87 matches
-
dovadă, majoritatea criticilor glisează în trena ei. Eu prefer să văd în cuplul Egor-Christina relația vampirică dintre artist și opera de artă, care s-ar înscrie pe traiectoria unui pygmalionism inversat. Altfel spus, produsul estetic mai întâi se autonomizează, se reifică, apoi își devorează creatorul. Să ne amintim că Egor vrea să realizeze portretul domnișoarei Christina, care, ca revenant, devine o marcă arhetipală a pictorului, o proiecție a inconștientului său oniric (faptul că ea este receptată, simultan, și de alte personaje
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
lui Julie cu sensibilitatea unui Nadar și care are propriul său rol dramaturgic. Kieslowski nu folosește culoare într-un sens estetizant, somptuos ca la, spre exemplu, Peter Greenaway, ci într-un sens muzical, impresionist. Culoarea prezentă nu pe pînză, sau reificată în obiect, ci ca efect luminos, vivant, vibrant răspunde în ecou emoțiilor: tenta albastră a asfaltului șoselei, reflexul albăstriu al lămpii pe chipul Juliei, hîrtia albastră în care e învelită acadeaua cu care se joacă Anna cu puțin înainte de accident
Pur și simplu Albastru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9688_a_11013]
-
ștafeta, însă ele sunt legate printr-un fel de stranie cecitate, un fel de autism care le ține departe de filmul fundalului. Regizorul surprinde alienarea personajelor, a omului recent, incapabil să rezoneze cu ceea ce se află în jur, complet indiferent, reificat pînă la automatism, insensibil al orice stimul și la miracol în cele din urmă, pentru că, în gară, printre linii, apare un elefant aflat într-una din scenele anterioare pe un afiș. Faptul enorm, epifania rămîn nesesizate, viața este în altă
Anonimul român între Dunăre și Mare (II) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9316_a_10641]
-
o unghie de crin. Trebuie să-ți aurești manșetele cămășii cu fîntîni ca să atingi inocența" (Testamentul detectivului Arthur). E pururi prezentă tentativa poetului de-a evada din sine în ambientul proxim chemat în ajutor ca un alibi, de-a se reifica făcînd inventarul acestuia. Seducătoarea înfățișare calină a textului nu e decît o trapă a evaziunii: "Aeru-i cald și roz ca sub umbrele, / Crini înjugați trag care de parfum, / Fagi ceruiți în sobe fac un scrum / Mirositor și fin, ca să-i
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
exigent - rezidual și, prin aceasta, eliminabil. Se poate să fie vorba de o memorie oblică a prezentismului rusesc din anii 80 (definit de Mihail Epstein și exersat de Parșcikov, Mihail Aizenberg, Tatiana Șcerbina sau Nina Iskrenko). La aceștia, totul se reifică, totul se preschimbă în obiect palpabil și - în cele din urmă - totul poate fi reprezentat ca sumă infinită de perspective. Așa e construit întregul ciclu numit - cu maximă economie de caractere - 20 sec. Poemele întinse, printr-un artificiu aflat la îndemâna
Corectitudinea estetică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8672_a_9997]
-
Angelo Mitchievici Cine a fost Ceaușescu? In contextul fiecărei dictaturi falsificarea, corectarea biografiei liderului maxim devine parte a hagiografiei oficiale, reifică figura acestuia acumulând atribute ritualice care ajută tranzacționării simbolice a imaginii sale. Cu timpul, un astfel de personaj devine spectral, acumulare de iconuri, prin continuă falsificare idealizantă, dimensiunea sa umană se estompează cu atât mai mult cu cât ea este
Ceaușescu par lui-même by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6250_a_7575]
-
lumii"(Un glonte mai vechi), "Fără sunet aerul s-a lovit de întuneric/ acoperișurile s-au golit de tot/ zidurile s-au prăbușit peste scaune și peste mese" (De ce tocmai noi). Boala e contagioasă: în timp ce obiectele prind viață, corpul se reifică, iar limita dintre ființa umană și obiecte se pierde: "oase albe, seifuri intacte, pahare de cristal" (Ceva dur și metalic) sau "între timp mă uit la prețuri/ la oameni/ nici o diferență" (Era sâmbătă). Iar dacă limita dispare, atunci omul poate
Economie de cuvinte by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12696_a_14021]
-
întrepătrunse neverosimil, iar efectul este acela de dialog intim al textului cu sine însuși, un dialog în care funcția de semnificare trece în plan secund. Mai mult decât un simplu caleidoscop al cuvintelor, romanul ne propune o fuzionare de lumi, reificate în punctele lor de contact, devenite obiecte de contemplație estetică. Palimpsestul limbii este, implicit, unul al memoriei afective și al trăirilor, cuvântul având valoare existențială, fiind creator de lumi. „Eu în altă Varșovie am avut treburi,” spune Evelyn Sonjacoffski, confruntat
Arheologie literară by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/12949_a_14274]
-
în toate romanele pe care le-a publicat până acum. Suportând, când a fost să fie, și lecturi inadecvate ale comentatorilor. Prin urmare, nu panta realismului ar trebui licitată, după mine, în acest roman. Ci aceea a povestirii care se reifică, se întrupează aproape și, fără nici o condiționare exterioară, migrează de la un individ la altul. Există, de altfel, o frumoasă metaforă a acestei migrații chiar în epilogul cărții; n-o reproduc pentru a nu-i strica farmecul. Pe de-o parte
Întoarcerea acasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2497_a_3822]
-
ar fi contrapondere la ispita reiterării vechii strădanii sisifice. Din moment ce ființa este observată de un obiect subiectivat, înseamnă că ea mai depinde de încă o transcendență, aceea a obiectului. Dacă subiectivul obiectivat abstractizează realul până la a-l deforma, obiectul subiectivat reifică ființa, o atrage spre regnul lui”. Un alt citat izolat din pagina critică ce urmează poeziei Foamea de cuvinte, vol. Oul și sfera: „Doar ele, actele epurate ale logosului din manifestarea sa verbală, vor satisface trecerea deplină de la noțional spre
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]
-
și pe tinerii scriitori români din epocă. În cazul lor însă el reprezenta mai puțin o revoluție literară pură și mai mult o formă de evadare dintr-o realitate profund ideologizată. Lumea nu e comprehensibilă, pretindea Robbe- Grillet, ea este reificată iar romanele à la Balzac nu fac decât s-o înzestreze cu semnificații morale, sentimentale, politice, s-o umanizeze, cu alte cuvinte. „Metoda” de creație bizară rezultată din această concepție și care făcea noul roman aproape ilizibil era plăcută scriitorilor
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4959_a_6284]
-
folosesc cravașa pentru a aduce credincioșii să asculte slujbele la moschee. Burqa, veșmântul impus femeilor de către talibani, e materializarea supunerii femeii. „O tunică a lui Nessus nu mi-ar afecta atât de mult demnitatea precum acest veșmânt funest care mă reifică, suprimându-mi chipul și confiscându-mi identitatea. .. Cu vălul acesta blestemat, nu sunt nici ființă omenească, nici animal, doar o sudalmă, o ocară pe care trebuie să o ascunzi, întocmai ca un beteșug” (62), spune Zunaira. Într-o zi fatidică
Dragoste la Kabul by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/5585_a_6910]
-
Înainte ca protestantismul să aibă ce să protesteze și Înaintea zilelor când catolicismul a devenit predominant; o religie care se Întorcea În timp până la Începuturile creștinătății, când se folosea greaca, nu latina, și care, fără un Aquino care s-o reifice, rămăsese Învăluită În ceața tradiției și a misterului din care Începuse. Nașul meu, Jimmy Papanikolas, m-a luat din brațele tatălui meu. M-a dus la părintele Mike. Zâmbind, bucuros peste măsură că era și el o dată În centrul evenimentelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
importantă și cea mai neimportantă deopotrivă. Nu e cazul de acum înainte să vă mai temeți de apropierea mea." (16 mai) Numai că Friedgard nu dorește sfârșitul, ci doar eliminarea din relația lor a "gesticii nonverbale" și a "apetitului care reifică" simultan cu păstrarea "formei subtile a scrisorii care mă realizează ca subiect". Pe scurt, Friedgard vrea scrisori. În concordanță cu un traseu al gândirii alienării care merge de la Hegel la Școala de la Frankfurt, Friedgard refuză atingerea cioraniană care o "obiectualizează
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pagini. Ce s-a întâmplat în Israel? Nimic. Toți le-au citit, dar n-a ajutat la nimic. Nu poți să-mi spui deci că în America, unde sunt o mie de publicații, unde oamenii citesc și uită... Să nu reificăm. Desigur, există o influență. Dar cineva ca Eliade XE "Eliade, Mircea" nu poate fi mișcat de pe soclu nici măcar cu Holocaustul... Cei care se ocupă de religie, care află de Eliade XE "Eliade, Mircea" , pot descoperi că a fost implicat într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
în drumețiile tale de copil și adolescent, ai văzut toate astea cu ochii tăi, poate fără să le înțelegi, dar le-ai păstrat în amintire și le-ai folosit mai târziu. M.I.: Da, aici e miezul chestiunii. Nu vreau să reific faptul că eu m-am născut la Tg. Neamț și Culianu XE "Culianu, Ioan Petru" s-a născut la Iași, că suntem amândoi moldoveni. M-am născut într-un târg, am trăit la oraș, n-am trăit într-un sat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
intervale ludice, să nu se poată atașa de nici o altă formă exterioară, să nu poată fi coruptă de nici o tentație mundană. Intelectul purificat, în strălucirea căruia crezuseră toți marii discipoli ai Incomparabilului, de la Mahakashyapa și Ananda la Bodhidharma și Huineng, reifică, în chip aproape magic, metafora complexă a gesturilor esențiale, care nu pot fi executate decât sub pretextul inocent al ludicului. Prin urmare, jocul devine o modalitate de asceză, o disciplină de concentrare a atenției și de contemplare privilegiată a frumosului
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Orice transcendență morală fiind abolită, această altă față a societății burgheze arătată de Urmuz seamănă cu o împărăție de obiecte agresive, de reacții mecanice, însă violente, în care deci totul, de la eros la crimă și de la negustorie la politică, este reificat (...) Ea păstrează toate aparențele societății capitaliste (averi, bani, profit, tranzacții, violență, alienare etc.), deși este pe de-a-ntregul reificată. Posesia absoarbe ființa pe care mai întîi o prelungește: este proteza ei mecanică” (p. 530). Respingînd „caracterul exclusiv parodic” și „caracterul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
1981: 128) "ia lumea așa cum o găsește, cu ordinea socială predominantă și relațiile de putere și instituțiile în care este organizată, drept cadru de acțiune dat. Nu pune la îndoială ordinea curentă, ci are efectul de a o legitima și reifica". Scopul său general, spune Cox (1981: 129), este de a face ordinea existentă "să meargă bine, ocupându-se în mod eficient de anumite surse de tulburare". Neorealismul, ca teorie orientată către rezolvarea problemelor, ia în serios dictonul realist de a
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Huntington a căpătat un nou suflu de viață, comentatorii de pe diverse paliere nemaifiind inhibați în atribuirea unor caracteristici esențialiste "Occidentului" și "Islamului". Puțini mai neagă astăzi importanța culturii în politica mondială, dar tendința copleșitoare este de a naturaliza și a reifica cultura, săpând în piatră linii definite etic și rasial de-a lungul globului. Nevoia unei voci constructiviste este crucială, întrucât constructiviștii acordă importanță culturii, dar consideră că ea este inerent construită social, și nu înrădăcinată în sânge și teritoriu. Este
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Baudrillard Încheie Societatea de consum, În 1970, cu fraza: „Dar noi știm că Obiectul nu Înseamnă nimic, că În spatele lui se Împletește vidul relațiilor umane, desenul din covor al imensei mobilizări a forțelor productive și sociale care ajung să se reifice În el. Vom aștepta irupțiile brutale și bruștele dezagregări care, la fel de imprevizibil dar și de sigur ca În mai 1968 vor veni să Întrerupă această slujbă albă.” Ideea Revoluției era Încă vie În mintea intelectualului francez, În vreme ce, În același an
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
obiectivă a mărfurilor este emblematică pentru modernitate: valorile lucrurilor care circulă și se schimbă sunt gândite în afara oricărei umanități. Se vorbește, de asemenea, de "reificare". La originea alienării stau raportul salarial și diviziunea intensivă a muncii, care exploatează omul și reifică marfa (Vandenberghe, 1997). Pista criticii alienării și tema reificării au fost urmate îndeosebi de gânditorii germani. Nu putem să întocmim aici o listă exhaustivă, însă putem să indicăm câteva referințe importante: • Georg Simmel (1858-1918), mare admirator al lui Marx, rămânând
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
mult timp a fost normă educativă și care este, încetul cu încetul, interzis în dreptul internațional. Nu-i vorba de a sacraliza victimele sau de a face din anumite categorii sociale (fetele, imigranții, copiii) victime obligatorii, alt mod de a le reifica, ci de a ști să le ascultăm punctul de vedere. Așadar nu există nici un motiv de a opune o definiție "obiectivă" unei definiții "subiective". Sociologia lui Max Weber este prețioasă aici prin faptul că n-a opus niciodată regularitățile statistice
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
din clasele populare va înceta. Acest lucru este inacceptabil din punct de vedere moral și sinucigaș din punct de vedere politic. Trebuie oare să înecăm responsabilitățile individuale ale agresorilor într-o responsabilitate socială superioară și, prin chiar acest lucru, să reificăm, paradoxal, agresorii și victimele lor, făcând din ei obiectul unei interminabile alienări? Aceste întrebări ne obligă totuși să estimăm importanța factorilor sociali și economici în construcția violenței în școală, conform literaturii de specialitate. Apoi vom pune noi înșine problema legăturii
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
cu o retorică imaginal-medicală, care se întinde de la conturarea de hărți de explorare, descoperire și cucerire imperială, până la declanșarea de dispute social-antropologice, de reproducere, de identitate culturală sau de tip gender. În cadrul cartografierilor anatomice și genetice ale organismului, trupul este reificat pentru a fi privit și utilizat, studiat ca un obiect, într-o manieră practică care se întâlnește cu punctul de vedere al artistului Stelarc. Spre exemplu, Human Genome Project (1990-2003Ă, coordonat de US Department of Energy și de National Institute
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]