69 matches
-
Creștin Democrată a lui Victor Ciorbea. Mai exista o întrebare, dacă luăm în calcul faptul că Victor Ciorbea a plecat din PNȚCD împreună cu cel puțin alți doi ardeleni cu greutate, frații Boilă: ar putea apărea o schisma între ardeleni și regățeni în privința PNȚCD? Dacă va fi așa, Victor Ciorbea cu siguranță că nu va descoperi spiritul lui Maniu, care nu s-a rupt de regățeanul Mihalache nici în cele mai neplăcute momente ale coabitării lor.
PNTCD si spiritul lui Maniu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17959_a_19284]
-
zis, revine în ea, o regăsește ca pe un tărâm familiar și chiar familial. De ce nu? Iată ce ne spune în eseul ei Lumea ca ziar. A patra putere : Caragiale (Ed. Humanitas, 2011): „Pe linie paternă am avut un bunic regățean, Dumitru, căruia prietenii îi spuneau Mitică, iar unii chiar «nene Mitică» (...) era un bon viveur (...) Îmi place să cred că port în gene, prin el, amintirea veselă a Miticilor din Bucureștiul de odinioară”. În ascendența maternă sunt de aflat lucruri
În lumea lui Caragiale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5060_a_6385]
-
explicat Paganel descinderea, că fiul dumneavoastră nu învață cum ar trebui. Nu învață cum trebuie? Nu știe să bea! a clarificat bătrânul situația. Hai să bem un rachiu! Adică, fii om serios, ce dracu! Sau ce dreacu, pentru că personajele sunt regățeni și-așa se înjură pe la noi. A suportat Paganel două pahare de trăscău după care, odată proba trecută, i s-a permis să vorbească. Domnu’ Ghindoc, băiatul dumneavoastră nu învață. Uite, spune tu, Marcele, ce e materia? Ce materie, bă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
a oamenilor politici ardeleni și din Vechiul Regat, distingând între naivitatea morală și lipsa de experiență a primilor, și îndrăzneala și inteligența ofensivă, debarasată de scrupule, a celorlalți. Portretul făcut elitei ardelenești nu este deloc flatant, iar cel al politicienilor regățeni este de-a dreptul antipatic. Dar în privința aceasta, Vuia mai schițase și anterior judecăți de valoare. Într-o scrisoare către Iosif Popovici, docent la Universitățile din Viena și Budapesta, iar mai apoi profesor la Universitatea clujeană, trimisă de la Paris la
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
la sută din populația de peste șapte ani a regatului era alfabetizată, în sate rata analfabetismului atingând procentul de 84,8 la sută. Cu totul dramatică era situația literalității femeilor la sate. Doar 4,5 la sută din numărul de țărănci regățene știau să citească sau să scrie, în timp ce minimumul absolut era atins în Oltenia, unde numai 2,2 la sută dintre țărănci știau carte (Recensământul 1899, 1905, p. LXI). Tabel 15. Învățământul rural primar în perioada 1885-1915 Anul școlar Nr. de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a istoriei românilor, a favorizat minimalizarea teritoriului transilvan în istoria generală a românilor. Excluderea Ardealului a devenit norma istoriografiei naționale românești. După cum se va vedea în continuare, discursul istoriografic vehiculat în manualele școlare prezintă ceea ce poate fi numită o viziune regățeană asupra istoriei românilor, istoria Transilvaniei ocupând un loc minimal în economia simbolică a trecutului românesc. Această lipsă este accentuată și de nevalorizarea anului 1918, anul Unirii Transilvaniei de Regatul României. Ceea ce se va condensa în conștiința națională românească drept apexul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și totodată începutul decadenței politice pe măsură ce statele române intră din ce în ce mai adânc în zodia dominației otomane, a cărei maximă expresia va fi în ceea ce R. David (1937) a numit "Culmea asupririi turcești: Epoca Fanarioților". Din nou, ponderea Transilvaniei este neglijabilă: viziunea regățeană este cu atât mai pregnantă cu cât la sfârșitul manualului este atașat inventarul "Domnilor Țărilor Române" (Petrescu, Ilie și Totoiu, 1935, pp. 393-400), în care sunt listați pe două coloane, în paralel și în ordine cronologică, toți conducătorii Țării Românești
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
naționale, "ci numai de interese politice" (Lambrino, Lazăr și Arbore, 1939, p. 212), acest fapt nu îi împiedică pe autorii de manuale să investească retrospectiv anul 1600 ca punct cardinal al istoriei românilor. De asemenea, demnă de remarcat este tendința regățeană a istoriografiei naționale, i.e., scrierea unei istorii etno-politice a elitei conducătoare, ceea ce face ca istoria Transilvaniei să fie puternic marginalizată datorită faptului că a fost condusă de domni de origine etnică non-română. Originea. În secțiunea antecedentă am arătat cum, pe parcursul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
1935. Revista de „sociologie, istorie, critică socială și culturală”, R.b. publică proza, studii, cronici, recenzii și semnalări editoriale. Articolul-program, intitulat Constatări și directive, afirmă, în materie de literatură, necesitatea întoarcerii la „estetică pură”. Colaborează cu proza Em. Neuman (Ciocoi regățeni și elită ardeleana, fragment din românul Freud și Conul Costache), cu studii sunt prezenți G.H. Juvara, care semnează o serie de articole despre Titu Maiorescu și Junimea, precum și o biografie (Lascăr Catargi), N. Steinhardt (Admiratorii domnului Paul Valéry și Un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289185_a_290514]
-
substanțial la înțelegerea istoriei întregului. "Partea" asupra căreia se oprește analiza noastră vizează Țara de Sus - nordul Moldovei. Plasarea ținutului Botoșanilor și a celui sucevean sub denumirea generică de nord al Moldovei poate părea forțată, căci în fond alăturăm județe regățene celor bucovinene, cu istorie și moștenire culturală diferite, aflate însă sub tutela aceluiași perimetru geografic 4. Și totuși, încă din interbelic, nordul Moldovei se constituie ca o (semi)regiune distinctă. Suceava și județele învecinate au fost leagăn al limbii și
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
învățământului secundar din nordul Moldovei. După stabilirea cadrului instituțional, am realizat, pe baze statistice, o imagine de ansamblu a populației școlare și a absolvenților instituțiilor de învățământ cercetate, pe criterii confesionale și de apartenență socială, cu evidențierea particularităților din județele "regățene" și cele "bucovinene". Istoriografia dedicată formării intelectualității românești urmărește, de regulă, traseul academic al intelectualilor români la universitățile din țară sau din afara granițelor. Rolul social al școlii românești de diferite grade (gimnazii, seminarii, licee) nu ocupă un spațiu istoriografic atât
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
în jurul binomului centru-periferie, pe de altă parte, localismul apare și ca strategie culturală, de deprovincializare și pătrundere în viața culturală a centrului. Analiza a dezbătut de altfel această problematică a provincialismului, stabilind că un complex al provinciei diferă de la zona regățeană a nordului Moldovei la zona bucovineană, în funcție de anumiți factori determinanți. Izolarea provincială a canalizat însă energiile creatoare în jurul unor reviste sau grupări locale. Au fost analizate succint, cu accent pe disputele în jurul relației antagonice centru-periferie, revistele reprezentative din zona de
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
de 5%. Rădăuți și Suceava sunt centrele urbane reprezentative ale zonei, conferind cea mai mare masă de intelectuali. Diferența procentuală dintre cele două microregiuni este conferită atât prin numărul total al populației din fiecare zonă (peste 580.000 în județele regățene, față de aproape 380.000 locuitori în județele bucovinene), cât și de condițiile istorice diferite de dezvoltare, căci trebuie să ținem cont de faptul că, în perioada de ocupație austriacă a Bucovinei, accesul românilor la școlile secundare și superioare a fost
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
nr. 266, 1935. 42 În Analele Bucovinei, VII, nr. 2, 2000, p. 541. 43 În Revista Moldovei, IV, nr. 3-4-5, 1924, p. 49. 44 Mihail Manoilescu, Tragica predestinare a geniului moldovenesc, Editura Moldova, Iași, 1993, p. 136. 45 Verax, "Intelectualul regățean și intelectualul noilor provincii", în Glasul Bucovinei, XI, nr. 2693, 1928. 46 "Politică culturală. Bucureștii - Ierusalimul culturii. Nichifor Crainic - Hristos", în Glasul Bucovinei, XV, nr. 3908, 1932. 47 "Ce a fost și ce a ajuns Bucovina", în Glasul Bucovinei, XIII
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
vin dulce... Tot bizantinii făceau un fel de sarmale, frunzele umplute fiind de dafin, opărite în prealabil; între mese, era obișnuit să se servească dulcețuri în lingurițe puse în pahare cu apă, degustate la fel precum o făceau bunicile noastre regățene, pasionate după șerbeturi. Toate acestea vor fi preluate de către turci și, mai departe, de către români. Foarte interesant ni se pare faptul că obiceiurile bizantine în materie de alimentație erau mai asemănătoare celor din Europa de astăzi decât celor medievale. De
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
la sută din populația de peste șapte ani a regatului era alfabetizată, în sate rata analfabetismului atingând procentul de 84,8 la sută. Cu totul dramatică era situația literalității femeilor la sate. Doar 4,5 la sută din numărul de țărănci regățene știau să citească sau să scrie, în timp ce minimumul absolut era atins în Oltenia, unde numai 2,2 la sută dintre țărănci știau carte (Recensământul 1899, 1905, p. LXI). Tabel 15. Învățământul rural primar în perioada 1885-1915 Anul școlar Nr. de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a istoriei românilor, a favorizat minimalizarea teritoriului transilvan în istoria generală a românilor. Excluderea Ardealului a devenit norma istoriografiei naționale românești. După cum se va vedea în continuare, discursul istoriografic vehiculat în manualele școlare prezintă ceea ce poate fi numită o viziune regățeană asupra istoriei românilor, istoria Transilvaniei ocupând un loc minimal în economia simbolică a trecutului românesc. Această lipsă este accentuată și de nevalorizarea anului 1918, anul Unirii Transilvaniei de Regatul României. Ceea ce se va condensa în conștiința națională românească drept apexul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și totodată începutul decadenței politice pe măsură ce statele române intră din ce în ce mai adânc în zodia dominației otomane, a cărei maximă expresia va fi în ceea ce R. David (1937) a numit "Culmea asupririi turcești: Epoca Fanarioților". Din nou, ponderea Transilvaniei este neglijabilă: viziunea regățeană este cu atât mai pregnantă cu cât la sfârșitul manualului este atașat inventarul "Domnilor Țărilor Române" (Petrescu, Ilie și Totoiu, 1935, pp. 393-400), în care sunt listați pe două coloane, în paralel și în ordine cronologică, toți conducătorii Țării Românești
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
naționale, "ci numai de interese politice" (Lambrino, Lazăr și Arbore, 1939, p. 212), acest fapt nu îi împiedică pe autorii de manuale să investească retrospectiv anul 1600 ca punct cardinal al istoriei românilor. De asemenea, demnă de remarcat este tendința regățeană a istoriografiei naționale, i.e., scrierea unei istorii etno-politice a elitei conducătoare, ceea ce face ca istoria Transilvaniei să fie puternic marginalizată datorită faptului că a fost condusă de domni de origine etnică non-română. Originea. În secțiunea antecedentă am arătat cum, pe parcursul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]