245 matches
-
pedepsindu-i pe trădători iar mulți dintre noi coroboram întâmplarea de mai sus cu poziția complice a unui rucărean de-al nostru de a adăposti în munți o „iscoadă”, un „dușman al poporului” (simpatizant sau chiar legionar, țărănist, liberal sau regalist), gest care l-a costat ani buni de închisoare. Alt frison, altă primejdie va „unelti” pentru a-mi străpunge carapacea „lentorii și pasivității”: marele incendiu din Rucăr din 25 martie 1953, la doar trei săptămâni după ce-l bocisem pe „tătucul
ÎNCEPUTURILE LECTURII ŞI CUM ÎŢI VINE POFTA DE EA ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 by http://confluente.ro/Inceputurile_lecturii_si_cum_iti_vine_pofta_de_ea.html [Corola-blog/BlogPost/367214_a_368543]
-
Găbu' - http://blogulluigabu.blogspot.ro/ ------------------------------------------------- Sergiu GĂBUREC http://blogulluigabu.blogspot.ro http://www.facebook.com/sergiu.gabureac.3 gsm as@yahoo.com Tel. 0731 936 615 București marti 10 Mai 2016 Referință Bibliografică: Sergiu GĂBUREAC - TABLETA DE WEEKEND (154): REPUBLICANI ȘI REGALIȘTI / Sergiu Găbureac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1963, Anul VI, 16 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Sergiu Găbureac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
TABLETA DE WEEKEND (154): REPUBLICANI ŞI REGALIŞTI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 by http://confluente.ro/sergiu_gabureac_1463382507.html [Corola-blog/BlogPost/382175_a_383504]
-
calități, nu ar fi putut avansa foarte mult în Vechiul Regim. A venit însă Revoluția de la 1789. Tânărul locotenent de artilerie s-a remarcat la asediul orașului Tulon și a ajuns căpitan la doar 24 de ani. Zdrobind o revoltă regalistă la sfârșitul lui 1795, a primit din partea celui mai important membru al Directoratului, Barras, comanda armatei din Italia. Acolo și-a dat măsura talentului său militar și în mintea sa au încolțit primele ambiții politice. A câștigat o mare popularitate
Napoleon, Imperiul napoleonian și Europa contemporană - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102295_a_103587]
-
Restul îl face Providența. Cel mai simplu scenariu pentru reinstaurare monarhiei ar fi că Regele să intre în grevă regală la palat. Iar două ore pe zi să iasă în Piață Universității, la care să i se alăture: cinci femei regaliste (din cinci categorii sociale diferite), trei preoți ( dintre care unul militar), doi generali de armată și un poet în grad de Comandor. Cât ai bate din palme cinci mii de români regaliști vor intra în greva foamei pentru restaurarea monarhiei
DESPRE REGE, MONARHIE SI REGALITATE de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Despre_rege_monarhie_si_regalitate_constantin_milea_sandu_1327341533.html [Corola-blog/BlogPost/360346_a_361675]
-
la care să i se alăture: cinci femei regaliste (din cinci categorii sociale diferite), trei preoți ( dintre care unul militar), doi generali de armată și un poet în grad de Comandor. Cât ai bate din palme cinci mii de români regaliști vor intra în greva foamei pentru restaurarea monarhiei. Cei care vor declara greva foamei pe facebook se vor înmulții neîncetat în toată țara, zece mii, o sută de mii, un milion, pana cand românii care vor înceta să mănânce și să
DESPRE REGE, MONARHIE SI REGALITATE de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Despre_rege_monarhie_si_regalitate_constantin_milea_sandu_1327341533.html [Corola-blog/BlogPost/360346_a_361675]
-
a abolit legile care interzic bourbonilor intrarea în Franța. În iulie contele de Chambord se întoarce pentru câteva zile în Franța pe care a trebuit s-o părăsească în 1830. La 5 iulie 1871 el primește o delegație de deputați regaliști, care reunesc cele trei mari case monarhice ale Franței cu scopul de a-l convinge să adopte drapelul tricolor. Dar prințul primește, de asemenea, la Chambord mulți reprezentanți ai adepților săi din toate clasele sociale și încearcă să-i convingă
Henri, conte de Chambord () [Corola-website/Science/320269_a_321598]
-
nu va lăsa să-i fie smuls din mâini steagul lui Henric al IV-lea, Francisc I și al Ioanei d'Arc. În mai 1873, președintele Republicii, Adolphe Thiers, declară că "monarhia este imposibilă" și că republica este preferată. Majoritatea regalistă din Adunare provoacă demisia sa la 24 mai 1873. Este înlocuit cu mareșalul Patrice de Mac-Mahon, favorabil restaurării monarhiei. Moartea lui Napoleon al III-lea în ianuarie, plecarea republicanului Thiers în mai, evacuarea trupelor germane în septembrie, creează un climat
Henri, conte de Chambord () [Corola-website/Science/320269_a_321598]
-
întâlni pe contele de Chambord și a-l saluta ca "unic reprezentant al principiului monarhic". El a adăugat că dacă Franța vrea să se întoarcă la monarhie, "nici o concurență nu se va ridica din familia noastră". La 4 octombrie, deputații regaliști au numit un comitet responsabil cu acordul contelui de Chambord asupra unui proiect a viitoarei constituții, înainte de votul restaurării monarhiei. Comitetul l-a desemnat pe deputatul Charles Chesnelong pentru a se întâlni cu pretendentul. La 14 octombrie 1873, la Salzburg
Henri, conte de Chambord () [Corola-website/Science/320269_a_321598]
-
conte de Paris să urce pe tron, acceptând drapelul tricolor. Republica nu era văzută decât ca un regim temporar. Contele de Chambord se întoarce la Frohsdorf. Nu-și pierde speranța însă veștile care vin din Franța îi indică dispariția majorității regaliste și victoria republicanilor. Republica se instituie în ianuarie 1875 prin amendamentul Wallon și legile constituționale din februarie și din iulie organizează funcționarea ei. În 1879, după demisia președintelui Mac Mahon, întreaga putere aparține republicanilor. În iunie 1883, contele de Chambord
Henri, conte de Chambord () [Corola-website/Science/320269_a_321598]
-
urmă va duce la alimetarea antipatiei față de credința catolică în Anglia. Războiul Civil din Anglia a izbucnit în 1642, în mare parte ca rezultat al unor serii de conflicte între Carol I, fiul lui James I, și Parlament. Înfrângerea Armatei Regaliste de către Armata Noului Model (New Model Army) a Parlamentului în Bătălia de la Naseby din iunie 1645, a distrus practic trupele regelui. Carol I a fugit în Scoția, dar a fost predat Parlamentului englez de scoțieni, în schimbul unor sume de bani
Istoria Angliei () [Corola-website/Science/299895_a_301224]
-
au fost alungați de aici în zonele greu accesibile din Bosnia. În Iugoslavia, alături de partizanii comuniști ai lui Tito luptau și cetnicii conduși de Draja Mihailovici. Cetnicii se autointitulau Armată Regală Iugoslavă a Patriei și erau în esență o mișcare regalistă, antigermană și anticomunistă. Ca o curiozitate, doi dintre fii lui Mihailovici luptau de partea comuniștilor împotriva propriului tată. În 1943, autoritățile britanice, care îi sprijiniseră până în acel moment pe cetnici, au decis să-l ajute pe Tito, după ce se aflase
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
de la curte din timpul Restaurării, viața sa privată a fost în afara scandalulilor. A fost fiul lui Henry Spencer, I conte de Sunderland și al soției acestuia Lady Dorothy Sidney. Tatăl său a murit în timpul Războiului Civil Englez, luptând pentru cauza regalistă, astfel la vârsta de trei ani a moștenit titlurile tatălui său, devenind baron Spencer Wormleighton și conte de Sunderland. A intrat în armata britanică și a avut rangul de căpitan, în Regimentul de cavalerie al prințului Rupert, nepotul regelui Carol
Robert Spencer, al II-lea Conte de Sunderland () [Corola-website/Science/331720_a_333049]
-
de zile și astfel, se deschideau porțile unei lovituri de stat. În 1795, chiar înaintea adoptării Constituției, Convenția s-a înfruntat cu două amenințări: cele două insurecții comise la Paris de către iacobini și alte grupări radicale și organizarea unei insurecții regaliste înfrântă. Directoratul s-a confruntat cu Conspitatia Egalilor, condusă de Babeuf, un militant politic radical. În 1797, în urmă alegerilor parțiale, regaliștii și moderații obțin succese importante. Directoratul a acționat prin invalidarea mandatelor. În 1798, în urmă alegerilor parțiale, iacobinii
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
vara 1799, o parte din directori, inclusiv Paul Barras, au susținut alternativă militară. Napoleon se întoarce din Egipt și este considerat ca fiind un „salvator” în condițiile dramatice prin care traversa Franța. Existau semne de însănătoșire a economiei franceze. Revoltele regaliste au fost înfrânte, iar propaganda desfășurată de adepții lui Napoleon combină adevăruri cu mistificări, din care rezultă că Napoleon era „Omul Providențial”. Pe 8-10 noiembrie 1799 , Napoleon declanșează lovitura de stat cu ajutorul armatei împotriva celor două camere care se opuneau
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
a cărui diplomă avea nivel universitar. Multe din reformele lui Napoleon se plasează în perioada 1800-1804, în Perioada Consulară. În 1802, Senatul a modificat Constituția, impunând Constituția Anului X, consulii devenind demnitari pe viață. De aceea are loc un complot regalist împotriva lui Napoleon, regaliștii fiind nemulțumiți că Napoleon nu a militat pentru readucerea monarhiei, având ca lideri pe Pichergru. Au avut loc interogatorii în care se implicase și ducele d’Enghien, fiul șefului armatei exilaților. Peste 3,5 milioane de
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
înapoi în Somerset, fiind încercuită pe 3 iulie la Bridgwater. Armata sa alcătuită din aproximativ 3500 de oameni, din care cea mai mare parte erau nonconformiști și țărani înarmați cu furci și topoare, a primit ordin să fortifice orașul. Trupele regaliste se aflau sub comanda lui Louis Duras, al II-lea conte de Feversham și a lui John Churchill. Armata regelui, compusă din aproximativ 3000 de soldați, avea tabăra la Westonzoyland, lângă Rin. Încolțit, în timpul nopții de 6 iulie, într-o
Bătălia de la Sedgemoor () [Corola-website/Science/331844_a_333173]
-
a cunoscut-o pe prințesa Ana de Bourbon-Parma, care urma să-i devină soție. Regele Mihai „nu a vrut să se întoarcă, dar personalități americane și britanice [prezente la nunta regală] l-au încurajat să o facă”, conform unor „cercuri regaliste românești” citate de "Washington Post". Mihai a revenit acasă „la sfatul expres al lui Winston Churchill”, care „se spune că l-ar fi sfătuit pe Mihai că «mai presus de orice, un rege trebuie să fie curajos»”. Potrivit propriei sale
Mihai I al României () [Corola-website/Science/296764_a_298093]
-
și dinastice cu Casa princiară de Hohenzollern-Sigmaringen, a schimbat numele familiei sale în "al (a) României" și a renunțat la titlurile conferite lui și familiei sale de către Casa princiară. Mihai nu a încurajat dezvoltarea mișcării monarhiste în România, iar partidele regaliste au avut un impact prea slab asupra țării postcomuniste. El a considerat că o restaurare a monarhiei în România poate avea loc doar ca urmare a dorinței poporului român. "„Dacă oamenii vor să mă întorc înapoi, mă voi întoarce înapoi
Mihai I al României () [Corola-website/Science/296764_a_298093]
-
care a constituit unul din importantele evenimente ale Revoluției, la Tuileries s-a reinstalat o monarhie sub tutelă, total discreditată, care nu mai inspira poporului niciun respect, și care nu a mai regăsit puterea decât prin voința deputaților constituționali și regaliști din Adunarea Constituantă, dintre care s-a remarcat triumviratul: Barnave, Alexandre de Lameth, Adrien Duport, precum și la Rochefoucauld și La Fayette. Din acest moment, , care nu a acceptat niciodată pierderea puterilor sale absolute, nu a mai crezut că le va
Insurecția de la 10 august 1792 () [Corola-website/Science/323328_a_324657]
-
denumirea la Rossignolerie. Preoții arestați au fost eliberați de armata catolică și regală în momentul cuceririi orașului Angers în 17 iunie 1793. Totuși, în momentul contra-atacului trupelor republicane, bătrânul canonic era prea în vârstă pentru a se retrage cu trupele regaliste. În 24 decembrie 1793 canonicul Guillaume Repin a fost capturat la Mauges, fiind dus la închisoarea din Chalonnes. A fost apoi deferit comitetului revoluționar din Angers, iar la 1 ianuarie 1794 comisia militară și condamnat la moarte prin guilotinare. Sentința
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
1801, s-a măritat cu marchizul Louis de La Rochejacquelein, fratele generalului Henri de La Rochejaquelein și a trăit pe proprietatea lor, refuzând ofertelor făcute de Napoleon de fi angrenați în diferite funcții publice. În 1814 au luat amândoi parte la mișcările regaliste de la Bordeaux. În 1815, Louis de La Rochejaquelein a încercat să organizeze o nouă revoltă în Vendée, împotriva lui Napoleon dar a fost ucis în bătălia de la Pont des Marthes la 4 iunie 1815. Marchiza de La Rochejaquelein a murit la Orléans
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
lipsit de importanță faptul că pe arcul de triumf de la Paris, inaugurat pe vremea regelui Louis Philippe, sunt trecute numele generalui Louis Marie Turreau și ale altor generali care au ordonat masacrele populației civile din Vendée, dar niciunul din generalii regaliști din perioada războaielor revoluție franceze. Această contradicție ilustrează faptul că, spre deosebire de războaiele civile din alte țări, unde se onorează cei căzuți de ambele părți, în Franța nu s-a ajuns la o reconciliere oficială a beligeranților. Vitraliile arată că pentru
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
care în realitate nu ar fi avut nici o posibilitate de a alege ce să facă în respectivul context. Viitorul general a provenit dintr-o familie catolică și conservatoare, copilăria petrecându-și-o la Grenoble. Sub influența mediului familial a rămas regalist. A fost destinat unei cariere militare încă din copilărie. Istoricul slovac Dušan Kováč l-a descris ca fiind un conservator, fiind dotat însă cu capacități precum premeditare, înțelegere, toleranță și capacitatea de a asculta pe alții. Toate acestea îi vor
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
mustața și barba falsă, pentru a scoate la iveală un Roundhead cu părul scurt și blond și o față proaspăt bărbierită. El este astfel de nerecunoscut, atunci când un Roundhead intră în cameră, și-l denunță pe Baldrick ca un "gunoi "regalist". Episodul se încheie cu un nefericit Baldrick, care-l ține încă în brațe pe prinț, fiind abordat de un Roundhead, cu sabia scoasă.
Blackadder: The Cavalier Years () [Corola-website/Science/324665_a_325994]
-
din urmă anulate de regele nehotărât. Când în cele din urmă regele s-a angajat într-un plan de scăpare, indecizia lui a jucat un rol important în eșecul planului. Într-o încercare de a scăpa din Paris spre cetatea regalistă Montmédy, planificată de contele Axel von Fersen și baronul de Breteuil, unii membri ai familiei regale au trebuit să joace rolul unor slujitori ai unei baronese ruse bogate. Inițial, regina a respins planul întrucât acesta prevedea ca ea să plece
Maria Antoaneta, regină a Franței () [Corola-website/Science/309697_a_311026]