18,995 matches
-
Western, Rawhide, pentru care s-au făcut peste 200 de episoade și care a rulat între anii 1958 și 1965. Pe marile ecrane s-a întors, ironic, pentru că era (încă) un actor american ieftin. Asta căuta Sergio Leone pe atunci. Regizorul l-a distribuit pe Eastwood în rolul unui personaj dur și fără nume din Per un pugno di dollari. Filmul a fost un hit la box-office, iar colaborarea dintre cei doi a continuat preț de alte două pelicule, Per qualque
Un regizor de milioane - la propriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11239_a_12564]
-
amenințați. Fiindcă filmele au avut succes - și din punct de vedere comercial - Eastwood a pus umărul și la producție, dezvoltând în acest scop propria lui companie, Malpaso. Apoi a intrat în cârdășie cu Warner Brothers, care - rar privilegiu pentru un regizor - i-au dat mână liberă în privința strategiei producției, dar și în cea creativă. Preferatul meu din această perioadă rămâne un lungmetraj fără prea multe surle și trâmbițe la box-office, însă de calitate superioară: Bird, un biografic despre Charlie Parker. Interesant
Un regizor de milioane - la propriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11239_a_12564]
-
vedea, veți înțelege la sigur), ale căror nume merită să le menționez: Graham Chapman, John Cleese, Eric Idle, Michael Palin, Terry Jones și Terry Gilliam. Probabil ultimul, singurul american din grup, vă este cel mai cunoscut, pentru că a devenit un regizor important, vezi Regele pescar, Aventurile baronului Münchausen și Fear and Loathing in Las Vegas. Ceilalți au avut și ei cariere de succes, cu excepția lui Graham Chapman, care a murit de timpuriu. Ceilalți s-au îngrijit însă de bunăstarea lui postumă
Mai comic decât Python nu se poate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11261_a_12586]
-
atâta patetism și prețiozitate, mai ales că vocea lui Rebengiuc le face și mai emfatice. Nici coloana sonoră nu e tocmai decisă, muzica e de obicei empatică, într-o singură secvență devenind - nemotivat - contrapunctală. În plus, mi se pare că regizorul duce prea departe reconstituirea "Reconstituirii", exploatând punerea în oglindă chiar și când aceasta nu e relevantă. De pildă, văd necesitatea (recontextualizantă i-aș spune) secvențelor cu pelicula de propagandă difuzată într-o sală, când plină, când goală, dar nu și
Șase personaje în căutarea unui jaf by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11287_a_12612]
-
și deduce această concluzie din studiul arhivelor securității. Bon, îl vezi citind tone de documente, dar el, ca personaj, nu furnizează argumente în acest sens, ci doar testimonialul tipic. Or, timpul acordat lui nu e proporțional justificat în raport cu această contribuție. Regizorul a explicat că l-a inserat pentru că părerea lui coincidea cu cea a rudelor celor executați, dar argumentul nu mi se pare convingător. Dar acestea sunt defecte minore într-un documentar major. Sunt absolut de acord cu afirmația lui Alex
Șase personaje în căutarea unui jaf by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11287_a_12612]
-
nu merită ca highlight-ul rolului ei să fie o masturbare pe lângă o centură de castitate. Care, oricum, nu pare prea greu de înlăturat când e nevoie. Cuvântul "aiurea" pare inventat pentru a defini această peliculă, filmată în Wales de către un regizor spaniol, versat în videoclipuri și reclame - n-ai zice - pe numele său Alberto Sciamma. Singura lui scăpare - în bine, vreau să zic - e datorată cameramanului, tempo-ul pe care îl impune el narațiunii e adecvat, plus că, existând des două
Istoria se repetă... by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11306_a_12631]
-
observația unui critic american: e prima ecranizare a piesei bătrânului Will tentată de când filmul are sonor. Și Orson Welles avea planuri cu Neguțătorul, dar le-a abandonat. Antisemitismul, o banalitate la vremea scrierii piesei, era o piedică notabilă în calea regizorilor moderni, dar nu singura. Din punct de vedere al registrului, piesa comite un zig-zag între tragedie și comedie - apropo, e clasată de către academici la ultima categorie - fără a deveni nici dramă, nici tragi-comedie. Așa că Radford eludează antisemitismul printr-o mișcare
Istoria se repetă... by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11306_a_12631]
-
și un risc al contextualizării lui Radford: în prologul oferit de el ți se spune că evreii nu aveau voie să părăsească ghetoul noaptea, iar în film acest lucru se întâmplă des, fără a le cauza acestora vreo problemă. Oricum, regizorul merită urale pentru atenția dedicată textului: urmărește fiecare cuvințel. Homosexualitatea tratată prin aluzii, sugerată între Antonio și Bassanio, Portia și Nerissa, nu e invenția regizorului, are suficient sprijin textual. Bizareria acestui film este că reușește să fie bun - ca film
Istoria se repetă... by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11306_a_12631]
-
în film acest lucru se întâmplă des, fără a le cauza acestora vreo problemă. Oricum, regizorul merită urale pentru atenția dedicată textului: urmărește fiecare cuvințel. Homosexualitatea tratată prin aluzii, sugerată între Antonio și Bassanio, Portia și Nerissa, nu e invenția regizorului, are suficient sprijin textual. Bizareria acestui film este că reușește să fie bun - ca film - păstrând elementele teatrale, nereducând piesa la un scenariu. În plus, dialogurile - ca și jocul personajelor - nu încearcă să dea impresia de realism. Dimpotrivă, regizorul îți
Istoria se repetă... by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11306_a_12631]
-
invenția regizorului, are suficient sprijin textual. Bizareria acestui film este că reușește să fie bun - ca film - păstrând elementele teatrale, nereducând piesa la un scenariu. În plus, dialogurile - ca și jocul personajelor - nu încearcă să dea impresia de realism. Dimpotrivă, regizorul îți clipește complice la fiecare pas amintindu-ți că nu vrea să recreeze o epocă. Mai degrabă, intenționează să dea un decor adecvat piesei. Acesta e momentul în care trebuie să atrag atenția asupra imaginii (deși nu cred că e
Istoria se repetă... by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11306_a_12631]
-
Dar contextul în care sunt puși acești actori îi face puțin ridicoli: în film, ei sunt francezi. Dacă știți cum sună franceza vorbită de un anglo-saxon, vă dați seama cât de involuntar amuzant ar fi ieșit totul. Soluția preferată de regizor a fost să stabilească limba oficială din Franța ca fiind engleza britanică, ca să îi lase pe toți să se manifeste în limba maternă. Adică nu tocmai o soluție fericită. Din punct de vedere istoric, există câteva subiecte valoroase, de exemplu
Istoria se repetă... by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11306_a_12631]
-
otra esquina (Paradisul de după colț1). O lansare inedită, deoarece, simultan, a fost inaugurată expoziția Fotografiile Paradisului, realizată de fiica scriitorului, Morgana Vargas Llosa, și, totodată, a fost prezentat în premieră filmul documentar cu același titlu ca al romanului, realizat de regizorul columbian Mauricio Bonnett. E vorba de două documente artistice care depun mărturie despre cum scrie, cum se documentează, cum trăiește, simte și iubește literatura Mario Vargas Llosa. Actorii Natalia Berbeke și Juan Luís Gallardo au citit fragmente din capitolele cu
Cu Mario Vargas Llosa în paradis by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11313_a_12638]
-
documentare. Pe de altă parte, mi se pare că, față de acest gen, orice critic de film are trebui să aibă un sentiment de vinovăție. E de bun-simț, pentru că dedicăm pagini întregi lungmetrajelor, cu toate că în ultimul timp - cu două-trei excepții notabile - regizorii români au luat numeroase premii tocmai pentru scurtmetraje și documentare. Care nu trebuie privite ca niște rites de passage pe drumul către lungmetraje. Cu toate inovațiile structurale pe care le-a adus industriei cinematografice, documentarul s-a încetățenit - pe nedrept
Bietul Documentar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11331_a_12656]
-
ca niște rites de passage pe drumul către lungmetraje. Cu toate inovațiile structurale pe care le-a adus industriei cinematografice, documentarul s-a încetățenit - pe nedrept, firește - ca un gen minor, de nișă. Asta deplângea și Florin Iepan, plus alți regizori și oameni de film de seamă, pe care merită să îi citez în acest sens. ,Tocmai în România, singura țară europeană unde porțile Televiziunii Naționale sunt puternic ferecate în fața producătorilor independenți și unde, după 1989, producătorii occidentali realizează în fiecare
Bietul Documentar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11331_a_12656]
-
puțin zece filme documentare, sprijinul statului față de filmul documentar ajunge să se rezume la aproximativ 5 % din creditele acordate de CNC?" . Bun, scrisoarea adresată Monei Muscă e mai veche și sigur că, odată ce televiziunea de stat e condusă de un regizor/producător independent, o astfel de stare de fapt se va schimba. Așa că, nu fără promisiunea de a consacra - cât de curând posibil - o pagină întreagă creațiilor lui Florin Iepan - mă întorc către câteva documentare mai norocoase pe care doritorii le
Bietul Documentar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11331_a_12656]
-
și merită remarcat e serviciul plin de eleganță și bun simț, de OM MARE, pe care l-a facut Cristian Mungiu cinematografiei române: a ales ca după victoria supremă la Cannes, să meargă cu un film în care alți tineri regizori și-au pus semnătură. a girat pentru ei, le-a deschis ușile cinematografiei mondiale și a adus criticii și producătorii în sala de cinema ca să-i vadă și pe ei, nu doar pe marele cîștigător al Palme D’Or-ului
Eleganţa lui Mungiu by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82736_a_84061]
-
Dragoș Bucurenci Diseară, la 20:15 pe TVR1, împreună cu regizorul Alexandru Darie și arhitectul Șerban Sturza, le vom pune întrebări candidaților la Primăria Generală a Bucureștiului în cadrul dezbaterii finale “România votează”, moderată de Liviu Mihaiu. Cine l-a lăsat pe Vadim în platou? Jenant! Felicitări pentru ce faci în România
Întrebări pentru candidaţi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82855_a_84180]
-
Hours are loc premierea câștigătorilor competiției de scurt-metraj , organizată de proiectul S.P.E.R. Filmele au avut ca temă discriminarea romilor, prejudecățile și stereotipurile la care este supusă această etnie. Înaintea premierii vor fi vizionate scurtmetrajele, iar la eveniment va participa și regizorul Cătălin Mitulescu, membru al juriului. Dacă nu puteti ajunge la Green Hours, scurtmetrajele pot fi vizionate și pe site-ul proiectului. Nu uita să inviți și țigani. Speri să se recunoască pe ei înșiși în proiectul asta? Ce cretini mișuna
Doi pe un balansoar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82880_a_84205]
-
Dragoș Bucurenci Via Orbitoru am dat peste trei scurt-metraje ale unui regizor moldovean, Igor Cobileanski. Without further ado, vă poftesc să vă bucurați și voi de dânsele: Un triptic definitoriu pentru veselia și absurdul unei țări în care nu oprește nici un tren. De remarcat umorul discret, “consistentă” dialogurilor (chestiuni profund existențiale...neveste
Cobileanski rulez by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82921_a_84246]
-
nu-mi venea nici mie să cred dar a ținut-o așa vreo 4 luni, aproape că nu am mai auzit manele sau altceva de genul E pe bune fază! Poate mai bagă și vara asta, hopefully Alexandru Dabija e regizor, nu coregraf, și încă un mare regizor al teatrului românesc. E încă o mostră de ignoranța și superficialitate marca Dragoș Bucurenci. Mersi, Andrei, ptr precizare. Cred că și eu și cititorii blogului știm cine e Alexandru Dabija... Dacă observi, scrie
Bach la tot cartierul! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82976_a_84301]
-
dar a ținut-o așa vreo 4 luni, aproape că nu am mai auzit manele sau altceva de genul E pe bune fază! Poate mai bagă și vara asta, hopefully Alexandru Dabija e regizor, nu coregraf, și încă un mare regizor al teatrului românesc. E încă o mostră de ignoranța și superficialitate marca Dragoș Bucurenci. Mersi, Andrei, ptr precizare. Cred că și eu și cititorii blogului știm cine e Alexandru Dabija... Dacă observi, scrie “coregraful”, nu “coregrafii”. În textul trimis de
Bach la tot cartierul! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82976_a_84301]
-
românesc. E încă o mostră de ignoranța și superficialitate marca Dragoș Bucurenci. Mersi, Andrei, ptr precizare. Cred că și eu și cititorii blogului știm cine e Alexandru Dabija... Dacă observi, scrie “coregraful”, nu “coregrafii”. În textul trimis de mine scria “regizorul și coregraful Alexandru Dabija și Amir Kolben”. Este o eroare a ziarului, pe care le-am semnalat-o. E drept că, atunci când am publicat textul pe blog, am facut copy/paste de pe site-ul Evz, cum fac de obicei, ca să
Bach la tot cartierul! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82976_a_84301]
-
care coregraful Alexandru Dabija și Amir Kolben îmblânzesc blocul pe muzica de Bach”. Asta scrie în text și mă îndoiesc că cei de la evz taie la acest mod. Poate îți taie paragrafe (eu te-aș tăia de tot) dar nu “regizorul” pentru că nu câștigă mare lucru. Ca să nu mai zic că o exprimare de genul “regizorul și coregraful Alexandru Dabija și Amir Kolben” e cât se poate de nefericită în opinia mea. Mă bucur totuși că ți-am putut fi de
Bach la tot cartierul! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82976_a_84301]
-
în text și mă îndoiesc că cei de la evz taie la acest mod. Poate îți taie paragrafe (eu te-aș tăia de tot) dar nu “regizorul” pentru că nu câștigă mare lucru. Ca să nu mai zic că o exprimare de genul “regizorul și coregraful Alexandru Dabija și Amir Kolben” e cât se poate de nefericită în opinia mea. Mă bucur totuși că ți-am putut fi de folos cu ceva. Mâine-poimâine ajungi că Lenin să te trezești dimineață și să afli că
Bach la tot cartierul! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82976_a_84301]
-
Dragoș Bucurenci În ultima zi de filmare a documentarului despre Eliade, am ajuns la mănăstirea Colelia. Andrei Moroșanu, regizorul, văzuse câteva fotografii alb negru ale locației și insistase să filmăm penultimă scenă la această mănăstire părăsita, greu accesibilă și pe care nimeni din echipa nu o văzuse cu ochii lui. Tot ce aveam erau cele câteva fotografii alb-negru (niște
Unde Dumnezeu si-a pictat singur biserica by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83053_a_84378]