87 matches
-
ar fi contrapondere la ispita reiterării vechii strădanii sisifice. Din moment ce ființa este observată de un obiect subiectivat, înseamnă că ea mai depinde de încă o transcendență, aceea a obiectului. Dacă subiectivul obiectivat abstractizează realul până la a-l deforma, obiectul subiectivat reifică ființa, o atrage spre regnul lui”. Un alt citat izolat din pagina critică ce urmează poeziei Foamea de cuvinte, vol. Oul și sfera: „Doar ele, actele epurate ale logosului din manifestarea sa verbală, vor satisface trecerea deplină de la noțional spre
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]
-
lumii"(Un glonte mai vechi), "Fără sunet aerul s-a lovit de întuneric/ acoperișurile s-au golit de tot/ zidurile s-au prăbușit peste scaune și peste mese" (De ce tocmai noi). Boala e contagioasă: în timp ce obiectele prind viață, corpul se reifică, iar limita dintre ființa umană și obiecte se pierde: "oase albe, seifuri intacte, pahare de cristal" (Ceva dur și metalic) sau "între timp mă uit la prețuri/ la oameni/ nici o diferență" (Era sâmbătă). Iar dacă limita dispare, atunci omul poate
Economie de cuvinte by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12696_a_14021]
-
întrepătrunse neverosimil, iar efectul este acela de dialog intim al textului cu sine însuși, un dialog în care funcția de semnificare trece în plan secund. Mai mult decât un simplu caleidoscop al cuvintelor, romanul ne propune o fuzionare de lumi, reificate în punctele lor de contact, devenite obiecte de contemplație estetică. Palimpsestul limbii este, implicit, unul al memoriei afective și al trăirilor, cuvântul având valoare existențială, fiind creator de lumi. „Eu în altă Varșovie am avut treburi,” spune Evelyn Sonjacoffski, confruntat
Arheologie literară by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/12949_a_14274]
-
în toate romanele pe care le-a publicat până acum. Suportând, când a fost să fie, și lecturi inadecvate ale comentatorilor. Prin urmare, nu panta realismului ar trebui licitată, după mine, în acest roman. Ci aceea a povestirii care se reifică, se întrupează aproape și, fără nici o condiționare exterioară, migrează de la un individ la altul. Există, de altfel, o frumoasă metaforă a acestei migrații chiar în epilogul cărții; n-o reproduc pentru a nu-i strica farmecul. Pe de-o parte
Întoarcerea acasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2497_a_3822]
-
ștafeta, însă ele sunt legate printr-un fel de stranie cecitate, un fel de autism care le ține departe de filmul fundalului. Regizorul surprinde alienarea personajelor, a omului recent, incapabil să rezoneze cu ceea ce se află în jur, complet indiferent, reificat pînă la automatism, insensibil al orice stimul și la miracol în cele din urmă, pentru că, în gară, printre linii, apare un elefant aflat într-una din scenele anterioare pe un afiș. Faptul enorm, epifania rămîn nesesizate, viața este în altă
Anonimul român între Dunăre și Mare (II) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9316_a_10641]
-
lui Julie cu sensibilitatea unui Nadar și care are propriul său rol dramaturgic. Kieslowski nu folosește culoare într-un sens estetizant, somptuos ca la, spre exemplu, Peter Greenaway, ci într-un sens muzical, impresionist. Culoarea prezentă nu pe pînză, sau reificată în obiect, ci ca efect luminos, vivant, vibrant răspunde în ecou emoțiilor: tenta albastră a asfaltului șoselei, reflexul albăstriu al lămpii pe chipul Juliei, hîrtia albastră în care e învelită acadeaua cu care se joacă Anna cu puțin înainte de accident
Pur și simplu Albastru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9688_a_11013]
-
intervale ludice, să nu se poată atașa de nici o altă formă exterioară, să nu poată fi coruptă de nici o tentație mundană. Intelectul purificat, în strălucirea căruia crezuseră toți marii discipoli ai Incomparabilului, de la Mahakashyapa și Ananda la Bodhidharma și Huineng, reifică, în chip aproape magic, metafora complexă a gesturilor esențiale, care nu pot fi executate decât sub pretextul inocent al ludicului. Prin urmare, jocul devine o modalitate de asceză, o disciplină de concentrare a atenției și de contemplare privilegiată a frumosului
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Angelo Mitchievici Cine a fost Ceaușescu? In contextul fiecărei dictaturi falsificarea, corectarea biografiei liderului maxim devine parte a hagiografiei oficiale, reifică figura acestuia acumulând atribute ritualice care ajută tranzacționării simbolice a imaginii sale. Cu timpul, un astfel de personaj devine spectral, acumulare de iconuri, prin continuă falsificare idealizantă, dimensiunea sa umană se estompează cu atât mai mult cu cât ea este
Ceaușescu par lui-même by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6250_a_7575]
-
o unghie de crin. Trebuie să-ți aurești manșetele cămășii cu fîntîni ca să atingi inocența" (Testamentul detectivului Arthur). E pururi prezentă tentativa poetului de-a evada din sine în ambientul proxim chemat în ajutor ca un alibi, de-a se reifica făcînd inventarul acestuia. Seducătoarea înfățișare calină a textului nu e decît o trapă a evaziunii: "Aeru-i cald și roz ca sub umbrele, / Crini înjugați trag care de parfum, / Fagi ceruiți în sobe fac un scrum / Mirositor și fin, ca să-i
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
și pe tinerii scriitori români din epocă. În cazul lor însă el reprezenta mai puțin o revoluție literară pură și mai mult o formă de evadare dintr-o realitate profund ideologizată. Lumea nu e comprehensibilă, pretindea Robbe- Grillet, ea este reificată iar romanele à la Balzac nu fac decât s-o înzestreze cu semnificații morale, sentimentale, politice, s-o umanizeze, cu alte cuvinte. „Metoda” de creație bizară rezultată din această concepție și care făcea noul roman aproape ilizibil era plăcută scriitorilor
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4959_a_6284]
-
folosesc cravașa pentru a aduce credincioșii să asculte slujbele la moschee. Burqa, veșmântul impus femeilor de către talibani, e materializarea supunerii femeii. „O tunică a lui Nessus nu mi-ar afecta atât de mult demnitatea precum acest veșmânt funest care mă reifică, suprimându-mi chipul și confiscându-mi identitatea. .. Cu vălul acesta blestemat, nu sunt nici ființă omenească, nici animal, doar o sudalmă, o ocară pe care trebuie să o ascunzi, întocmai ca un beteșug” (62), spune Zunaira. Într-o zi fatidică
Dragoste la Kabul by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/5585_a_6910]
-
deși, fii sigur că există destui fuctionari, polițiști, miniștrii,etc care postează pe “pereții statului” icoane, crucifixuri,etc, pe care le văd și ateii, fără să le observe însă. 6. Ce tot îi tragi cu discriminarea ateilor? Un ateu normal, reifica icoanele, adică le transformă în obiecte estetice sau inestetice. Numai un ateu curentat se comportă de parca l-ar fi exorcizat ăla de la Tanacu, aruncindu-i sistematic cu icoane în cap. Iar dacă un ateu îi zice unui credincios că nu există
Pictura quasi scriptura by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83009_a_84334]
-
și mergea/ câteva corăbii doreau să-și caute rostul/ le găsise un port provizoriu/ și se tot mândrea cu marea încorsetată/ în mijlocul unei furtuni fantastice” (de după eclipsă). Cum omul e măsura tuturor văzutelor și nevăzutelor din univers, cuplul postadamic se reifică perpetuu. Cei doi sunt „două golfuri cu ieșire la cer” (p.6), ori „două planete/ uniform îndrăgostite” (p.23), ori s-au „născut răsărit/ într-un ocean cu două corăbii/ mereu întârziate” (p.12). Ataraxia nu-i niciodată una priitoare
O POETĂ PE NUMELE CĂREIA SE POATE PARIA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371507_a_372836]
-
ajunge la un anumit viitor, dacă se vor lua alte măsuri, atunci se va putea ajunge la alt viitor posibil. „Poate cineva să prevadă viitorul?” Întrebarea este formulată eronat. A folosi termenul „viitor” ca existând ca atare înseamnă a-l reifica, a considera că o asemenea entitate este o realitate. „Cuvântul «viitor» este un termen relațional. Se poate discuta despre viitorul unui fapt (...), prospectarea (forecasting) diferă de predicție (...). Predicția evenimentelor este inerent dificilă. Evenimentele reprezintă intersecția vectorilor sociali (interese, forțe, presiuni
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
responsabilitățile în cazul unor decizii discutabile. Poziția sociologului în cadrul sistemului de roluri - ca să folosim metafore sociologizante - este nu doar neclară, ci permanent contestată. Deținătorii unor competențe discutate și discutabile în termeni sociologici - politicieni, pedagogi, economiști, psihologi, artiști și alții - își reifică propriile sfere de activitate, le consideră realități aparte, cu consistență ontologică, și reacționează vehement la orice intruziune. Mă refer aici bineînțeles la intervențiile sociologilor. Ei practic își apără „moșiile”, dar mai ales privilegiul de a gestiona singuri domeniile în care
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
eugeniste”. Elitismul biologisttc "Elitismul biologist" Varianta românească a eugeniei arată Încă o dată faptul că, În mare măsură, suntem prizonieri ai vremurilor noastre, În sensul teoriilor pe care le adoptăm și În consecința cărora facem politici. Clasa și etnia au fost reificate În calitate de indicatori ai inteligenței Înnăscute. Eugeniștii au făcut tot posibilul să demonstreze că românii au o inteligență mai mare decât media celorlalte etnii. Se socoteau ei Înșiși o elită morală, capabili să judece În locul celorlalți, lipsiți de responsabilitate față de viitorul
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
extrem de agresiv de către eugeniști, legitima o abordare esențialistă, discriminatorie, pe criterii de gen. Eugeniștii au propăvăduit agresiv noua „evanghelie” biopolitică, reușind să introducă În manualele școlare, de la clasele primare, până la cursurile postuniversitare, limbajul și argumentele determinismului ereditar și diferențele biologice reificate În dimensiune etnică și de gen. Ar fi dificil să estimăm cu oarecare precizie răspunsul general al publicului față de aceste idei. Cu toate acestea, simpla frecvență cu care alți promotori ai reformei educației au reprodus limbajul și argumentele eugeniste În
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
prin prisma studiului statelor și al oamenilor de stat, al elitelor și birocrațiilor, al actorilor subnaționali și transnaționali, ale c)ror comportamente și interacțiuni alc)tuiesc substanță afacerilor internaționale. Cercet)torii politicii, fie ei tradiționaliști sau moderni că orientare, isi reific) sistemele, reducându-le la p)rțile lor aflate în interacțiune. Pentru dou) motive, analizarea laolalt) a tradiționaliștilor orientați c)tre istorie, si a moderniștilor orientați c)tre științ) poate p)rea nepotrivit). Mai întâi, diferențele dintre metodele pe care ei
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
tip renascentist, neoplatonică, hermetică, văzută ca o anima mundi, ca o phantasticon pneuma, ca o forță generatoare și creatoare de imaginar a fost umilită de seria de filosofi cartezieni. Descartes, Spinoza, Leibniz și toți urmașii lor au depreciat și au reificat imaginația, transformând-o Într-un instrument auxiliar al rațiunii sau Într-o facultate care bruiază rațiunea. În secolele XVII-XVIII imaginația era considerată „nebuna casei”. Cornel a discutat foarte bine aceste accepțiuni instrumenta lizate ostile date imaginației; pentru cartezieni, imaginația nu
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
se mărginește la câteva indicii (Zerlendi vede nu prin ziduri, ceea ce ar fi impus o facultate magică, una dintre „puteri” - 64). Chiar dacă cititorul, naratorul și, În fond, Zerlendi Însuși, care ține să noteze, să transmită experiența, au intenția de a reifica aceste imagini, ele nu decurg decât din suspensia continuă a activității senzoriale Îndreptate către exterior (praty³h³ra), nefiind altceva decât niște metamorfoze (nirm³ñacitta) pe o scală a transformărilor care va implica puterile yoghinice. Nu e Însă cazul unei tangibilități (spraÌtavya), dar
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Înainte ca protestantismul să aibă ce să protesteze și Înaintea zilelor când catolicismul a devenit predominant; o religie care se Întorcea În timp până la Începuturile creștinătății, când se folosea greaca, nu latina, și care, fără un Aquino care s-o reifice, rămăsese Învăluită În ceața tradiției și a misterului din care Începuse. Nașul meu, Jimmy Papanikolas, m-a luat din brațele tatălui meu. M-a dus la părintele Mike. Zâmbind, bucuros peste măsură că era și el o dată În centrul evenimentelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Orice transcendență morală fiind abolită, această altă față a societății burgheze arătată de Urmuz seamănă cu o împărăție de obiecte agresive, de reacții mecanice, însă violente, în care deci totul, de la eros la crimă și de la negustorie la politică, este reificat (...) Ea păstrează toate aparențele societății capitaliste (averi, bani, profit, tranzacții, violență, alienare etc.), deși este pe de-a-ntregul reificată. Posesia absoarbe ființa pe care mai întîi o prelungește: este proteza ei mecanică” (p. 530). Respingînd „caracterul exclusiv parodic” și „caracterul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
rodaj care topește convențiile lingvistice într-un creuzet viu din care rezultă înțelegerea alterității. Tacitul lingvistic al oricărei întâlniri între „eu” și „tu” dozează o sumă profetică de coincidențe. În filozofia lui Gadamer „esența” limbii (die Sprachlichkeit) nu poate fi reificată tocmai pentru că limba e mai mult decât o simplă „competență comunicativă” (J. Habermas). Experiența limbii, mai cu seamă perlocuția, presupune o uitare de sine, prin care vorbitorul își apropie auditoriul. Prejudecățile - sau achizițiile „subdoxatice”2 - sunt rectificate sau refondate la
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
funcționale În măsura În care sunt decuplate de structurile organizaționale care exprimă sisteme de credințe instituționalizate (Scott și Meyer, 1991:124 - 5). Pe de altă parte, am arătat ubicuitatea infuziunii instituționale chiar și În acele medii În care, aparent, tehnologiile de producție sunt reificate. O concepție mai nuanțată este aceea În care acțiunea și instituțiile sunt interdependente, iar nu „decuplate”. Instituțiile modeleză acțiunea și aceasta modifică incremental instituțiile prin acapacitatea actorilor de a renegocia simboluri. Cercetări recente Însă (DiMaggio, 1991; Holm, 1995; Biggart și
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
trupește atinsă, ea este construită ca femeie genizată” (Johnsonxe "„Johnson,Janet", Robinsonxe "„Robinson,Jean", 2004, p. 1). Pentru țările foste comuniste, importurile de imagini despre femei fac parte exact din categoria celor respinse de către feministexe "„feminist", fiind socotite imagini care reifică sexual femeile. În această regiune însă, cultul frumuseții tip sexy a devenit „cheia noii economii de piață”. În același timp, s-a reîntors imaginea tradițională despre sanctitatea maternitățiixe "„maternitate". Așa cum susțin Johnsonxe "„Johnson,Janet" și Robinsonxe "„Robinson,Jean" (2004), „ceea ce
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]