61 matches
-
o scenă anterioară), Prospero își trăiește propria postmodernitate. Lumea Veche, adică modernă, a bibliotecii, s-a sfîrșit din nou. În Milanul sau, "tot al doilea gînd" al ducelui cel nou și vechi "va fi spre moarte". Mai tîrziu, în anul regicidului, Revoluția franceză stabilește, tot post festum (halal festum) să numere timpul de la 1. Se revine, pentru scurt timp, la formulele de adresare și la unele funcții administrative ale Romei antice. Nu întîmplător. Tot așa cum nu întîmplător Ludovic al XV-lea
Lumi pe sfîrsite by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17772_a_19097]
-
atunci de ce e Richard, de aproape o jumătate de mileniu, un demon? Pentru englezi - chiar diavolul, prin excelență. (Șchiop, dacă tot a venit vorba, fiindcă - pare-se - în copilărie, ar fi suferit de poliomielită). SImplu! Pentru a justifica - postum - un regicid și a legitima aceeași roză sîngerie care i-a luat locul. Iar legenda aceasta - mai exact, complexul acesta de legende bine înrădăcinate în mentalul colectiv - își are originea, ne spune doamna Tey, într-un înscris. Un manuscris, transcris, rescris, pînă
Scrisorile primejdioase by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11940_a_13265]
-
Marele Orient din Paris și-a închis porțile în 1791, iar până în 1794 francmasoneria din Franța a încetat practic să existe. Mulți dintre masonii francezi au dorit un guvern republican, dar în 1789 cu siguranță nu au avut idei de regicid în adâncul inimii lor. Dimpotrivă, mulți masoni de seamă erau aristocrați și/sau membri în guvernul regal. Astfel, când un mason curajos a reușit să reconstituie Marele Orient în 1795, a descoperit că majoritatea membrilor săi erau morți. La Viena
H. C. Robbins Landon Ultimul an al lui Mozart () [Corola-journal/Journalistic/5291_a_6616]
-
cunoscută sau scrisoarea anonimă primită la bal pentru a-l avertiza de pericol: Odată partitura încheiată, Verdi o prezintă Teatrului San Carlo din Napoli, dar cenzura a oprit spectacolul pe motiv că nu este decent să arăți pe scenă un regicid real. Verdi, după un proces cu teatrul, schimbă numele personajelor și mută locația (regele e duce și nu mai are legătură cu istoria Suediei); dar și la Roma, premiera este oprită deoarece trei italieni tocmai încercaseră, la Paris, un atentat
Un Bal mascat fără stil by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/4410_a_5735]
-
care incursiunile mele coregrafice erau doar sporadice și - vai! - bahice. Nu prevedeam nimic din morfologia adierii pe care trupul meu noduros o poate încerca dansând. Vreme de 30 de ani am dansat ca un derbedeu: mă bâțâiam pe ritm, comiteam regicid maimuțărind moonwalk-ul lui Michael Jackson sau țopăitul-semnătură al lui McHammer. Înțelegeam dansul mai degrabă în cheie ludică și îl performam ca pe un banc bun care, deși nu îți aparține, te face să te simți regele unui grup vreme de
De ce bărbații români se tem să danseze () [Corola-blog/BlogPost/338207_a_339536]
-
mișcarea omului, plăcerii care merge spre propria pierzanie, întâlnește elanul poporului înfometat ce trece la asaltul citadelelor detestate. La confluența în care se ciocnesc cele două forțe pulsează inima neagră a revoluției, fermentează haosul ei fecund. Este locul simbolic al regicidului, astrul strălucitor al timpurilor noi nu este decât replica sa inversă.” (Vezi Jean Starobinschi- Emblemele rațiunii.) Începută taman în prima zi, conform planului minuțios conceput de ofițerii conspiratori din tabăra de la Furceni (8-20 august 1870), rebeliunea republicanilor, în frunte cu
CARTEA CU PRIETENI XXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351485_a_352814]
-
clipa -carpe diem- cu o frenezie împinsă până la o ancilară voluptate de a-și bea mințile. Într-o Republică podgoreană, cum o numește chiar autorul, siniștrii clănțăi, ai sinistrului veac își vor căpăta mult râvnita libertate și independență fără comiterea regicidului, finalul luând aspectul unei magnetizări unanime. Să nu-i dai doamne românului, pare a spune autorul (mistificator dar nu populist), tot ridicolul pe care poate să-l ducă. Degringolada rebelilor din finalul Boborului va oferi un veritabil spectacol din care
CARTEA CU PRIETENI XXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351485_a_352814]
-
Kaltenmark în Filozofia chineză (Editura Humanitas, 1995), ca prin senzaționalele lui opinii să insufle confucianismului „germenii democrației”: afirmă cu curaj întâietatea poporului (identifică glasul acestuia cu voința Cerului!) și susține sus și tare că „uciderea unui tiran nu constituie un regicid”, ba chiar propune un proiect de umanizare a sistemului funciar de la acea vreme - organizarea rațională a familiilor țărănești și desființarea șerbiei prin împărțirea pământului. Tot așa, în tratatul „Destinul omenirii”, gânditorul român P.P. Negulescu prezintă îngrijorarea învățaților europeni din perioada
TRUDA CA UN SCOP ÎN SINE, NIMĂNUI NU FACE BINE ! de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381042_a_382371]
-
d. Brătianu a luat parte la conspirația de la Opera Comică. La 1876 oamenii ce stăpânesc azi în România l-au sfătuit, printr-un actual ministru plenipotențiar, pe Domn să scutească țara de-o crimă. Văd conspiratori, rebeli, pasquilanți, lăudători ai regicidului ajungând mari în țara aceasta. Atunci? Atunci iată calea de-a sui repede treptele sociale! " Acest monolog, pe care-l citim în sufletul omului cu înclinări rele, l-am văzut repetat sub altă formă într-o foaie roșie, cu care
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
și adaptat de Salvatore Cammarano. Libretul întocmit de Antonio Somma (care inițial ceruse să rămână anonim) și-a tras inspirația din libretul lui Eugène Scribe pentru opera lui Daniel Auber, “Gustave III sau Le bal masqué“. Libretul relatează povestea unui regicid care a avusese loc în Suedia asupra Regelui Gustav III, în 1792. Acesta fusese împușcat în timp ce asista la un bal. Opera lui Auber își avusese premieră la Paris în 1833 și încă mai era reprezentată la 1857, atunci când Verdi a
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
consacrat, în urma unor probe de vitejie, este ales și învestit noul „domn”, simultan cu uciderea rituală a celui precedent. Nu am găsit date istorice și paleoetnologice care să confirme dacă acest scenariu literar are la bază vreun scenariu arhaic de regicid și succesiune. Se pare că lipsesc astfel de informații la români, dar se știe că ritualuri identice au fost practicate, din vechime, de alte populații europene și de aiurea. Vezi acest subiect tratat pe larg de James George Frazer în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
oamenilor, ceea ce deseori ducea orașele la ruină. Comparativ cu formele moderne de impozitare sistematică, cazarea trupelor În casele oamenilor, o modalitate obișnuită de penalizare fiscală, era analoagă cu târârea după o căruță urmată de tăierea corpului În patru a potențialilor regicizi (pedeapsă atât de sugestiv descrisă de Michel Foucault la Începutul lucrării sale A supraveghea și a pedepsi) raportată la formele moderne de Încarcerare a criminalilor. Nu că ar fi existat o mare varietate de opțiuni. Statului Îi lipseau pur și
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Budești și pe Teodosie din Periș 58, ci și pe postelnicul Drăgan [nepomenit de istoric], cumnat cu Neagoe - Drăgan era însurat cu o altă nepoată a lui Vlad Călugărul, Stana, fiica Neacșei și a lui Calotă 59, amândoi vinovați de regicid, căci îl omorâseră pe Radu de la Afumați) și erorile comise de cronicar - cele pe care am reușit să le identific eu; istoricii știu, cu siguranță mai multe (banul Toma, a cărui moarte este pusă în cronică pe seama lui Vlad Vintilă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Acești indivizi urmăresc „reforma” societății, a moravurilor etc. Tipurile de reformatori paranoici se prezintă sub o largă paletă de variante, așa cum se poate vedea în continuare. a) Reformatorul social se prezintă sub forma a trei tipuri speciale, veritabile „imagini clinico-sociale”: regicidul (justițiarul tiraniei), anarhistul (distrugătorul ordinii sociale) și utopistul (cel care încearcă să edifice o nouă ordine socială). Să-i analizăm mai pe larg pe fiecare dintre aceștia. Regicizii sunt persoane fanatice care comit atentate asupra unor personaje importante din societate
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Regicizii sunt persoane fanatice care comit atentate asupra unor personaje importante din societate (regi, miniștri, înalți demnitari), în scopul combaterii și anulării injustiției sociale, fiind absolut lipsiți de orice fel de interese personale. Anarhiștii sunt destul de dificil de separat de regicizi. Anarhistul este militantul care acționează. Este o personalitate hiperactivă, de factură pasională, care neagă toate valorile. Acțiunile sale au o marcată notă de violență și vizează în special instituțiile sociale tradiționale, pe care le combate dorind să le suprime. Utopiștii
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
el, mai curând ateu, scria într-o perioadă de război civil cu puternică motivație religioasă; în general, partizani ai evoluției și nu ai revoluției, englezii au făcut totuși o sângeroasă excepție, mergând până la „rezolvarea” problemei teologico-politice prin foc, sabie și regicid. Pentru „puterea pastorală”, vezi Michel Foucault, A supraveghea. A pedepsi, traducere de Bogdan Ghiu, Humanitas, București, 1997 (ediția franceză, 1975); prefața mea la ediția românească se găsește acum și în Exercițiul distanței. Discursuri, societăți, metode, pp. 235-260. Pentru „violența mimetică
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Telles în 1905, datoria portughezilor era să reziste; "am fi satisfăcut mândria națională, ceea ce prețuiește nu numai cât Africa, ci cât toate continentele adunate la un loc". Poetul Guerra Junqueiro publică un injurios și frenetic poem, Finis Patriae, invitație la regicid. Iar întrun ziar din Coimbra, Ultimatum, un student în medicină, Antonio José de Almeida, în vârstă de 27 de ani, semnează un articol intitulat " Ultimul Bragança", prin care întrece tot ce se publicase până atunci împotriva lui Don Carlos. "Regele
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
a dezmințit. Machado a creat mitul republicii cordiale, simple, oneste, burgheze, bine crescute - prin care revoluția a izbutit să convertească și să zdruncine vechile partide de guvernământ. Surâsul președintelui a fost calul troian al revoluției în inima burgheziei portugheze. IV REGICIDUL ȘI INSTAURAREA REPUBLICII În 1906 Joîo Franco se află la guvern, în cartel cu progresiștii lui Jose Luciano de Castro. Este așa numita "concentrare liberală", pe care Don Carlos se trudise de multă vreme s-o realizeze. Formula nu durează
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Unii martori pretind că au fost mai mulți conspiratori, care s-au împrăștiat prin mulțime. Forțele ordinii, ca întotdeauna în Portugalia regalistă, au intervenit prea târziu, lovind la întîmplare în rândurile privitorilor și ucigând un tânăr nevinovat. Asupra celor doi regicizi s-a publicat o literatură enormă, fără ca totuși să i se dezlege misterul. José Alpoim, care - își amintește Unamuno - strigase la Salamanca, aflând de moartea lui Don Carlos, "a murit canalia!" - mărturisea prin 1914 lui Raul Brandîo: "Sunt doar două
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
carabina...". Unii afirmă că cei doi atentatori veniseră să-l asasineze pe Joîo Franco, dar, văzând că dictatorul nu se arată, au tras în Don Carlos. Fapt este că atentatul a fost organizat de carbonari. Cineva găsise, chiar în preziua regicidului, un document destul de vorbitor în această privință, dar dictatorul nu-i dăduse nici o însemnătate. Mulți l-au învinuit pe Franco că nu luase destule măsuri de pază. Dar, așa cum mărturisea el mai târziu, la toate se gândise, în afară de regicid. "Am
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
preziua regicidului, un document destul de vorbitor în această privință, dar dictatorul nu-i dăduse nici o însemnătate. Mulți l-au învinuit pe Franco că nu luase destule măsuri de pază. Dar, așa cum mărturisea el mai târziu, la toate se gândise, în afară de regicid. "Am prevăzut totul; am prevăzut chiar moartea mea. Ceea ce n-am prevăzut, a fost asasinarea Regelui, asta niciodată nu mi-a trecut prin minte...". *** Trupurile neînsuflețite ale lui Don Carlos și Infantelui Luiz Filip sunt aduse la Palat. Don Manuel
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cu orice prilej devotamentul față de tânărul Suveran. Partidele monarhice se macină între ele, și rotativa funcționează într-o indiferență totală. Republicanii se pregătesc pentru asaltul final. Popularul tribun, José Antonio de Almeida, își pierduse la "centru" prestigiul său fabulos, pentru că regicidul nu adusese cu sine instaurarea republicii. Pentru scurt timp, Brito Camacha, spiritul necruțător al revoluției, pare a lua conducerea mișcării. Dar în cele din urmă șeful suprem se dovedește a fi tot Afonso Costa în fruntea grupului sau democrat. Pentru
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
sub pseudonimul Nemo: A doutrina maçonica (Lisboa, 1901); Borges Grainha, História da maçoneria em Portugal (L. 1913); Archer de Lima, Magalhaes Lima e a sua obra (L. .1911); Da Gunha Dias, A maçoneria em Portugal (L. f. d., 1931). Despre regicid, în afară de memoriile citate: Abilio Magro, A carabina do Buiça e o armeiro Heitor Ferreirm (L. 1910); Sousa Costa, Páginas de sangue (L. 1933); Între regicid și proclamarea republicii: Herman Neves, Como triunfou a Republica (L. 1910); Rocha Martias, Don Manuel
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
obra (L. .1911); Da Gunha Dias, A maçoneria em Portugal (L. f. d., 1931). Despre regicid, în afară de memoriile citate: Abilio Magro, A carabina do Buiça e o armeiro Heitor Ferreirm (L. 1910); Sousa Costa, Páginas de sangue (L. 1933); Între regicid și proclamarea republicii: Herman Neves, Como triunfou a Republica (L. 1910); Rocha Martias, Don Manuel II. História do seu reinado e da implantaçao da Republica (L. 1913); Teixeira de Sousa, Para a história da Revoluçao, 2 vol. (Coimbra, 1912). CAPITOLUL
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
dar cu atât mai sfâșietor. — Blestem acest cancer. Cu toate acestea, nimic nu dovedește că el mă va ucide. șahul Îmi cere extrădarea: sultanul nu poate să mă predea pentru că rămân oaspetele său, nici nu poate să lase nepedepsit un regicid. În zadar Îi detestă pe șah și dinastia acestuia, În zadar complotează În fiecare zi Împotriva lui, o solidaritate continuă să lege confreria celor mari de pe această lume În fața unei persoane supărătoare ca Djamaledin. Soluția? Sultanul va porunci să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]