735 matches
-
Maiorescu ridiculiza citatele din Lepturariul românesc al lui Aron Pumnul, vizând printre altele prozodia și limba greoaie a Psalmilor traduși de Ion Prale. Autorul volumului Centru și periferia constată că acesta ,conservă sensul originalului, trece peste dificultățile limbii apelând la regionalisme și formațiuni lexicale proprii". Deși greoaie, continuă el, traducerea lui Prale ,supune limba și prozodia la încercări, care, reluate peste decenii, vor duce la performanțele celor mai mari poeți ai literaturii române (Eminescu, Arghezi, Ion Barbu, Nichita Stănescu, Mircea Cărtărescu
Creație și anticipare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/11304_a_12629]
-
să utilizeze toate registrele limbii spaniole. Scriitorul extrem de cult și chiar erudit care a fost Cela s-a exprimat în modul cel mai simplu, firesc și popular, valorificînd un tezaur imens de zicători și proverbe, îmbinînd savant arhaismul cu neologismul, regionalismul cu vocabulele cele mai uzuale și dînd o viață nouă unui repertoriu inepuizabil. Cu un instict sigur de artist al cuvîntului, a reușit să confere rang literar unui amplu sector lexical marginalizat, incluzînd cu fiecare nouă operă în sfera marii
Camilo José Cela sau adevărul profund și dureros by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/15459_a_16784]
-
Mai Întâi, incitată de scrierea substantivului din titlu, când cu majusculă, când cu literă mică, încerc o explicație și o opțiune. Naratorul atrage atenția că personajul e bătrân, foarte bătrân, "fără nume". Se poate deduce că termenul "berevoi" e un regionalism care numește meșteșugul solomonarului și de aici supranumele lui. Cuvântul arhaic are rezonanță slavă și s-ar putea să derive din "beregovoi", om trăitor la margine, în singurătate, ca orice magician. Sufixul din structura substantivului indică un augmentativ semnificativ pentru
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
Anton nu mai vedea în fiecare mișcare o luptă, o urmărire, ci numai siguranță și împăcare, un drept la speranță, izbânda noii îndeletniciri". Cu toată lumea pestriță de țară sau târg apus de provincie, limbajul lui Marius Tupan nu abundă în regionalisme ori arhaisme de culoare locală. Narațiunile sale sunt mai degrabă limpezi și molcome, relatări de orășean nostalgic și nu de Pațanghel pasionat. Tehnic simple, prozele lui Marius Tupan au personaje creionate rapid, susținând dialoguri scurte, dramatice. E fapt că toate
Literatura ca viață by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14643_a_15968]
-
fi) și preocupați de păstrarea memoriei acelor locuri. Cînd practică literatura mărturisirilor, sub oricare din formele ei, dovedesc un spirit de observație ieșit din comun, detașare, o ironie mușcătoare și o autoironie pe măsură. Cu riscul să fiu acuzată de regionalisme, e foarte greu să treci cu vederea un spirit al Banatului, multele lucruri pe care le au în comun jurnalele lui CU (Cornel Ungureanu, trecut uneori la inițiale de Livius Ciocârlie), relatările, ascunse prin diverse reviste sau volume colective, ale
Arheologii literar-critice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14193_a_15518]
-
a unui om cult” (p. 201). Ne putem întreba care este situația actuală, după o jumătate de secol, a acestor forme? Dintre cele deja înregistrate, pare să persiste, chiar în scris, a îmbucura: cuprins de altfel și în DEX, ca regionalism, după ce dicționarul academic ( DA) îl tratase deja ca un cuvînt diferit de a bucura. Forma este probabil sprijinită și de derivatul său impus în limba literară - îmbucurător - , ca și de o anume presiune analogică, în măsura în care principalele sale antonime sînt prefixate
Îmbucurat, înnumărat... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13457_a_14782]
-
târziu, coleg de catedră. În revistele universitare sau de specialitate, precum și în publicațiile literare a mai scris articole, pe la soroace aniversare și comemorative, în care impresiona prin armătura documentară infailibilă și prin mușcătura ironiei într-un savuros limbaj ce îmbina regionalismul ardelean, cu termenul rar, livresc. Este a doua carte de memorialistică despre Iosif Pervain; în urmă cu doi ani se publica la Editura „Clusium”, din Cluj, teza de doctorat amintită mai sus, urmată de evocările unor foști studenți, ajunși și
Recuperare by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13526_a_14851]
-
vânt, dar toată ca mine tremura. Nu te-atingeai de mine, dar tremuram ca ea. Sub soarele în flăcări. Sus nici un strop de nor. Un rai era pe ape. Eram - cu trupul gol - Și eu nemuritoare, și tu nemuritor. * măreasă (regionalism) = făloasă, mândră și frumoasă ca o împărăteasă (de la: Măria Sa) b) Lacul Ca moarul vânăt: ape-ape Făcea mătasea unui lac. Veneam pe seară, printre trestii. Să-not puțin, mai mult să tac. Ele-aruncau încete undiți Cu firul crud și efemer, Momind
Poeme Duble by Carolina Ilica () [Corola-journal/Imaginative/3809_a_5134]
-
eminescian, si in cazul verbului există condițiile variației regionale și preferință pentru formele (mai scurte, măi expresive) fără sufix. Oricum, s-ar părea că mass-media și mai ales Internetul, considerate de unii instrumente și simboluri ale globalizării, pun în circulație regionalisme și arhaisme, în care expresivitatea colocviala poate să-și găsească noi surse de creativitate ludica și ironică.
„Socoată“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13306_a_14631]
-
astfel de lucrări, pe teme infinit variate! -, iar criticii de vârstă medie, instruiți și cu talent literar - dacă nu totdeauna cu perfecte intuiții! - scriu, mai ales, sau despre grupul căruia îi aparțin plus clientela sau "zonal", practicând un fel de regionalism literar, util uneori dar luptând prost contra acuzelor unora de "provincialism" sau, mai grav, de incapacitate de a surmonta vechiul și atât de deplânsul "centralism literar", "domnia capitalei". După revoluție, încă de la Paris, în primele luni ale anului '90, voiam
Starea criticii literare, azi by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/12101_a_13426]
-
ideea că literatura transilvăneană este neevoluată, și ca limbă literară, și ca artă, meritele ei fiind numai în militantismul național. În 1911, adaugă la finele unui articol despre I. Agârbiceanu un paragraf despre "caracterele generale ale literaturii ardelene", evidențiindu-i regionalismul (devenit uneori un localism lipsit de orizont), insuficiența estetică, "servitutea față de realitatea imediată", caracterul prea național și prea moralizator - ceea ce o face "primitivă" și, categoric, "inferioară". Slavici nici nu e pomenit. Dacă pentru Octavian Goga avea, în alte articole, cuvinte
De ce l-a ignorat Lovinescu pe Slavici? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12089_a_13414]
-
decât la o singură concluzie. Lovinescu nu doar l-a ignorat pe Slavici, ci, mai grav, chiar l-a detestat în mod consecvent, în primul rând pentru filogermanismul său vinovat, dar și pentru lipsa intuiției psihologice (acuzată în Amintiri), pentru regionalismul său excesiv, pentru "limba greoaie, provincială, întrun stil demodat și supărător prin prolixitatea și lipsa de relief" din toată proza sa. Numai G. Călinescu, în Istoria... sa din 1941, a putut înfrânge aceste acuze și prejudecăți, foarte rezistente.
De ce l-a ignorat Lovinescu pe Slavici? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12089_a_13414]
-
-ciune (modelul cel mai aproape semantic din seria citată e înșelăciune), demonstrînd astfel că sufixul nu este total neproductiv. (De altfel, în mesajele din Internet am găsit recent și un alt derivat clar peiorativ, care fusese însă deja înregistrat, ca regionalism: prostăciune - "băi prostăciunea draq", steaua.ro). Furăciune este un sinonim expresiv al lui furt: inventivitatea familiar-argotică funcționează prin înlocuiri semantice sau prin substituții, reduceri ori adaosuri formale (de sufixe, terminații), producînd lungi serii de echivalențe. Termenul apare în mesaje personale
„Furăciune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12758_a_14083]
-
Ion Simuț Altă direcție de erodare a generalității dramei umane din Calvarul vine dinspre un conjuncturalism (sau chiar regionalism) asumat. Remus Lunceanu e un scriitor (un poet) ardelean, care a trecut munții pentru a se realiza, dar mediul cultural și social din Regat i-a spulberat iluziile. Confesiunea ridică în prim plan condiția speranței irosite:Marea primejdie "De-abia
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12833_a_14158]
-
nefericire, literatura basarabeană nu e mai mult decât o literatură regională, cantonată într-un orizont tematic, problematic și stilistic foarte limitat, fără nici o șansă de a intra într-un dialog european peste capul literaturii din România. E condamnată la un regionalism din care, deocamdată, nu are cum să iasă decât vărsându-se în marea literatură română - cea fără granițe. Dar e ca și cum se varsă Nistrul în mare: apele lui dulci se pierd în anonimat, nu le mai poți identifica în marea
Ieșireaîn larg a romanului basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12376_a_13701]
-
Tudorel Urian Scriitorul pare a juca în permanență rolul unui savant candid și cam zăpăcit, care amestecă substanțe aparent incompatibile, mirîndu-se singur de rezultatul experimentelor sale. Ficțiunea și memorialistica, regionalismele de limbaj și tehnicile narative ale postmodernității, flexibilitatea temporală și geografică, viii și morții, Occidentul și satul bănățean tradițional (cu specificitatea sa multietnică) sînt macerate temeinic și apoi retopite în operă, iar autorul este primul care exclamă uimit (inimitabilul său
Balul fantomelor blajine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12509_a_13834]
-
cărturari, un dicționar de neologisme lăsat, din păcate, sub schelele ambițioasei intenții. Este cu atît mai interesant faptul că }iganiada apare nu din limbajul elaborat al eruditului autentic, cît mai ales din alegoria de extracție folclorică, purificată și aceea de regionalisme. Lipsa particularităților dialectale îl miră profund și pe Iorga, care îl știe "ardelean născut în părți unde nu se vorbește o limbă curată". Chiar dacă cu bine-cunoscuta și atotprezenta ironie își numește poema "jucărea", talentatul scriitor ia cumva în serios acest
August - Septembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12514_a_13839]
-
entuziasm provincia. O altă interesantă evaluare a lui Topîrceanu este cea lingvistică, deosebit de importantă pentru un traducător. Cristina Tătaru îl apreciază pe George Topîrceanu ca un neoclasic, un poet cu o limbă extrem de șlefuită, care respinge, în ciuda provincialismului său asumat, regionalismul. Un loc important în studiul introductiv îl ocupă considerațiile privind umorul poetic. Cristina Tătaru, care a analizat și în teza sa de doctorat mecanismele lingvistice ale umorului, pornește de la o apreciere globală a mecanismelor umorului în limba română. Ele "sunt
Topîrceanu în englezește by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/11529_a_12854]
-
detașat autoironic. Admirația nemăsurată față de romanul mediocru Povestea cu cocoșul roșu e un caz flagrant de autoiluzionare a criticii basarabene. Regret că trebuie să constat acest lucru, dar îl spun cu strângere de inimă. Acest roman e o victimă a regionalismului folclorizant și a unei mentalități provinciale, o simplă curiozitate negativă pentru un cititor din România, oricât de binevoitor. Meritele de prozator ale lui Vasile Vasilache, care există, fără îndoială, trebuie căutate și plasate în altă parte. Vasile Vasilache, Surâsul lui
Un roman comic izvodit dintr-o snoavă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11562_a_12887]
-
reținut și altceva decât un articol programatic al redactorului șef Nicolae Costenco. Se puteau prelua articole și studii meritorii de Pan Halippa, Liviu Marian, V. Harea, Zamfir C. Arbore sau Gh. V. Madan. N. Costenco promova în anii '30 un regionalism exclusivist și agresiv, greu de imaginat, afirmând ,conștiința superiorității spirituale basarabene și putința de realizare artistică numai cu elemente specifice neamului nostru" (p. 21). Influența modernistă venită dinspre București era detestată și recuzată: ,Noi, ca basarabeni, suntem fericiți că norodul
Există o critică regională? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11540_a_12865]
-
și recuzată: ,Noi, ca basarabeni, suntem fericiți că norodul basarabean este refractar la căldura otrăvită a culturii românești de astăzi. Cel puțin ne mângâie nădejdea că vor veni mâine cei dintr-un gând cu noi" (p. 82). Încheierea articolului-program Necesitatea regionalismului cultural, din 1937, era și mai vehementă: ,Iată de ce nu admit și nu voi admite niciodată cârdășia cu veneticii pentru ridicarea Basarabiei" (p. 82). Iar veneticii erau, în anii '30, românii dinafara Basarabiei, nu rușii, cum s-ar putea crede
Există o critică regională? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11540_a_12865]
-
cea latină, Basarabia de mâine va fi, spiritualicește, un lanț de munți, vârfurile căruia vor licări scăldate în splendoare peste vremuri, peste hotare" (p. 19). Un naționalism basarabean de acest fel există și astăzi: e prea puțin să-l numim regionalism agresiv, cum ar fi mai corect. N. Costenco atribuia provinciilor românești conștiințe naționale separate: ,Provinciile alipite au caractere specifice și distincte. Au conștiințe naționale proprii, exclusiviste" (p. 18). Iată gândirea politică cea mai periculoasă pentru ,națiunea" basarabeană, a cărei logică
Există o critică regională? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11540_a_12865]
-
formă de apărare. Până în 1940 această opțiune ideologică era benevolă, dar după 1940 închiderea era obligatorie, manifestată și administrativ, iar N. Costenco va fi o victimă a acestui blocaj, suferind 15 ani de detenție tocmai pentru fostul ,naționalism". Una era regionalismul său exclusivist și închistat din anii '30 și cu totul altceva sovietismul moldovenesc din anii stalinismului. Aveau totuși multe lucruri în comun, printre care dogmatismul, atitudinea anti-românească și dezastrul cultural erau cele mai importante. Se pare că, pentru unii basarabeni
Există o critică regională? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11540_a_12865]
-
la Călărași, m-aș fi dus la Călărași. Dar s-au dus la Cluj. Acolo erau ierarhii locale. Am venit în contact cu ierarhiile locale și cu un fenomen care încă mai dăinuie. Este un anumit provincialism și un anumit regionalism. Vine ăsta de unde vine, ne dă nouă lecții și așa mai departe. Nici acuma nu sunt bine integrat Clujului. Din fericire, am o serie de relații în toată țara, și chiar internaționale. Dar pe plan local nu am avut posibilitatea
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
acceptată, luminoasă, o lacrimă atârnând grea de litera fericită a clipei. "Ce aer curat, spunea unchiul Rubin, a spălat Dumnezeu lumea." Această "lume spălată", strălucitoare, nesfârșit de frumoasă-n perisabilitatea ei infinitezimală, regretul ascuns într-un fel de voioșie a regionalismelor atât de artist strunite, o senzualitate difuză țesută fin în text ca-n goblenuri, un "amestec" ațâțător de mici întâmplări cu tâlcul șters de vreme, îngroșat sau subțiat de-amintire. Cum să nu-mi pâlpâie sufletul ca-n lampa unui
Cântec spus cu geana-n lacrima destinului necruțător by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12890_a_14215]