109 matches
-
cetatea știa să crească, regele Geza a pus primul piatra, apoi au venit cumanii, pecenegii, tătarii, mongolii, turcii, apoi au venit sașii. Emric, Vladislav, Slasburg, Francisc, piatră peste piatră. Peste cetate au trecut ciuma, holera, tifosul, focul, coloniștii, imperialiștii, principii, regățenii, comuniștii, comuniștii, comuniștii. Cetatea a fost colonie, apoi așezare între patru drumuri, apoi târg (Marktrecht), apoi cenușă și iar cetate. Colonizări, deportări, epurări, exoduri, chemări la ocnă, chemări la unire, chemări la oaste, chemări în lagăre, chemări la uzină, chemări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în bazar că ardelenii se tocmeau fără artă, cu stângăcie, ceea ce pentru un turc trebuie să fie destul de antipatic. Căci plăcerea lui de a se tocmi o concurează, vizibil, pe aceea de a vinde. Categoric, avem mai puțină experiență decât "regățenii" în relațiile romîno-turce. De aceea nu prea suntem în siguranță pe aici, prin Turcia. Trebuie să deschidem bine ochii. E un talmeș-balmeș în capul meu. Nu mai reușesc să pun ordine în impresii. Ce-am văzut, de fapt, în Istanbul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
lui și a lui P.H. Lippa. În lumea aceea, din care oaspetele nostru (al meu și al colegilor de birou) extrăgea întâmplări picante, de un pitoresc balcanic tipic, se învârtise și autorul pseudojurnalului pe care îl am în mână. Spre deosebire de regățeanul Frangolea, un „bonviveur” exploziv, înzestrat cu talentul de a retrăi totul, în fața noastră, la modul oral, patriotul basarabean fusese un patetic discret. Se pare că i-a fost mult mai la îndemână să pună pe hârtie ceva din experiența intimă
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
dacă zgîriem puțin portretul lui Marius Chicoș Rostogan, zugrăvit de Caragiale, dăm de o nedreptate: Nenea Iancu nu și-a bătut joc doar de un cara-ghioz de ardelean latinizant à outrance, ci de o trăsătură a ardeleanului pe care el, regățeanul, o vestejea, poate din gelozie și anume seriozitatea." În sfîrșit, întîrzierea lui E. Lovinescu (Lipsa de originalitate a teatrului lui Caragiale Flacăra, 1915) în aprecieri minimalizatoare ("Nimicurile sale nu mă mișcă îndeajuns") aș pune-o pe seama atenuării sensibilității estetice față de
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
evoluție a societății, dar din discurs transpare un anumit complex de inferioritate, mai ales când provincialul se raportează la intelectualul capitalei. Într-o situație aparte se încadrează însă intelectualul din provinciile alipite, aflat într-un soi de concurență cu intelectualul "regățean". Ziarul Glasul Bucovinei reacționa, prin vocea moldoveanului Radu Rosetti, la acuzele emise de Nichifor Crainic în Cuvântul, conform cărora intelectualul din provincii întreține nemulțumirile față de Vechiul Regat și că după război, beneficiile acordate acestora, precum accesul în universități sau Academie
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
reacționa, prin vocea moldoveanului Radu Rosetti, la acuzele emise de Nichifor Crainic în Cuvântul, conform cărora intelectualul din provincii întreține nemulțumirile față de Vechiul Regat și că după război, beneficiile acordate acestora, precum accesul în universități sau Academie, au dezavantajat pe regățeni 45. Într-o notă de dispreț, Crainic reclama câțiva ani mai târziu lipsa activității culturale în Bucovina, dar și a unei literaturi a provinciei, în ciuda grupărilor culturale destul de prolifice, precum Iconarul. Replica bucovinenilor a survenit în același cotidian, înfierând literatura
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
sau care iau în derâdere alegerile desfășurate sub amenințare (Ecou după alegeri). Cu sarcasm sunt atacați, pentru atitudinea lor politică antinațională, Gh. Alexici, Moldován Gergely ș.a. Redacția găsea de cuviință să își extindă preocupările și asupra vieții politice a românilor regățeni, pe care o satirizează adesea (Alarmă ș.a.). De altfel, se tipăresc și texte ale unor scriitori de dincolo de Carpați (N. N. Șoimescu, C. Munteanu-Râmnic ș.a.). Pe lângă foarte numeroase anecdote versificate compuse în genul lui Th. D. Speranția, mai ales de Aron
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290673_a_292002]
-
și fidelitate față de muza politică este dovedită de Apostolii din piesa lui Liviu Rebreanu. Într-o capitală de județ ardelean, telegramele de la "centru" restablilesc ierarhia politică exact ca în O scrisoare pierdută. Utilizat ironic, termenul de "apostoli" face referire la regățenii care propagă demagogic idei despre propășirea neamului, despre emanciparea culturii naționale etc., inoculând românilor din Ardeal această veșnică preocupare pentru "marea trăncăneală" muntenească, urmărind în realitate sensibilizarea financiară prin sponsorizări ale diverselor "inițiative frumoase și naționale în acest colț al
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
domnește, dar nu guvernează", Iorga a replicat: Acest lucru este împotriva tradiției istorice a românilor. România și-a avut întotdeauna conducătorii ei". După cum vedem, gîndirea lui Iorga evolua spre o monarhie autoritară de tip medieval. Pentru Maniu (și alți ardeleni), regățenii erau "un amestec rezultat dintr-un grec ortodox și o țigancă necredincioasă". În ultimă instanță, Iorga i-a administrat lui Maniu cea de pe urmă insultă, vorbind despre el "ca despre un străin". Iorga explica cum acest "străin" dirijase încă din
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]