28 matches
-
pluralitatea perspectivelor fac ca definirea să fie dificilă. Pe de altă parte, ar Însemna să uităm că societățile noastre se confruntă astăzi cu o izbucnire a revendicărilor de recunoaștere, fapt pe care Îl putem interpreta ca pe o „Întoarcere a refulatului“ particularist În sânul individualismului universalist. A defini: o sarcină fără sfârșit? În articolul său premergător din 1983, Jean Leca distinge trei dimensiuni ale cetățeniei moderne: aceasta este mai Întâi un statut juridic, care conferă drepturi și Îndatoriri față de o colectivitate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
de măsură a copilului Îndreptată spre părintele de sex opus și de relația ținând de Eros În cuplu cu oribilul Thanatos, conform mitologiei grecești. Probleme de concurență Încă din preistoria umanității! Apoi, ce de comportamente crude și iraționale indicând Întoarcerea refulatului și dezlănțuirea paroxistică a pulsiunilor În mulțimile revoluționare! Lui Ted Gurr, care explică violența prin ciclul frustrare-agresiune și care aduce ca argument privarea relativă pornind de la diferitele grade de discriminare politică și economică, de la diferențele În ceea ce privește accesul la capital și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
vă pune urechea pe piept)..."635 În fața limbajului se impune mereu imaginea reversului său, a ceea ce îl muncește, ceea ce el refulează. La drept vorbind, am putea să ne punem problema de a ști dacă limbajul nu este pur și simplu refulatul tăcerii. Înțelegem în acest caz plăcerea, bucuria scrisului; Kafka, contrar unor critici care văd în el un sceptic al limbajului 636, departe de a-l respinge, se scufundă în el cu ardoare, fiindcă doar în el se găsește un adevăr
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
arta îndepărtării" par excellence), evenimentele se petrec undeva, în culise, iar omul concret rămâne practic "invizibil", ca și "psihologia". Dar istoria teatrului modern nu a urmat preceptele constrângătorului ideal estetic trasat de gânditorul elin, scriindu-se, dimpotrivă, sub semnul "întoarcerii refulatului", adică al acelor forme "vulgare" de expresie făcute să răspundă principiului plăcerii și să satisfacă (imaginar) dorințele cele mai ascunse, fantasmele irepresibile ale inconștientului. Pentru a respecta adevărul istoric, trebuie totuși să-i recunoaștem lui Aristotel și meritul de a
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
e condamnabilă, cât timp conservă principiul vieții și ține laolaltă familia, păstrând aparențele sociale. Vina o poartă înclinația melancolic-autodestructivă a soțului, pentru că sinuciderea rupe echilibrul "triunghiular" și declanșează drama. Nu întâmplător, revenirea lui Luca în sânul familiei desemnează, simbolic, "întoarcerea refulatului" (un fel de "fantomă" a răposatului soț, mesager sinistru al morții) și grăbește judecata finală, crudul examen de conștiință, pe care femeia se arată dispusă a-l trece cu mare ușurință, fără remușcări prea intense spre indignarea purtătorului de cuvânt
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
în lucrarea sa. În schimb, Bergeret (1972/1986) va face din contrainvestire prima noțiune studiată ca metodă de apărare și descrisă după modelul freudian al refulării. Istorictc "Istoric" Contrainvestirea este descrisă de Freud în textul său intitulat „Refularea” (1915b/1968): „Refulatul exercită în direcția conștientului o presiune continuă, care trebuie echilibrată printr-o contrapresiune continuă. Menținerea refulării presupune așadar un consum constant de forță”, aceasta fiind sarcina încredințată contrainvestirii. Freud (1915b/1968) susține în principal interacțiunea permanentă refulare -contrainvestire prin figuri
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ea pusese degetul pe un proces de sacralizare deja în desfășurare, un proces care anunța presiunea tot mai mare pe care avea s-o exercite datoria de memorie. După doliul din anii 1944-1954, vine timpul refulării, apoi cel al întoarcerii refulatului, care conduce la o fază obsesională. De la prea puțin se trece la preaplin 13. În Vichy, un passé qui ne passe pas, Éric Conan și Henry Rousso avertizau împotriva posibilelor "abuzuri" de memorie 14. Suntem astăzi, clar, în "exces", un
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
pentru că din monere derivă și monumentum. Nu spunea Ranetti despre momentele caragialești că sunt monumente ? „Monstrul e un avertisment.” („Le monstre est un avertissment.”) spune Jean Clair, iar accepția pe care el o dă avertismentului este aceea de întoarcere a refulatului, a primitivului. Asupra a ce ne avertizează Caragiale ? Ce vede el și noi nu știm încă a vedea ? Și ce anume ne amenință cu întoarce- rea ? Refulatul este cumva „revolta fondului nostru nelatin”, o barbarie pierdută în noaptea timpurilor care
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
iar accepția pe care el o dă avertismentului este aceea de întoarcere a refulatului, a primitivului. Asupra a ce ne avertizează Caragiale ? Ce vede el și noi nu știm încă a vedea ? Și ce anume ne amenință cu întoarce- rea ? Refulatul este cumva „revolta fondului nostru nelatin”, o barbarie pierdută în noaptea timpurilor care amenința, amenință așezarea fragilă a civilizației după matrițe europene, civilizație abia edificată în vremea lui Caragiale, a civilizației noastre moderne marcată de o nesfârșită și agonică debilitate
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în economia simbo- lică a decadentismului fie de proletariat, fie de rase „infe- rioare”, dar vitale. Din perspectiva psihanalitică, în accepția lui Freud, prețul plătit pentru construcția laborioasă a culturii și civilizației apusene prin cenzurarea pulsiunilor sexuale o reprezintă întoarcerea refulatului pentru care nevroza este cel mai vehiculat simptom. Ceea ce generează la Caragiale un naturalism second hand, ca și balzacianis- mul lui G. Călinescu este tocmai reflecția asupra natu ra- lismului care se strecoară în povestire. Una dintre frazele ironice merită
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
virtuozității, simbolul unui comportament autist, evazionist ce permitea ocolirea unei alianțe cu politicul sau sporirea autonomiei estetice, dar și forma cea mai la îndemână de exprimare a protestului față de puterea opresivă. ,,Întoarcerea mitului" nu înseamnă așadar doar o ,,întoarcere a refulatului" - cum arată pe urmele lui G. Durand, Corin Braga- a ceea ce, în deceniul dejist, supraeul social politic respinsese, ci ea este mai degrabă ,,o întoarcere la mit", adică la o modalitate prin care se pot pune în discuție spații tabuizate
Mitul în romanul românesc postbelic by Evelina Cârciu () [Corola-journal/Journalistic/8148_a_9473]
-
adepții unei secte de prozeliți cu apucături de delfin: ne cufundam în apele unui daimon (inconștientul) ale cărui viclenii menite a ne păcăli vigilența le dejucam prin formule magice cu putere de exorcizare: sublimarea, refularea, defularea, mijloacele de apărare, întoarcerea refulatului, complexul lui Oedip și complexul castrării, regresia la stadiile copilăriei și fixarea pe stadiul anal al libidoului - alături de atîtea alte expresii ritualice ce conțin articolul de credință psihanalitică - ne deveniseră ticuri lexicale menite a ne arăta zelul neofitic. Toate formulele
Apostatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2469_a_3794]
-
Schumacher recreează situația, pentru că Walter Sparrow are o dublă personalitate, are un trecut nebulos și o crimă pasională la activ pe care, în urma unui accident și printr-un tratament psihiatric concentrat, a refulat-o. Dar, cum ne învață domnul Freud, refulatul se întoarce ca o stafie în pragul nopții, iar întregul demers detectivistic al personajului Fingerling, alias Walter Sparrow, constituie un fel de anamneză prin care banalul ofițer cu controlul animalelor își developează trauma și o retrăiește la intensitatea maximă înainte de
Strigarea numărului 23 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9528_a_10853]
-
binele în același fel cum mă identific cu ce e rău, cu negrul și cu albul. Consider că arta romancierului este de a arăta bogățiile și neliniștile, obsesiile, presentimentele, viața complexă a unei ființe umane, livrându-ne o lume de refulații relevând transparența. Citind romanele tale am fost uimită de personaje, cu viața lor care rămâne de neînțeles, în obscuritate, cu experiențele durerii și eforturile de a comunica, de faptul că descifrarea instinctelor și a interdicțiilor se realizează dincolo de conștiință și
Birgitta Trotzig: „Mă identific atât cu binele, cât și cu răul, cu negrul, ca și cu albul“ () [Corola-journal/Journalistic/5421_a_6746]
-
România, unde are loc o mare discuție privind legea care trebuie să pună la dispoziția publicului dosarele fostei securități... - Nu cunosc în amănunt fiecare situație, dar mi se pare că dacă nu facem această acțiune, ne pregătim pentru întoarceri ale refulatului, cum se spune în psihologia individuală, dificile încă vreme de o generatie, cum s-a întîmplat în multe alte țări, unde o parte a memoriei era respinsă, nu se dorea admisă. Iată, de pildă, Franța, care a vrut să-și
În exclusivitate, un dialog cu TZVETAN TODOROV "NU SUNT FOARTE OPTIMIST PENTRU VIITORUL IMEDIAT" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/18183_a_19508]
-
îi dezvăluie secretul, în loc de rezumat, în ultimul dintre studii: e vorba de o abordare psihoistorică a culturii europene. Ipoteza e că, în ultimile patru milenii, cultura europeană ar fi suferit cinci sau șase procese de refulare și de întoarcere a refulatului. Primul, în urma înlocuirii vieții de tip neolitic cu un mod de viață agricol, ultimul, în secolul al XIX-lea, odată cu instaurarea gîndirii pozitiviste, a cărei atenuare se manifestă prin atitudinea postmodernă (un alt studiu, interesant, se ocupă, sintetic, de fenomenul
Mitul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15839_a_17164]
-
că mi se ridică părul pe brațe și în creștet, dar când mă trezeam îmi dădeam seama de imbecilitatea lor și mă străduiam să adorm la loc. Cam pe atunci au început acele vise care aveau să genereze prozele mele. Refulatul începea să se întoarcă, postmodernismul se veștejea către modernism, care, ca un film dat înapoi, glisa lent spre simbolismul lui Redon și Chavannes, ca să se afunde cu toate puterile în Caspar Da vid Friedrich. Regresam, scădeam în statură, coboram etajele
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
parte - atracție, chiar fascinație (dovadă atenția acordată în cadrul a două lucrări „canonizatoare”, dar și promptitudinea recenzării ediției din 1930). Pe de altă parte - atitudine magisterială, condescendentă în aparenta ei „generozitate”. Ceea ce Călinescu „refulează” este tocmai urmuzianismul, dar - după cum se știe - refulatul se întoarce. În plus, cu excepția lui Alexandru George și a lui Tudor Țopa, prozatorii din Școala de la Tîrgoviște (Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu, Costache Olăreanu), ieșiți din „mantaua” prozei călinesciene, vor valorifica masiv latura „urmuziană” a maestrului (amintind flaubertianul Bouvard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
se exercită că este refulată. Trebuie acum să clarificăm ce anume înseamnă o asemenea refulare: nu scoaterea în afara experienței, în lumea din spate a unei nopți în care toate vacile sunt negre și despre care se poate spune orice, a refulatului, în cazul de față a Energiei. Aceasta mai curând subzistă în refulare, dăruită ei înseși, încărcată de ea însăși, de o încărcătură care devine cu fiecare clipă mai grea, în măsura în care, nesuscitând în individ nici o operație care să-i fie conformă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
neutru și abstract ce i se atribuie astăzi pentru a-i camufla identitatea concretă. Ci sub forma maselor, și organizate, și neorganizate, și a conducătorilor. Un social în același timp neliniștitor și fascinant e pus pe picior de egalitate cu refulatul individului. El aduce la lumina zilei ceea ce atît de greu am izbutit să sesizăm: inconștientul. Inconștientul întruchipat de mulțimi l-a îngrozit pe Freud la fel de mult ca pe noi. I-a trezit aceleași temeri pe care i le trezise odinioară
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
calea ocolită a visurilor, a simptomelor nevrotice și a așa-numitelor tulburări psihosomatice. Readuse la viață, conținuturile din inconștient exercită asupra eului, fără știrea conștiinței, o influență obsedantă căreia acesta nu-i poate scăpa. Acest neliniștitor mecanism este denumit reîntoarcerea refulatului. Or, strict vorbind, el este propriu psihologiei indivizilor și este greu aplicabil psihologiei mulțimilor. Mai întîi pentru că presupune existența unui fond inconștient, care lipsește în cazul maselor. Psihanaliza nu-l recunoaște ca atare 465. Apoi, deoarece reîntoarcerea refulatului privește în
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
denumit reîntoarcerea refulatului. Or, strict vorbind, el este propriu psihologiei indivizilor și este greu aplicabil psihologiei mulțimilor. Mai întîi pentru că presupune existența unui fond inconștient, care lipsește în cazul maselor. Psihanaliza nu-l recunoaște ca atare 465. Apoi, deoarece reîntoarcerea refulatului privește în primul rînd pulsiunile erotice, reprimarea acestora avînd legătură cu conținuturile uitate și comprimate în inconștient. Însă reziduurile psihice din vremurile îndepărtate, moștenirea maselor, sînt mai curînd de natură mimetică. Ele sînt în legătură cu identificarea noastră cu strămoșii, cu un
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
cu locul nașterii. Ele revin cu fiecare generație. Cînd, în ultimele pagini ale cărții Moise și Monoteismul, Freud reia de la capăt expunerea evoluției omenirii pentru o ultimă oară, afirmă că aceasta ar putea fi descrisă ca o lentă "reîntoarcere a refulatului". Adaugă însă imediat: Nu întrebuințez aici termenul "refulat" în sensul său propriu. Este vorba de ceva din viața trecută a unui popor pierdut din vedere și pe care ne hazardăm a-l compara cu ceea ce este refulat în viața individului
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
învierea se regăsește în fiecare cultură, ca și cum ar exprima un adevăr psihic indiscutabil, tradus în cultura noastră prin această ipoteză (unul dintre motivele pentru care am propus să facem distincția dintre mecanismele de resurecție și cele legate de imagoul întoarcerii refulatului este tocmai legătura celei dintîi cu un anume conținut, uciderea tatălui și cu un ciclu prestabilit). În sfîrșit, evoluția definită prin ipoteza privind ciclul totemic prin acest nume ar trebui să-l desemnăm încearcă să explice natura și ascendentul carismei
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
probleme: una la nivelul cuvîntului determinism, cealaltă la nivelul cuvîntului metafizică. "Determinism, e foarte posibil, pentru că în fond, pentru mine, ideea de a face acel număr despre eveniment însemna cumva să fac să țîșnească un refulat, care era nu doar refulatul științelor fizice, ci și al științelor umane, al istoriei. Era încă epoca în care istoria, sub influența Școlii Analelor, era un fel de istorie de determinisme economico-sociale și unde evenimentele, adică războaiele, bătăliile, domniile, erau considerate ca o spumă a
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]