586 matches
-
și TVRisti. @ lector Mersi,o iau că pe un alibi împotriva acuzațiilor de misoginism. Pe de altă parte, recursul la argumente psihologice pt a explica nevoia de femei a politicii, mi se pare,în contextul de față, neadecvat sau chiar regresiv. E ca si cum am încerca să fondam dreptul femeilor de a accede în politică, uitînd că acest drept există, deja( ca să nu mai vorbim că discuția e interminabila, cam scolastica și se poate înțepeni oricînd în noianul de argumente pro și
Ce cauta femeile in politica? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82995_a_84320]
-
adusese, a spus "cu plac", adăugînd că "îi face plac" să mă întîlnească fiindcă avea despre mine excelente referințe. A folosit și un plural: "Placurile mele sînt jocurile logice și bricolajul". Am încercat să-i explic profesoral că substantivul derivat regresiv de la verbul a plăcea s-a păstrat doar în expresii: după bunul (și nu răul) plac, a face pe plac, a fi pe plac. Și-a notat conștiincios cu stiloul Mont Blanc într-o agendă elegantă, apoi a vrut să
Placul by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14727_a_16052]
-
anii '70, care strânge în jurul lui o comunitate religioasă de tip modern, foarte asemănătoare în unele aspecte cu vechea comunitate cathară de acum mai bine de 800 de ani). De altfel, tehnicile de meditație de la Damanhur, exercițiile lor de hipnoză regresivă, precum și alte secrete accesibile doar inițiaților ocupă un întreg capitol al cărții (se oferă și o adresă de internet: www.damanhur.org), alături de întâlnirea cu Oberto Airaudi, "marele Merlin italian" (p. 167) și guru-ul comunității damanhuriene, sau de cele
Povestea unor experiențe by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/14619_a_15944]
-
spatele/ vopsit cu negru" (ibidem). Dacă unele asocieri lunecă încă spre prețiozitate, deși în aceeași manieră bizară a monomaniei ("o cutie cu labirinturi/ duce spre tine//chiar nesfîrșitele vitralii/ de pe suprafața unui punct" (ibidem), predomină constatările simple ale unui suflet regresiv, stupefiat parcă de elementarele date oferite de simțuri: "ce rost ar avea să te sperii/ atunci cînd o măslină se rostogolește/ către mijlocul farfuriei// hamsterul a murit// călătorește acum spre cer/ în sicriul de hîrtie igienică" (ibidem). Precum la autorul
O lacrimă a lucidității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15023_a_16348]
-
două căsuțe”, „se va bifa căsuța corespunzătoare”, „se va bifa una dintre variantele a sau b”). În acest sens tehnic, cuvîntul și-a dezvoltat recent și o familie lexicală, încă neînregistrată de dicționarele noastre, cuprinzînd în primul rînd substantivul (derivat regresiv, postverbal) bifă, precum și verbul a debifa. Substantivul feminin bifă e destul de frecvent, mai ales în programele de computer, în care corespunde unui semn grafic „obiectualizat”: „Atenție, însă, că fereastra aceasta are un pătrățel micuț în stânga jos în care se află
Bifarea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13241_a_14566]
-
Rodica Zafiu Derivarea regresiva (despre care s-a scris mult în ultimele decenii, cel mai constant cercetător al fenomenului fiind profesorul Th. Hristea) e productivă în mai toate registrele limbii române. Formele scurte provenite din verbe sînt adesea preferate derivatelor cu sufixe și prefixe
„Socoată“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13306_a_14631]
-
își concurează puternic sinonimul acuzație. În limbajul familiar și argotic, procedeul este utilizat destul de mult: i se datorează cuvinte că potol (din a potoli), caft (din a cafti), șucar (din a șucari), bîlba (a se bîlbîi). Uneori, preferință pentru derivatele regresive postverbale duce la reactivarea unor cuvinte învechite sau la intrarea în stilul colocvial a unor forme regionale: zdroaba, socoată. În DEX (1996), substantivul socoată nici nu este înregistrat. Apare însă în Dicționarul limbii române (DLR, tomul X, litera S, 1992
„Socoată“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13306_a_14631]
-
am definit-o ca exploatare a denotativului și recuperarea conotativului - intrat în patrimoniul literaturii - ca semn. Înaintea societății, din secolul al XIX-lea - odată cu Stendhal, susține Jean-Marie Gleize - literatura pură marchează "sfîrșitul transcendenței": Consumul nu este prometeic, ci hedonist și regresiv. Procesul de consum nu este unul de muncă și de depășire, ci un proces de absorbție de semne și de absorbție prin semne. El se caracterizează așadar, cum spune Marcuse, prin sfîrșitul transcendenței." 3) Literatura "pură" - anti-literară și anti-Ťpoeticăť, deci
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
meu, nu subconștientul anticipează zgomotul, ci zgomotul propagă unde atît în viitor (te trezești și îți vezi mai departe de viață), cît și în trecut (dă naștere visului tău, dar nu de la cap la coadă, ci de la coadă la cap, regresiv). Prezentul poate influența trecutul, care la rîndul său influențează prezentul." Și urmează povestirea! Liviu Bleoca, Erotikon, prefață de Mircea Mihăieș, Editura Polirom, Iași, 2005, 194 p.
Proză scurtă și exactă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11451_a_12776]
-
de umplutură./ Mândra, de țucat în gură."), un fel de copilărire poetică, după aceea imaginară. Tiparul popular, în metrică și vocabular, întărește impresia că avem aici o pauză de respirație, un interludiu necesar între cele două secvențe dramatice. Fiindcă dorința regresivă a personajului e de fapt îmbibată de suferință, suferința neîmplinirii ei. Exaltările poetului, ca și extravaganțele sale, acoperă o rană nevindecabilă: aceea a expulzării, a tăierii fiului din mamă. Cele două capete ale cordonului ombilical flutură trist în lume și
Copilul bătrân by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11539_a_12864]
-
lepăd de Dumnezeul meu. Rînjesc încălzit alături de tine./ 4. (în vreme ce capul meu pocnește liniștit pe absolut/ fiecare treaptă./ Pe care mă cobori,/ Pentru a mă depune ca pe un os la picioarele Dumnezeului tău)". în fond, deslușim aci o năzuință regresivă, pofta de-a reveni la primitivitate: "21. Ies rar prin oraș./ 22. Ies foarte rar prin oraș./ Și doar atunci/ Cînd, nedezmințit, trebuie să cutreier poteca îngustă/ Dintre magazinele cu vitrinele smulse./ 24. Pe cornierul cărora/ își reascut mușcătura și
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]
-
donjuanesca aparte. Mai mult sau mai putin, Cioran era conștient de astă. Românul epistolar Eine Liebe von Cioran al ultimei sale prietene, Friedgard Thoma, se sfîrșește cu o secvență de referință chiar în sensul acesta. La începutul lungii lui agonii regresive, Cioran, stînd drept în vîrful patului, articulează, pe neașteptate, solemn și limpede, în germană: Ich war ein großer Frauenjäger, uitîndu-se țintă la Simone Boué și Friedgard Thoma, care rîd printre lacrimi. Enunțul sau "Am fost un mare vînător de fuste
Vînătorul de fuste by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/14721_a_16046]
-
cu cetele cele fără de trup Numai abur e numai părere Parte din trupul pământ îmi tai pletele o parte din trupul pământ trupul de aer râde sacadat ca ecoul de aici de acum, trupul apă feminin de sorginte semn yang regresiv chiar mercurul-cynabrul, iar trupul foc se roagă în neîncetare înfrățit pururi cu duhul Un regat învins la picioare fără regină și fără de tron o vină ce poate fi mângâiată sau poate vândută unui stăpân mai bun ”grăuntele de grâu căzut
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/11603_a_12928]
-
maestrul supus persecuțiilor evocă "vizuina teatrală" a lui Maxudov, "ascunzișurile de cârtiță" ale lui Babel, ca și camera cu pereți de plută a lui Proust și pivnița lui Kafka - fiecare din ele cu conotații specifice, care însă converg spre tendința regresivă a artistului în dizamornie cu mediul. Retrăgându-se într-un imaginar secol al XVIII-lea, lucrând într-un laborator hermetic și regăsindu-se în audițiile muzicii schubertiene, maestrul e un tipic om al subteranei politice, așa cum a caracterizat-o Soljenițân
Bulgakov, magie, absurd by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10254_a_11579]
-
în cap, la treabă", încărcînd "căruciorul (unul pe două roate, descentrat), cu/ materiale CFR, pentru întreținere" (Nebărbieriți trandafirii). Ulterior, autorul Poemului animal aplică delirului d-sale povestit în amănunțime inserturi folclorice, din conștiința unei damnări personale (autopunițiuni), a unei mișcări regresive ce înțelege a se dezbăra și de ultimele convenții "prețioase": "Gîlceavă, exces, dezlănțuire. Iad. Stă cu urechea ațintită,/ culcat în Iarbă. Delir. Vagi nostalgii - în procesul de descompunere/ a glucidelor. în fascicule. Erezii,/ anateme: vase lemnoase împietrite în fața/ Ispitei - unde
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
retorice, ca „reziduuri” ale concepției operistice. În acest punct al evoluției Romantismului, figura lui Richard Wagner reprezintă un al doilea moment de sinteză, într-o opoziție evidentă cu caracterul inovativ-progresiv al creației lui Ludwig van Beethoven, însă cu o orientare regresivă, determinată de continuitatea deloc surprinzătoare ca asemănare cu figura lui Johann Sebastian Bach. Ambii compozitori, Wagner și Bach, realizează sinteze ale stilurilor anterioare, fiecare în termenii epocii lui, și amândoi recurg la retoric - Bach într-un mod implicit mentalității baroce
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
versiuni, ea răspunde cu calm, afirmă necesitatea închiderii, a izolării și a autoîncrederii, hrănite de mitologia străbună". Cu alte cuvinte un ecou al discursului oficial, grandoman, izolaționist, xenofob, agresiv, mizînd pe o himerică ,independență" care se străduia să disimuleze alunecarea regresivă tot mai învederată a dictatorului spre negurile staliniste. Și să scoată în relief pretinsa superioritate a acestuia, prefigurată prin impostura asemuirii lui cu personajele glorioase ale trecutului, printr-o impudică interpretare a lor drept o simplă prefață a ,epocii de
Protocronismul proteic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10013_a_11338]
-
important lucru rămâne, pentru el, stabilitatea sistemului, obiectiv apărat chiar și în cele mai incoerente fraze. Să-i dăm cuvântul criticului: "Când Farfuridi se încăpățânează să se întoarcă repetat la una-mie-opt-sute-douăzeci-și-unu-fix n-o face din tembelism anacronic sau din impuls regresiv neîntemeiat: demersul său oratoric, punctat și de alte borne cronologice semnificative, are vădit sens recuperator și integrist, personajul fiind animat de intenția jalonării cât mai convingătoare a unei linii de continuitate (...) Dacă trecem peste cronologia defectuoasă (de la 48 se revine
O scrisoare fetiș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10072_a_11397]
-
potrivire între personalitatea omului viu și teoria la care a ajuns în cele din urmă. Dacă așa stau lucrurile, atunci unui exeget preocupat de înțelegerea unui filozof nu-i va mai rămîne decît ca, plecînd de la opera autorului, să meargă regresiv către ființa lui, întrebîndu-se cu stăruință cîtă coerență există între intuițiile pe care le-a avut la început filozoful și forma livrescă în care le-a turnat de-a lungul timpului. Acesta e procedeul de care face uz Petru Vaida
Aporiile rațiunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10104_a_11429]
-
în condițiile societății românești, însă, în care totul este răsturnat, realativ și fantasmatic, de un lirism spontan crescut pe tulpina unui amestec de absurd și grotesc, suspect ar fi ca această asociere să nu se facă. Întocmai ca în negustoria regresivă a frustului, dar nu tocmai inocentului, personaj care, la capătul unui troc incontinent, schimbă o pereche de boi ,, de mai mare dragul să te uiți la ei" pe o pungă goală ,,cu baierele lungi, de pus la gît", Muzeul Național
După zece ani (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17338_a_18663]
-
rană care, netratată, ajunge să cangreneze întregul. Ideea purității păstrate, a purității pogorâte pe frunte ca o recompensă nobilă pentru neatingerea mocirlei de dedesubt este una nevrotică, bazată pe credința magică, primitivă, în puterea de contaminare a mediului. O credință regresivă care condamnă la imobilism mental, la discontinuitatea eforturilor și la concluzii tulburi. Forma ei cea mai acută, panicată, este cea a purității de recuperat din fața unei evidențe care amenință să spună contrariul - dinaintea trecutului supărător care trebuie modificat și care
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
terminația -a, specifică substantivelor comune feminine, marchează nume masculine: Costică, Mitică). Specifică e și existența "perechilor onomastice de gen", fenomen extins în română prin sufixare, cînd se pornește de la prenume masculine - Călin/Calina, Adam/Adama, Filip/Filipa - sau prin derivare regresiva, cînd se pornește de la feminine: Brîndus, Corin, Isabel, Ortans etc. - formate de la Brîndușa, Corina, Isabela, Ortansa. Amploarea fenomenului e pusă în legătură cu tradițiile onomastice de atribuire a numelui - după cel al unor rude de sînge sau al nașilor. Derivarea moționala a
Numele proprii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18024_a_19349]
-
Senatorul PSD, Dan Șova, consideră că propunerea de impozitare regresivă propusă de Guvern nu este cel mai potrivit sistem de colectare a taxelor, ci ar trebui să se impună în piață impozitarea în funcție de valoarea minimă notarială în funcție de zona unde este amplasată proprietatea. Sistemul propus de Guvern ar implica evaluarea individuală
Şova: Eu propun impozitarea proprietăţilor în funcţie de valoare minimă notarială () [Corola-journal/Journalistic/25458_a_26783]
-
ni se pare aceea privind o "reverie a preexistenței umane, stagnantă într-un stadiu oceanic" (p. 318), ale cărei semne scripturale s-ar afla în întreaga operă cioraniană. Mișcarea ondulatorie descrisă de gândirea sa presupune, într-adevăr, o constantă tendință regresivă, care ajunge, "firesc", până la "inconvenientul de a te fi născut" ori de a fi căzut din "paradisul intrauterin" (p. 320). Coroborând acest veritabil "mit personal" al său cu reveria analogă a unui spațiu închis, concretizată de autori precum Dostoievski, Rozanov
Identitatea fluidă a lui Cioran by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/16232_a_17557]
-
acestor fraze care gîfîie, care se străduiesc din răsputeri să ajungă undeva, să fie eficiente. Și totuși - din fericire! - nu ajung nicăieri, rămînînd suspendate în poezie. * O ipoteză: realul ca un echilibru între memorie și așteptare. Cumpănă ce neutralizează energiile regresive și progresive care ne agită ființa. * Oportunismul ucide literatura. Dar, vai, literatura nu ucide oportunismul. * "Singurul mod de a evita răzbunarea este justiția. Iertarea creștină e un pretext pentru delăsare" (Monica Lovinescu). * "Esența Adevărului este Libertatea" (Heidegger). * Nici o valoare morală
Din jurnalul lui Alceste (X) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16349_a_17674]