458 matches
-
povestește cearta dintre Ulise și Aiax pentru armele lui Ahile căzut în luptă. Și pe când fruntașii feaci ascultă cu încântare, Ulise, răscolit de amintiri, nu-și poate stăpâni lacrimile; spre a nu fi văzut, el își acoperă chipul cu mantia. Regresiunea în timp și spațiu îi provoacă nostalgii. Nimeni, cu excepția regelui, nu observă plânsul oaspetelui. Aedul continuă să cânte fapte petrecute la Troia: și din nou, retrăind trecutul, Ulise plânge. Regele văzând suferințele eroului, oprește banchetul și îi invită pe comeseni
Lacrimile lui Ulise by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15532_a_16857]
-
pe destinul său, conține în fașă și obsesia acțiunii destructive a dușmanului din umbră, această obsesie paranoică crescînd proporțional cu grandoarea viziunii despre om. Dacă omul-demiurg este acela care făurește istoria - uneori pe seama și împotriva semenilor lui - de unde vin eșecurile, regresiunile? Tentația este mare de a le atribui unor forțe ostile, oculte, de unde toate vînătorile de vrăjitoare cunoscute. Odată cu dispariția celor două mari sisteme totalitare care s-au constituit în flagelul secolului XX, spune Finkielkraut, omenirea trebuie să tindă spre mai
Umanitatea pierdută a secolului XX by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/14483_a_15808]
-
eminesciană, al cărții din 1930 a lui Tudor Vianu - Poezia lui Eminescu - au totuși efectul de a atenua și în final de a ascunde total ideea fundamentală și originalitatea textului; plasarea armoniei inexplicabile, a fascinației poetice, în sfera psihologică a regresiunii în irațional. Am avut în vedere trei versiuni de reeditare: reperul furnizat de reproducerea fidelă în Opere (vol. II, 1972), textul dintr-o ediție din 1974, în colecția Eminesciana (T. Vianu, Mihai Eminescu), în care apar multe diferențe nesemnalate - și
Fragor... Fragosus by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14546_a_15871]
-
eminesciană, al cărții din 1930 a lui Tudor Vianu - Poezia lui Eminescu - au totuși efectul de a atenua și în final de a ascunde total ideea fundamentală și originalitatea textului; plasarea armoniei inexplicabile, a fascinației poetice, în sfera psihologică a regresiunii în irațional. Am avut în vedere trei versiuni de reeditare: reperul furnizat de reproducerea fidelă în Opere (vol. II, 1972), textul dintr-o ediție din 1974, în colecția Eminesciana (T. Vianu, Mihai Eminescu), în care apar multe diferențe nesemnalate - și
Armoniile cenzurii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14547_a_15872]
-
personaj epifania unui adevăr profund și a toate cuprinzător: anume că lumea principilor sicilieni se pregătea să dispară nu doar de pe scena istoriei, ci și de pe cea a vieții, pentru că era biologic degradată și mistuită. Autoarea însă, pornind de la această regresiune în zoologic, începe un lung periplu prin viața scriitorului, mare iubitor de animale, prin celelalte ținuturi ale romanului, prin amintirile scrise de Lampedusa, prin cultura lui și, am spune, prin tot imaginarul său hrănit cu lecturi în multe limbi, arătând
Lampedusa văzut de români by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14081_a_15406]
-
începe un lung periplu prin viața scriitorului, mare iubitor de animale, prin celelalte ținuturi ale romanului, prin amintirile scrise de Lampedusa, prin cultura lui și, am spune, prin tot imaginarul său hrănit cu lecturi în multe limbi, arătând cum această regresiune revine obsesiv și întotdeauna ca un indiciu anunțător al mizantropiei de nelecuit a sicilianului. Aceeași traiectorie este urmată de autoare și în restul analizelor sale, pornind, o dată, de la o frază gândită de protagonist în franceză și care conduce treptat la
Lampedusa văzut de români by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14081_a_15406]
-
a unor societăți obosite (romantismul neconstituind decît un stigmat al epuizării!). Astfel că estetica urîtului, variantă al unui carnavalesc crud, a unei "bufonerii sîngeroase" (Baudelaire), cu conotații cultice, atît de "modernă", de "decadență", nu reprezintă decît o mișcare a unei regresiuni răscumpărătoare a spiritului care se scaldă, chiar și atunci cînd nu ne dăm seama, în misterul începuturilor.
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
Prima mea defilare cu Blaga, prima mea întâlnire cu un general rus, prima mea chemare la cadre... Doamne, ați crăpa de râs, zău...". Nu numai vocația râsului i-a fost întoarsă pe dos, dar și cariera intelectuală mutată în posteritate. Regresiunea într-un trecut imposibil de regăsit are valoare testamentară. Răul naște nostalgia binelui, dar obosește spiritul, oricât de scăpărător ar fi. În romanul Adio, Europa! "râsul bezmetic" al unui profesor de filosofie, Candid, în fața unui afișaj de conferințe, unde numele
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
Marius Tupan Inițiatorul campaniei era somat să accepte lucrarea. Magicienii își scoaseră exponatul la aer, în amurg, când se îngâna ziua cu noaptea. Corpul adormit al Lunettei era un îndemn și pentru alții să participe la Operațiunea Regresiunea. Nici de această dată nu-i obliga nimeni s-o facă, fiecare având libertatea de a alege o societate sau alta. Se decuplaseră deja circuitele electrice, telefericul, pus la conservare de Lunetta, încremenise, iar, pe coridoare, pe străduțe, în jurul plantațiilor
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
mucurile de țigări, pentru a nu fi stânjenite făcliile lor, desprinse parcă din drapelul montan, în cele trei culori: roșu, vișiniu și albastru. Invenția asta - după unii, revelație -, îi încântă pe cei care nu se prăbușiseră încă în somn, căci regresiunea în timp presupunea mutații de ritualuri și simboluri. Bătrânii își croiră drum printre pacienți, purtând luminile pe deasupra celor lungiți pe iarbă sau căzuți în genunchi și murmurând ceva nedeslușit într-un registru monoton. Textul aparținea graiului romanș, sau reprezenta un
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
Burta înstelată, se înscrie pe linia condensării și focalizării tematice, precum mai vechile O noapte cu patria și Româna cu prostii (ambele din 2001). Acolo sexul dezlănțuit și limbajul buruienos acoperind trupul statuar al Patriei, aici libidoul infantil și deliciile regresiunii ad uterum reușesc să umple, la propriu și la figurat, spațiul poemelor, conferindu-le o nebănuită unitate de viziune. În mod curios, cu cât autorul răstoarnă mai multe prejudecăți morale și clișee verbale, cu atât tehnica și stilul în care
Copilul bătrân by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11539_a_12864]
-
ei - să-și regăsească toate dimensiunile: trupul, sensibilitatea, imaginația, emoția, mintea, precum și disponibilitatea de comunicare inconștientă și spontană cu partenerii și cu mediul. Exercițiile lui corporale și vocale de pregătire, aparent simple, mi-au părut a fi tehnici anamnetice, de regresiune și de regăsire a unității persoanei, tehnici de permeabilizare a graniței care separă-unește conștientul și inconștientul, mintea și trupul, intelectul și afectivitatea, capacitățile cognitive și cele emoționale, memoria și imaginația etc. Exercițiile fizice cu care pregătește masa actorilor, însoțite și
Atelier Teatral - Andrei Șerban by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/11567_a_12892]
-
existențialist al lui Sartre, în fundul mâlos al Dâmboviței. Nu știm cât de voluntar construit de către romancier, destinul său este unul de scarabeu. Cum menționează simbologii, scarabeul are, în descendență mitică mayașă, substanță și sens telurice. Romanul, de reorientare realist-naturalistă, al regresiunii umane, al vârstelor de criză biologică și psihologică, articulat cu abilitate narativă și fervoare reflexivă, adoptă o conformistă și înșelătoare înțelegere a istoriei și a umanului.
Proza lui Aurel Dragoș Munteanu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/9724_a_11049]
-
ca niște glume private și totodată ca niște "mecanisme de apărare", aceste "citate" (ghilimelele sunt aici necesare și, mai mult, au avantajul de a sugera "punerea în abis": citatul în citat în citat și așa mai departe, ca într-o regresiune infinită) - aceste "citate" provin din sursele cele mai diverse, scrise sau orale. Uneori sunt traduse literal (și totodată idiosincratic) din texte celebre - din Hamlet, bunăoară; alteori provin din formule orale, voit inadecuate (vezi Caragiale: "...dacă e anonimă o semnăm și
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
a elitei, nu numai mimată pentru derutarea călăului, dar și reală, pe porțiuni. Încetul cu încetul opera se lasă invadată de modul de a gândi și de a acționa caracteristic barbarului care poseda puterea. Sub aceste auspicii s-au inaugurat regresiunea către rudimentar și infantil, pe care am semnalat-o. Sosise vremea dezvățării, trebuia lepădate veleitatea de a străluci pe firmament prin subtilitate și eleganță. Ce ți se ordona era să nu te deosebești de ceilalți, să fii banal, cenușiu, fără
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
pe o terapie în contra a ceea poeta numește „sfâșietoare oboseală de mine”, „Plata sau chingile timpu-lui”, „Blestem”, în contra orei fatidice, a nepăsării generalizate. Din „gânduri frământate cu lacrimi”, din silențioasa solitudine se naște acea nevoie de armonie și lumină, de regresiune spre edenul prunciei și pavăza în fața agresivității timpului, irepresibila sete de puritate ca perenă întoarcere la primordialul izvor al mitopoiezei: „pe pânzele albe ale destinului/ dăltuind flori-de-nufăr/ îngemănate cu flori-de-colț/ încrustate pe sufletul meu/ ce plânge după nostalgia fulgilor/ și
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
înregistra un basm al groazei, rostit "de o străină gură"? Parte a degringoladei generale, conștiința i se apără prin nerecunoaștere, prin lepădare de sine. Eul nu-și mai dorește identitatea, retrăgîndu-se în regnurile inferioare, implorînd pronia cerească să-i accepte regresiunea: După o noapte de dragoste/ străveche! Ah, idol/ subpămîntean al tămăduirii, n-ai nici o soluție pentru/ mine? Cu ajutorul buruienilor morții măcar:/ dă-mi inimă de copac și trup mineral, dă-mi suflet de fiară/ sălbatică, numai/ să nu mai cunosc
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
-mă, la aproape 70 de ani și cu peste 40 de cărți tipărite, regăsindu-mă în retrospectiva cu ..fălci și ghiare, a vechiinoi dileme: teroarea imaginarului, sintagmă a cărei „licență” nu mi-o asum, desigur. Scrutând „peste umăr”, traseul acestei regresiuni în memoria lungă (sic, n) - îmi revine în minte parabola cu „cel vânat, devenit vânător”... Psihanaliștii mă vor ierta de parafrază, dacă nu cumva și pentru unii dintre dlor (Gabriel Liiceanu, care mi-a ținut „la dulap”, dactilograma romanului disidenței
Amintiri Paralele. In: Editura Destine Literare by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_210]
-
nivel de receptare. Peste secole, în 1972, Michel Tournier reia povestea lui Robinson în Vineri sau limburile Pacificului, acoperindu-i valențe filosofice, metafizice, morale și religioase doar intuibile, probabil, la Defoe. Retragerea din civilizație, absența societății nu înseamnă neapărat și regresiune. Refacerea micului confort necesar nu este altceva decît pregătirea fizică pentru căutarea aventurii propriului eu, căutarea și delimitarea singurătății din sine, este construirea refugiului pentru meditație și pentru descoperirea reală a raportului cu celălalt și cu Divinitatea. Autorul piesei de la
Despre singurătate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17249_a_18574]
-
nu s-ar fi schimbat. Asaltul final contra casei Kalabuhov va fi dus de o creație a profesorului: grefa de hipofiza umană va transforma pe banalul câine Sarik în mult mai agresivul cetățean Poligraf Poligrafovici Sarikov. Comunismul visa la o regresiune colectivă către vârstă de aur. Experimentul profesorului provoacă (involuntar) o cădere a umanului către animalic. "Omul nou" își terorizează creatorul, profesorul Preobrajenski fiind în situația ingrata a unui Pygmalion confruntat cu violența făpturii aduse la viața de el. Inima de
Prăbusirea casei Kalabuhov by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17924_a_19249]
-
face dificultăți, în pofida unor încercări ale acestuia de a-l sluji. Cea dinții a și cea mai cuceritoare a postura a lui Cezar Petrescu din epistolarul în chestiune o reprezintă figură îndrăgostitului fugos, de sorginte romantică. Cuadragenarul cunoaște o îmbătătoare regresiune în timp, etalîndu-si sinceritatea năvalnica, adolescentina: Totul s-a petrecut în mine atît de năvalnic și în afară de orice rațiune! Am uitat tot ce m-a învățat viața, experiența, un trecut atît de febril consumat. Simt cu inima unui adolescent. E
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
care, după 1965, le va renega), Naum parcurgea traseul inovațiilor din teatrul european, în aspirația acestuia către redefinirea și, într-un final, denunțarea frontierelor genului. Ca și în poezie și proză, și în teatru, scriitorul încearcă să ajungă, printr-o regresiune la originile artei, la textul originar, acela de dinaintea apariției genurilor. Ediția Simonei Popescu și a lui Ion Cocora mai conține și un foarte util dosar al receptării critice a teatrului lui Gellu Naum, destul de precară înainte de 1989 - cu excepția unui text
Gellu Naum, dramaturg by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2437_a_3762]
-
ce constă, istoric, importanța lui. Eminescu a încercat un high romanticism tardiv, pe care nu l-a dus la capăt, a fost mai împlinit în poezia măruntă, Biedermeier, dar mare este, continuu să cred, în poezia somnului, a morții, a regresiunii de orice fel. Iar Călinescu o și spune, sporadic: „A putrezi în albia unei ape, a dormi până la umplerea odăii de păianjeni, a fi troienit de zăpadă, a te «desface» în univers, acesta e conceptul”. „De aici vin la poet
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2394_a_3719]
-
încât individul cuprins de mari beții cade frânt, adormit.” „Individul simte o amorțire, se vede căzut în tumultoasa mișcare germinativă și la o mireasmă prea tare ori la un sunet mai prelung dorește s’adoarmă sau chiar să moară.” Avem regresiunea în toată cuprinderea: și putrefacția, și fertilitatea ei. Pe bună dreptate, Călinescu pune mereu împreună descompunerea și germinația, dar accentuează într-un singur loc: „Toate poeziile lui Eminescu exprimă această încetare a rezistenței individuale, pasul de lunatec către lac și
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2394_a_3719]
-
C. Abăluță. S-a ajuns astfel la situația amuzantă ca urbanismul, leagăn al proletariatului, nu numai al culturilor majore, să fie pus în umbră de "exaltarea ruralului și a etnicului", în numele unui comunism degenerat ce nu-și mai putea ascunde regresiunea spre primordialitatea informă și agresivă din care a purces. O retractilitate maladivă, corespunzătoare epuizării unui sistem politic abuziv, și-a pus pecetea și pe o parte din producția literară a "epocii de aur", ce se înfățișa aidoma unui magazin sătesc
Actualitatea unui manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16679_a_18004]