219 matches
-
Iar ca trăsătură principală îi observă caracterul interdisciplinar și multimetodologic. Dimitrie Gusti, discutând temeiurile teoretice ale cercetărilor monografice, a definit societatea ca o totalitate autonomă, motivată de voința socială a unor manifestări economice și spirituale (constitutive), manifestări juridice și politice (regulative), condiționate de cadrul cosmologic și biologic (natural), respectiv de cadrul istoric și psihic (social). Monografia trebuie să cuprindă, așadar, pentru a fi completă, un studiu al tuturor "cadrelor": - "cadrul cosmologic": cum e așezat satul, cum e determinată viața acestuia de
Metoda monografică () [Corola-website/Science/299166_a_300495]
-
Iar ca trăsătură principală îi observă caracterul interdisciplinar și multi-metodologic. Dimitrie Gusti, discutând temeiurile teoretice ale cercetărilor monografice, a definit societatea ca o totalitate autonomă, motivată de voința socială a unor manifestări economice și spirituale (constitutive), manifestări juridice și politice (regulative), condiționate de cadrul cosmologic și biologic (natural), respectiv de cadrul istoric și psihic (social). Monografia trebuie să cuprindă, așadar, pentru a fi completă, un studiu al tuturor cadrelor: - cadrul cosmologic: cum e așezat satul, cum e determinată viața acestuia de
Traian Herseni () [Corola-website/Science/302651_a_303980]
-
publică (plata preoților de parohie, finanțarea construcției și renovării imobilelor bisericești etc.). Fondul religionar, creat la 29 aprilie 1786, prin „Decizie pentru regularea afacerilor preoțești, bisericești și școlare în Bucovina”, emisă de Consiliul Aulic de Război din Viena, în cadrul „Planului regulativ spiritual bucovinean”, cuprindea întreaga avere bisericească ortodoxă a provinciei, având drept scop întreținerea Bisericii în sens cât se poate de larg În 1870 controlul asupra „direcției c.c. a bunurilor fondului religionar greco-oriental” a fost trecut în competența Ministerului Agriculturii
Fondul Bisericesc al Bucovinei () [Corola-website/Science/323168_a_324497]
-
ale naturii, fiind supusă doar legilor pe care și le dă doar ea Însăși sieși. Ceea ce aduce nou filosofia practică, față de cea teoretică este faptul că libertatea nu este doar acel Necondiționat În seria legăturilor cauzale, o idee cu rol regulativ pentru rațiune, ci ea devine un postulat al rațiunii practice. Libertatea există relmente și ea se manifestă prin legea morală; ea este, spune Immanuel Kant, singura dintre toate Ideile rațiunii, a cărei posibilitate o cunoaștem. Celelalte două postulate ale rațiunii
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
politice a cetățenilor este furnizat de democrații. Multipartidismul și drepturile omului în formatul statului de drept permit chiar diversificarea și competiția unor specii ale democrației: liberală, socială, creștină. La polul opus, dezordinea socială generalizată, falimentul statului și dreptului ca autorități regulative, agresivitatea indivizilor depersonalizați, pulsiunea maselor, caracterizează anarhiile. În această situație, indivizii își rezolvă pe cont propriu interesele și-și impun dominația prin violență, iar o bună parte din populație suportă teroare unor minorități agresive. Între acești poli, pot fi identificate
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
cele mai bune posibil servicii medicale rămâne, totuși, cea mai dezirabilă stare de distribuție a acestor servicii din perspectiva dreptății. Altfel spus: că, în ciuda fezabilității ei (doar) parțiale, egalitatea de acces la cele mai bune posibil servicii medicale rămâne idealul regulativ (în sens kantian) pe care trebuie să încerce să îl aproximeze cât mai mult orice societate care își dorește să își organizeze distribuția serviciilor medicale în conformitate (și) cu exigențele dreptății Weale și apărătorii idealismului au dreptate, în opinia mea
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
mai mult orice societate care își dorește să își organizeze distribuția serviciilor medicale în conformitate (și) cu exigențele dreptății Weale și apărătorii idealismului au dreptate, în opinia mea, atunci când observă că deficiturile de fezabilitate nu compromit cu adevărat un ideal (regulativ) al dreptății distributive. Cu toate acestea, sunt foarte sceptică în privința legitimității opiniei lui Weale și a celorlalți egalitarieni maximaliști că idealul adecvat al dreptății în distribuția serviciilor medicale este idealul maximalist al egalității de acces. De ce? Pentru că, în opinia mea
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
am sugerat la sfârșitul secțiunii 4.7, de o specificare foarte exigentă a ceea ce constituie un pachet "suficient" sau "adecvat" de servicii medicale. În lipsa unei astfel de specificări, suficientismul ar oferi un răspuns cel puțin implauzibil la întrebarea despre idealul (regulativ al) dreptății în distribuția serviciilor medicale. Ideea că o situație ideal dreaptă în distribuția serviciilor medicale este una în care cei nevoiași beneficiază doar de un pachet foarte minimalist de servicii medicale nu este una care să fie în conformitate cu intuițiile
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
aceste întrebări leagă cele zece studii reunite în acest volum. Sunt discutate atât teme ale filosofiei teoretice (relația filosofiei transcendentale cu fundamentele metafizice ale științei naturii, conceptul kantian al cunoașterii și al științei naturii, semnificația considerațiilor lui Kant asupra ideilor regulative ale rațiunii), cât și ale filosofiei practice (raportarea analizei kantiene a fundamentelor moralității la rațiunea comună, rigorismul moral, idealul moral al lui Kant, ideea kantiană a luminării). Gândirea lui Kant este examinată și ca sistem de referință pentru înțelegerea unor
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
rațiunii pure Mm - Metafizica moravurilor Pmtv - „Principiile metafizice ale teoriei virtuții”, a doua parte a Metafizicii moravurilor CUPRINS 1.Filosofia transcendentală și principiile metafizice ale științei naturii 2. Știința naturii și legile științei 3. Două concepte ale cunoașterii 4. Idei regulative ca principii ale cercetării 5. Despre rațiunea morală comună 6. Un sens al rigorismului moral 7. Idealul moral al lui Kant 8. Kant în cultura filosofică românească 9. O posibilă discuție între Blaga și Kant 10. Ideea kantiană a luminării
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
a desprinde „Analitica” din acest cadru istoric, de a o înfățișa ca o filosofie perenă a cunoașterii, constituie o modernizare forțată, care va fi confruntată cu obiecții dintre cele mai serioase. Pe de altă parte, considerațiile lui Kant asupra ideilor regulative ale rațiunii, ca principii ale cercetării naturii, își păstrează actualitatea. Chiar dacă au condus la o relativizare a conceptului ideii regulative, prefacerile pe care le-a cunoscut știința naturii după Kant i-au subliniat însemnătatea. Sugestia lui Friedman este că aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
forțată, care va fi confruntată cu obiecții dintre cele mai serioase. Pe de altă parte, considerațiile lui Kant asupra ideilor regulative ale rațiunii, ca principii ale cercetării naturii, își păstrează actualitatea. Chiar dacă au condus la o relativizare a conceptului ideii regulative, prefacerile pe care le-a cunoscut știința naturii după Kant i-au subliniat însemnătatea. Sugestia lui Friedman este că aceste două elaborări, cele care privesc condițiile de posibilitate ale cunoașterii și științei și, respectiv, cele care privesc orientarea generală a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
naturii corporale în genere. La întrebarea cum sunt posibile legi particulare ale lumii fizice, de genul celor formulate în știința matematică a naturii, numite de Kant și „legi naturale ascunse”35, Kant ar fi răspuns prin considerațiile sale asupra ideilor regulative ale rațiunii și asupra facultății de judecare. Sunt considerații expuse îndeosebi în prima parte a „Suplimentului la Dialectica transcendentală” din CRP, intitulat „Despre folosirea regulativă a ideilor rațiunii pure” și în cele două „Introduceri” la Cpj. Teza lui Buchdahl este
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Despre folosirea regulativă a ideilor rațiunii pure” și în cele două „Introduceri” la Cpj. Teza lui Buchdahl este că nu categoriile și principiile trancendentale reprezintă pentru Kant șansa necesității care distinge legile particulare ale naturii de generalizările inductive, ci ideile regulative ale rațiunii sau facultatea de judecare. Prin acțiunea principiilor intelectului se constituie doar o „natură în genere”, ca legitate a fenomenelor în spațiu și timp36, în vreme ce legile particulare ale naturii, care sunt obiectul cercetării în fizica propriu-zisă, ar fi produsul
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
admite că unele formulări ale lui Kant pot crea impresia că analogia a doua a experiențe este temeiul legilor științei matematice a naturii. El crede însă că acceptarea unei asemenea sugestii ar echivala cu ștergerea distincției dintre principiile constitutive și regulative ale cunoașterii, o distincție care este centrală în filosofia teoretică a lui Kant39. Contingente în raport cu legitatea proprie naturii în genere, corelații care nu pot fi cunoscute fără ajutorul experienței sunt necesare, sunt, prin urmare, legi, în calitatea lor de elemente
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ceea ce poate fi vreodată accesibil observației omenești”44, vor putea fi explicate numai prin asociere cu principii a priori. Cum este însă posibilă o asemenea asociere și care este natura ei? Butts crede că asocierea este rezultatul acțiunii acelui principiu regulativ al afinității pe care Kant l-a enunțat în „Suplimentul la Dialectica transcendentală”. În formularea lui Kant, acest principiu „ordonă o trecere continuă de la fiecare specie la fiecare alta prin creșterea graduală a diversității”45. Butts susține că principiul afinității
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
tocmai de la supoziția că problema legității empirice, ceea ce filosofii numesc problema lui Hume, nu va putea primi un răspuns satisfăcător pe baza categoriilor și principiilor „Analiticii”. Friedman, dimpotrivă, apreciază că nu există o alternativă la această supoziție. Căci intervenția ideilor regulative și a judecății transcendentale pot să explice doar cum devine posibilă unificarea crescândă a legilor empirice, integrarea lor într-un sistem al experienței. Numai principiile și categoriile filosofiei transcendentale împreună cu cele ale metafizicii corpurilor sunt în măsură să dea socoteala
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ed.), World Changes, Thomas Kuhn and the Nature of Science, The MIT Press, Cambridge Mass., London, 1993. 30. Th. Kuhn, „Drumul de la «Structurăă”, în Op. cit., p. 235. 31. Th. S. Kuhn, „Afterwords”, în P. Horwich (ed.), Op. cit., pp. 321-322. IDEI REGULATIVE CA PRINCIPII ALE CERCETĂRII Că ținta ultimă a străduințelor cercetătorului naturii nu poate fi și ea stabilită prin cercetare științifică a fost o temă a scrierilor populare ale lui Albert Einstein. Știința - afirma el - poate să ne spună ceva doar
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
experienței, răspunsul, pentru unii poate surprinzător, va fi: în filosofia teoretică a lui Kant. Autorul Criticii rațiunii pure a caracterizat acele idealuri de cunoaștere, cărora le atribuia funcția de a orienta, de a direcționa cercetarea științifică, în genere, drept idei regulative. În „Suplimentul la Dialectica transcendentală”, intitulat „Despre folosirea regulativă a Ideilor rațiunii pure”, Kant afirmă că ideile transcendentale ale rațiunii pot să aibă și o funcție legitimă, și anume aceea de a orienta intelectul în toate străduințele sale cognitive. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ideilor transcendentale. Știința naturii, ca sistem al ordinii naturii, ca sistem al legilor, este produsul intervenției constitutive a categoriilor și principiilor intelectului pur și, în egală măsură, a îndrumării pe care o primește intelectul prin ideile rațiunii. Numai datorită folosirii regulative a ideilor transcendentale devine, pentru Kant, posibilă o știință „bazată pe principii empirice” ca un sistem de legi12. Lucrările lui Gerd Buchdahl, publicate de-a lungul a mai multor decenii, au atras atenția asupra faptului că filosofia teoretică a lui
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
la trei întrebări: 1) Cum este posibilă natura în genere? 2) Cum este posibilă natura corporală (fizică)? 3) Cum este posibilă ordinea sau unitatea naturii? Răspunsul la cea de-a treia întrebare a fost dat de Kant prin evidențierea funcției regulative proprie ideilor transcendentale ale rațiunii. Filosofia teoretică a lui Kant ni se înfățișează drept deosebit de modernă tocmai prin această din urmă dimensiune a ei ținând seama de reorientarea istorică care a avut loc în filosofia științei în cea de-a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
în cea de-a doua jumătate a secolului XX. Este important de observat că principiile intelectului, care fac posibilă experiența în genere, au și o dimensiune regulativă. Principii constitutive ca cea de-a doua analogie a experienței implică un corelat regulativ. În cazul aceleiași analogii, acest corelat este cerința ca legile naturii să fie legi deterministe. Buchdahl a insistat cu deosebire asupra faptului că principiul cauzalității, ca principiu al intelectului, este distins de Kant de cauzalitate ca idee regulativă a rațiunii
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
asupra faptului că principiul cauzalității, ca principiu al intelectului, este distins de Kant de cauzalitate ca idee regulativă a rațiunii, care orientează cercetarea naturii corporale spre descoperirea relațiilor cauzale 13. Recunoașterea faptului că principii constitutive ale cunoașterii pot acționa și regulativ nu afectează totuși distincția fundamentală pe care o face Kant între principii ale intelectului și idei ale rațiunii. Căci primele implică cerințe care privesc elementele constitutive ale sistemului care este știința, pe când cele din urmă sunt idealuri de cunoaștere care
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
naturii din secolul XX, precum și cu reprezentări mai generale asupra obiectivelor ultime ale cunoașterii lumii fizice, ne poate conduce la concluzii interesante. Atât pretenția de universalitate a unui principiu cum este principiul kantian al cauzalității, cât și a acelor idei regulative pe care Kant le-a caracterizat drept „maxime ale rațiunii”, conferindu-le o valabilitate nelimitată, au fost puse acum în discuție. Distincția dintre implicații regulative ale unui principiu apreciat de Kant drept condiție a posibilității experienței, a cunoașterii despre fapte
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
universalitate a unui principiu cum este principiul kantian al cauzalității, cât și a acelor idei regulative pe care Kant le-a caracterizat drept „maxime ale rațiunii”, conferindu-le o valabilitate nelimitată, au fost puse acum în discuție. Distincția dintre implicații regulative ale unui principiu apreciat de Kant drept condiție a posibilității experienței, a cunoașterii despre fapte în genere, și idei pur regulative, adică idealuri menite să ofere orientare cunoașterii noastre despre fapte în ansamblul ei, se va exprima în natura provocărilor
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]