87 matches
-
între o doctrină ofensivă sau defensivă poate fi explicată printr-o combinație a preocupărilor civile vizavi de puterea militară și cultura militară în sine.170 1.4.2. Studiile de securitate constructiviste critice Constructiviștii critici susțin că abordările constructiviste convenționale reifică statul ca obiect al analizei și că acest lucru presupune privilegierea normativă a statului ca obiect de referință al securității. Din punct de vedere epistemologic, constructivismul critic atrage atenția asupra orientării pozitiviste a constructivismului convențional, deși este greu de stabilit
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
care au încercat să măsoare insecuritatea umană. În timp ce majoritatea metodologiilor sunt inovative și sofisticate, elementul comun izbitor este eșecul de a admite natura subiectivă a categorizării și implicațiile politice ale cercetării lor. Problema implicațiilor politice nu este privită critic întrucât reifică înțelegerea hegemonică actuală a securității umane ca politică a Vestului generos care încearcă să modereze eșecul și sărăcia din Sud prin folosirea unei înțelegeri esențializate a "umanului". În centrul celor cinci indexuri care au propus modalități de măsurare a securității
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
rodaj care topește convențiile lingvistice într-un creuzet viu din care rezultă înțelegerea alterității. Tacitul lingvistic al oricărei întâlniri între „eu” și „tu” dozează o sumă profetică de coincidențe. În filozofia lui Gadamer „esența” limbii (die Sprachlichkeit) nu poate fi reificată tocmai pentru că limba e mai mult decât o simplă „competență comunicativă” (J. Habermas). Experiența limbii, mai cu seamă perlocuția, presupune o uitare de sine, prin care vorbitorul își apropie auditoriul. Prejudecățile - sau achizițiile „subdoxatice”2 - sunt rectificate sau refondate la
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
și „dislocarea scopurilor”. Ei pot fi sancționați doar dacă încalcă regulile și sunt promovați atunci când le aplică consecvent. În felul acesta, birocratul virtuos ajunge să piardă din vedere scopurile și transformă procedurile în finalități; mijloacele devin scopuri în sine, sunt reificate, iar scopurile legitime sunt pierdute din vedere. Procedurile ajung să fie astfel disfuncționale din perspectiva scopurilor, iar birocrațiile devin rigide, greoaie, incapabile să mai rezolve problemele pentru care au fost înființate (trained incapacity). Incapacitatea birocrației este evidențiată și de Philip
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
interpretării devin evidente: nu numai doctrina act-obiect este la lucru aici, ci însuși reprezentationalismul epistemologic a primum visum și primum intellectum sunt specia sensibilă, respectiv specia inteligibila, adică asemănarea formei obiectului extramental, si nu obiectul extramental. Observăm că speciile sunt reificate și pot fi înțelese că repre zentari ale obiectelor, mai degrabă decât că forme asemănătoare ale formelor obiectelor. Dacă Toma din Aquino ar fi repetat această afirmație pe parcursul operelor sale, am fi putut concluziona că pune în joc o teorie
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
acestui capitol: „Care este rolul speciilor sensibile în procesul cunoașterii umane?“ De vreme ce interpretarea act-obiect și cea reprezentationalista nu par a avea suficiente resurse pentru a oferi o perspectivă adecvată asupra textelor tomiste înseamnă că speciile nu sunt cunoscute, nu sunt reificate, deci nu pot juca un rol propriu-zis cognitiv în procesul cunoașterii umane, ci doar unul indirect cognitiv, deoarece ajuta procesul cunoașterii punând la dispoziție materia cunoașterii sau devenind, în procesul reflecției, al introspecției, obiecte ale cunoașterii noas tre. În concluzie
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
spre exemplu, lămâie a prăjiturii, imaginea din mintea mea va fi altfel decât prăjitură din fața ochilor, deci, cunoscând doar imaginea, nu voi mai putea spune că ceea ce cunosc este prăjitură, ci prăjitură așa cum este ea transmisă de imaginea mea. Consecințele reifica rii imaginilor sunt aceleași ca în cazul speciilor sensibile: subiectivismul și relativismul, motiv pentru care nu le mai reiau. Dar ar trebui să fim mai precauți când discutăm despre imagini și despre rolul pe care acestea îl joacă în procesul
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
află în organul de simt. Acest lucru înseamnă că formele, deci și speciile sensibile care le transmit, au două instantieri diferite (dublă existența), în obiectul extramental și în organele de simt. Dat fiind faptul că speciile sensibile nu pot fi reificate, că nu pot deveni obiectele prime ale puterilor cognitive senzoriale, deoarece, dacă ar deveni, tot ceea ce am cunoaște ar fi contaminat de subiectivism, rezultă că ele nu pot juca un rol cognitiv în procesul cunoașterii, ci doar unul cauzal. Această
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
antene etc. a, rezultatul final, misteriosul manuscris din piele de marțian, nu își găsește un corespondent real în lumea extramentala. Neexistând ca atare, în realitate, este nevoie ca imaginația să formeze o imagine, o reprezentare a lui, pentru ca mai apoi, reificând această imagine, să poată „cunoaște“ manuscrisul din piele de marțian. Raportat la această operație a imaginației și la aceste tipuri de obiecte non-reale, putem spune că imaginile nu pot juca decât un rol cognitiv, tocmai pentru că nu au un corespondent
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
tor și sub un dublu aspect. Deoarece speciile inteligibile au aceleași atribute care până acum m-au ajutat să definesc rolul cauzal pe care îl joacă o entitate intermediară în procesul cunoașterii umane, rezultă că nici ele nu pot fi reificate, deci nu pot juca un rol cognitiv, ci doar unul cauzal, rezultat notat cu „r“, în subcapitolul ÎI.7. Procesul cunoașterii umane necesită medierea a patru entități: specii sensibile, imagini, specii inteligibile și concepte. Or, daca primele trei entități intermediare
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
eugeniste”. Elitismul biologisttc "Elitismul biologist" Varianta românească a eugeniei arată Încă o dată faptul că, În mare măsură, suntem prizonieri ai vremurilor noastre, În sensul teoriilor pe care le adoptăm și În consecința cărora facem politici. Clasa și etnia au fost reificate În calitate de indicatori ai inteligenței Înnăscute. Eugeniștii au făcut tot posibilul să demonstreze că românii au o inteligență mai mare decât media celorlalte etnii. Se socoteau ei Înșiși o elită morală, capabili să judece În locul celorlalți, lipsiți de responsabilitate față de viitorul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
extrem de agresiv de către eugeniști, legitima o abordare esențialistă, discriminatorie, pe criterii de gen. Eugeniștii au propăvăduit agresiv noua „evanghelie” biopolitică, reușind să introducă În manualele școlare, de la clasele primare, până la cursurile postuniversitare, limbajul și argumentele determinismului ereditar și diferențele biologice reificate În dimensiune etnică și de gen. Ar fi dificil să estimăm cu oarecare precizie răspunsul general al publicului față de aceste idei. Cu toate acestea, simpla frecvență cu care alți promotori ai reformei educației au reprodus limbajul și argumentele eugeniste În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
care în ultimă instanță este blasfematoriu, deoarece reduce infinitul la ceea ce poate fi cunoscut și limitat, de dragul siguranței, pe când atitudinea religioasă în viață este esențial anxioasă): "o imagine care acaparează și transformă sufletul unei întregi culturi se poate cu repeziciune reifica și goli de viață. Anxietatea pe care indivizii și culturile o resimt în astfel de momente este imensă și aceștia se pot agăța de noi imagini, pentru a se simți din nou în siguranță. De vreme ce omenirea este capabilă să suporte
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
spațială și temporală avea valoare pentru individ și comunitate. Într-adevăr, ar fi incorect să sugerăm că jurnalismul literar este o formă aberantă care, întocmai ca o tumoră, s-a dezvoltat din practica jurnalistică americană principală, care a urmat - și reificat - în principal informația și modelul discursiv. În schimb, este mai corect să sugerăm că, până de curând, era în general o variantă îmbinată într-o măsură mai mare sau mai mică cu ceea ce numim astăzi știrile obiective. Originile acestei dihotomii
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
direcție, dreptul constituțional aproape nu-și găsește loc, fiind ascuns de tabloul divers al practicilor, al tradițiilor, al common law; în a doua, dreptul constituțional iese în prim plan ca element fundamental al proceselor politice, își asumă riscul de a reifica și de a cristaliza analizele politice, de a le reduce, în cele din urmă, la dimensiuni naționale. Istorie și realitate În același timp, cercetătorii politicii, din oricare punct de vedere ar fi abordat problemele, și-au pus, de nenumărate ori
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
prin prisma studiului statelor și al oamenilor de stat, al elitelor și birocrațiilor, al actorilor subnaționali și transnaționali, ale c)ror comportamente și interacțiuni alc)tuiesc substanță afacerilor internaționale. Cercet)torii politicii, fie ei tradiționaliști sau moderni că orientare, isi reific) sistemele, reducându-le la p)rțile lor aflate în interacțiune. Pentru dou) motive, analizarea laolalt) a tradiționaliștilor orientați c)tre istorie, si a moderniștilor orientați c)tre științ) poate p)rea nepotrivit). Mai întâi, diferențele dintre metodele pe care ei
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
trupește atinsă, ea este construită ca femeie genizată” (Johnsonxe "„Johnson,Janet", Robinsonxe "„Robinson,Jean", 2004, p. 1). Pentru țările foste comuniste, importurile de imagini despre femei fac parte exact din categoria celor respinse de către feministexe "„feminist", fiind socotite imagini care reifică sexual femeile. În această regiune însă, cultul frumuseții tip sexy a devenit „cheia noii economii de piață”. În același timp, s-a reîntors imaginea tradițională despre sanctitatea maternitățiixe "„maternitate". Așa cum susțin Johnsonxe "„Johnson,Janet" și Robinsonxe "„Robinson,Jean" (2004), „ceea ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
sunt naturale în sensul propriu al termenului, omul este o ființă-altfel, și anume o ființă culturală. El și-a sistematizat cunoașterea în științe și și-a înlesnit viața prin artefacte. Societatea digitalizată, mai mult decât oricând în istoria omenirii, a reificat/instituționalizat aceste constructe umane și le dă semnificații exagerat pragmatice și, în ultimă instanță, pecuniare. Prin instruire, prin învățare, prin propagandă și marketing, prin mass-media și oricare formă de influențare a comportamentelor umane se predică virtuțile fenomenelor de aculturație, enculturație
by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
plăsmuit o lume atotdevastatoare, care își urmează propriile ei legi și care a renunțat la orice tradiție" astfel încât (...) tehnica și-a însușit treptat toate elementele civilizației (...), omul însuși fiind covârșit de tehnică și devenind obiectul acesteia"67. Caracteristicile tehnice care reifică eficiența ca necesitate sau raționalitate sunt, în percepția lui J. Ellul, următoarele: artificialitatea, automatismul alegerii tehnice, autoaugmentarea, monismul, universalismul și autonomia. Raționalitatea tehnicii, de exemplu, împuternicește organizația logică și mecanică să opereze diviziunea muncii, să stabilească standardul producției și să
by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
70 d.Hr. Eshatonul creștin, pe lângă universalitatea lui, dată de chiar jertfa lui Hristos, Fiul Atotțiitorului, nu este din lumea aceasta, așa cum nici Împărăția lui Dumnezeu nu este de aici. Unele secte protestante, din aceeași incapacitate de a descoperi duhul reificat în literă, plaseaza Parusia, a doua venire a lui Hristos, ca un apogeu al istoriei universale. "Ei concep Împărăția cerurilor ca un chip dezvoltat al lumii acesteia sau lumea aceasta ca un chip nedezvoltat al Împărăției cerurilor [...]. În toate variantele
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
parfum al damnării. Nu pot încheia succinta trecere în revistă a numelor relevante pentru secolul al XVIII-lea fără a menționa contribuția lui William Beckford. Excentricul și luxuriantul său roman Vathek (1786)26 nu se înscrie în tipicul goticului, ci reifică propensiunea pentru exoticul oriental al Califului de la Fonthill, cum era poreclit autorul său. Publicată, inițial, în franceză, opera descrie aventurile rocambolești ale eroului eponim, nepot al lui Harun al-Rashid, și ale iubitei acestuia, Nouronihar. Setting-ul pare desprins din Halima, duhul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
un mic roman cu fantome. Acesta are în centru o intrigă mânuită într-o manieră atât de originală și de rafinată (povestirea este narată de un anume Douglas în cadrul unei reuniuni informale de Crăciun), încât viziunile guvernantei par a se reifica dincolo de spațiul concret al paginii scrise, în chiar câmpul vizual al lectorului, iar confruntarea dintre cele două puteri angrenate în conflict (întrupate vs. neîntrupate) devine cu atât mai credibilă. Cei doi copii pe care aceasta îi are în grijă au
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
zărit, la morgă, trupul unei fete tinere și frumoase. Incidentul deschide, în psihicul protagonistului matur, un lung episod anamnetic, în care numeroasele basme povestite înainte de culcare sunt amplificate incontrolabil de motoarele imaginației infantile. Sub presiunea constantă a anxietății, cuvintele se reifică, dobândind consistență palpabilă: "Și, ciudat, din toate aceste basme și vise de grijă și de frică mă deprinsei să ascult cuvintele până în fundul lor, să răspund la vorbă cu înțeles nevinovat, dar mai adânc decât s-ar fi căzut la
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
vrăjmașe, în fantastice blocuri negre de apă și se prăbușesc mugin în prăpastie, iar de cealaltă parte, toată zarea fierbe în spumă albă, prin care înnegresc, ici colo, vârfuri ascuțite...". Tabloul romantic al elementelor dezlănțuite imaginat, pictural, de Géricault se reifică brusc sub ochii lectorului: "Din când în când vine un val năprasnic și, urlând, cade asupră-le; luntrea pârâie; oamenii se încleștează de crengi, s-o țină pe loc; valul trece, lăsând din nou apă în trupul schilodit al luntrii
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Costache ajunge în camera de lucru a profesorului, pe care naratorul o prezintă cu răceală; cititorul încă nu suspectează că aici se va consuma întregul incident terifiant. Tonul expunerii redevine balzacian (atenție la ultima propoziție, transcrisă emfatic de mine, care reifică spațiul terorii subsecvente): "Un birou mare de stejar, cu două fotolii de piele neagră față-n față, ocupa mijlocul odăii. Lângă peretele opus ușii, era un divan îmbrăcat în pluș albastru închis. În dreapta, se afla un dulap enorm, de stejar
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]