 May 1987d, 5; subl.m.
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
rîndul ei în dogmă, ci propun o descriere a faptelor credinței și a logicii care le susține. De aceea, pot servi drept oglindă în care conștiința religioasă își analizează comportamentul, fără ca reflexia ce rezultă de aici să se crispeze în reformism dogmatic. în sfîrșit, științele religiei pot, ele înseși, să ne stîrnească o salutară reacție apofatică, purificatoare atunci cînd, în loc să își păstreze neutralitatea, se transformă în orizont explicativ pentru obiectul lor. Atunci cînd definesc religia prin funcția ei ideologică ori socială
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
cf. La Dynamique de l'Occident, op. cit.) 148 Cf. G. Hermet, Aux frontières de la démocratie, Paris, PUF, 1983, p.32-42. 149 Votul universal nu va intra în vigoare pînă în 1918 în Marea Britanie. 150 Cf. M. S. Lipset, "Radicalism or reformism... ", American Political Science Review 77 (1), martie 1983, p.1-18. 151 Citat din L. R. Higgonet, "The politics of linguistic terrorism and grammatical hegemony during the French Revolution", Social History 5(1), ianuarie 1980, p.49. 152 E. Weber, La
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
poate fi rezolvată relativ simplu 3. Revoluționarismul ambiant lăsa să se creadă că problemele își vor găsi o soluție generală odată cu venirea socialismului. Această credință a împiedicat examinarea problemei locuinței în mod evolutiv, metoda fiind imediat condamnată ca delict de reformism. În sfârșit, anarhosindicaliștii nu disting în municipalitate decât un nivel al statului cu care nu se poate colabora. Slaba integrare a problemei locuinței între revendicările muncitorilor rezultă din prevederile ideologiilor și din dezacordul între socialiștii posibiliști și cei guediști 4
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
multe voci au venit În sprijinul unei economii planificate de un fel sau altul. Unele propuneri, mai ales În Austria și În rândul Societății Fabiene din Marea Britanie, derivau dintr-o mai veche tradiție socialistă, dar majoritatea Își aveau originea În reformismul liberal dinainte de 1914. Argumentul era că „statul gardian” din secolul al XIX-lea, mărginit la rolul de menținere a ordinii și siguranței, era acum perimat. Măcar din prudență - pentru a preveni agitația politică -, era necesar să se intervină În economie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a Partidului Laburist, care câștigase detașat alegerile din iulie 1945 și, spre deosebire de majoritatea guvernelor europene, avea libertatea de a-și transpune În lege Întregul program electoral, fără interferențe ale partenerilor de coaliție. Dar a derivat și din originea specifică a reformismului britanic. Legislația socială din Anglia postbelică s-a bazat pe faimosul raport al lui sir William Beveridge, publicat În noiembrie 1942 și devenit instantaneu bestseller. Născut În 1879 În familia unui judecător britanic din India imperială, Beveridge era animat de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Olanda. Germania wilhelmină și apoi Republica de la Weimar au avut un Partid Catolic de Centru, iar aripa conservatoare din politica austriacă a fost multă vreme legată de Partidul Popular Catolic. Însăși creștin-democrația era o idee mai veche, cu origini În reformismul catolic de la Începutul secolului XX și În mișcările catolice de centru care Încercaseră - fără succes - să-și croiască o identitate În anii tulburi de după primul război mondial. După 1945 Însă, raportul de forțe s-a inversat. În primul rând, aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Bloodnok” (interpretat de Peter Sellers) să primească Ordinul Imperiului Britanic pentru că „golise pubele În focul bătăliei” (și pentru că lăsase un actor „să imite vocea Reginei În timp ce gonea porumbeii din Trafalgar Square”). Astfel de Îngrădiri, cu aerul lor de strictețe și reformism edwardian, erau, poate, specifice Angliei. Dar tonul lor nu era străin nicăieri În Europa. În școli și biserici, la radioul de stat, În marile cotidiene pline de aplomb și ironie, dar și În presa de scandal, În discursul și vestimentația
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nemulțumiți - după plata impozitelor), conturile În bancă. Dar criticii sistemului nu se Înșelau complet: statul omnipotent avea Într-adevăr o latură sumbră. Convingerea - apărută În zorii secolului XX - că statul putea ameliora societatea luase forme diverse: social-democrația scandinavă, ca și reformismul fabian al statului asistențial din Marea Britanie se născuseră din fascinația exercitată de ideea de manipulare a structurilor sociale. Pentru un stat care ajusta veniturile, cheltuielile, piața muncii și informația, apărea tentația de a-i ajusta chiar și pe indivizi. Eugenia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pentru Biserica spaniolă consecințele colaborării sale Îndelungate cu „vechea stăpânire”. Această rupture culturelle, cum i s-a zis În Belgia și nu numai, Între religie și politică, precum și Între Biserica Catolică și trecutul său recent e definitorie pentru spiritul „șaizecist”. Reformismul Vaticanului avea, bineînțeles, limitele lui: pentru mulți dintre participanți, impulsul strategic al acestui conciliu nu era să Îmbrățișeze schimbarea radicală, ci să o stăvilească. Când legalizarea avortului și liberalizarea divorțului au fost supuse la vot câțiva ani mai tâziu, autoritățile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și distribuție” (Clauza IV din programul laburist formulat În 1918) a rămas În platforma partidului, puțin lideri Îl mai luau În serios. Statul asistențial britanic avea ca nucleu nu „colectivismul” economic, ci instituțiile sociale universalizate ale țării, ferm ancorate În reformismul de Început de secol al liberalilor contemporani cu Keynes. Pentru britanici, fie că votau cu dreapta sau cu stânga, importante erau nu planificarea economică sau proprietatea de stat, ci rețetele compensate, educația gratuită și transportul public subvenționat. Aceste facilități nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ziua în care, în 1921, a fost înființat Partidul Comunist. În perfect acord cu logica mitică, evenimentul a fost transformat într-un mit fondator cu puternice valențe simbolice. Evenimentul este descris drept "o victorie istorică a leninismului împotriva oportunismului și reformismului în mișcarea muncitorească din România" (Gh. Gheorghiu-Dej) (Roller, 1952, p. 553). Ziua de 1 decembrie (1918), la care "Adunarea națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească" a adoptat Rezoluția de la Alba Iulia prin care se decreta unirea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
clasei muncitoare, aceasta a eșuat datorită "trădătorilor social-democrați" care au tratat cu guvernul. Lipsa unei conduceri revoluționare avea să fie suplinită prin crearea Partidului Comunist din România la 8 mai 1921, moment semnificând "victoria simbolică a leninismului împotriva oportunismului și reformismului în mișcarea muncitorească din România" (Roller, 1952, p. 553). Triumful organizațional al mișcării muncitorești avea să fie umbrit însă de un alt capitol tragic, procesul din Dealul Spirii, început în 1922 împotriva liderilor comuniști. "Teroarea a domnit înaintea și în timpul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]