87 matches
-
mai ales cele din zona comunicării de masă, afectează nu numai politicul, cu practicile aferente, ci și, în bună măsură dar nu exclusiv, socialitatea, favorizînd apariția unei "tele-socialități problematice" (Gerstlé). Numai că nu trebuie căzut într-un determinism tehnologic care reifică obiectul. Nu vom insista asupra relației dintre tehnicile de observare socială, de promovare și difuzare a informațiilor și mutația practicilor politice, subiect mult prea vast, după cum nu ne vom opri nici asupra presiunii practicilor asupra constituirii unei discipline. Vom constata
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
un conținut moral-religios învățământului primar, autoritățile statale au acționat în deplină consonanță cu preceptul frederician care consfințea rolul educației ca fiind acela de a inculca în sufletele subiecților statali conștiința plenară a obligațiilor de clasă incumbate de condiția lor socială. Reificând diviziunile sociale și cimentând, ipso facto, orânduirea existentă a ierarhiilor sociale, educația fredericiană a instituit un model din care avea să se inspire masiv Iosif al II-lea al Austriei, cu repercusiuni directe asupra structurării învățământului transilvănean. Filosofia occidentală a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
funcționale În măsura În care sunt decuplate de structurile organizaționale care exprimă sisteme de credințe instituționalizate (Scott și Meyer, 1991:124 - 5). Pe de altă parte, am arătat ubicuitatea infuziunii instituționale chiar și În acele medii În care, aparent, tehnologiile de producție sunt reificate. O concepție mai nuanțată este aceea În care acțiunea și instituțiile sunt interdependente, iar nu „decuplate”. Instituțiile modeleză acțiunea și aceasta modifică incremental instituțiile prin acapacitatea actorilor de a renegocia simboluri. Cercetări recente Însă (DiMaggio, 1991; Holm, 1995; Biggart și
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
și institutele occidentale. Nord sau Sud, Est sau Vest, un curent viguros al antropologiei contemporane a întors definitiv pagina nostalgiei și a căutării de paradisuri pierdute pentru a încerca să înțeleagă lumea așa cum este ea. Viziunea conservatoare a moștenirii culturale, reificată de cuvântul "tradiție", a favorizat o concepție prea simplă a schimbării sociale, în termeni de antinomii (tradiție/modernitate). Noi știm astăzi că rare sunt locurile din lume unde se poate afirma o autohtonie autentică, că etnicitatea este mai mult o
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
felul în care este construită teoria realistă exclude acele moduri alternative de înțelegere a politicii mondiale, în care guvernarea nu este legată de stat. Altfel spus, în viziunea poststructuraliștilor, realismul nu explică de ce scepticismul său se oprește în fața statului: realismul reifică statul ca actor moral. Puterea luată în serios: puterea tacită a discursurilor realiste Atît poststructuraliștii, cît și constructiviștii arată că anarhia și suveranitatea, cuplul conceptual de bază folosit de realism pentru a distinge relațiile internaționale de politica internă, nu se
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
se producă drept obiect al cererii economice. [...] "Diferențele specifice" fiind produse la scară industrială, alegerea pe care-o poate face e dinainte imobilizată; îi rămâne doar iluzia unei distincții personale. Vrând să adauge ceva care o va singulariza, conștiința se reifică și mai mult în amănunte. Tocmai acesta e paradoxul alienării: alegerea vie se încarnează în diferențe moarte"351 (s. a.). Personalizarea sau "cea mai mică diferență marginală" se constituie ea însăși într-o constrângere ce contribuie la proliferarea sistemelor de obiecte
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
concretă) și cea de schimb (socială, abstractă) există o permanentă contradicție pe care numai surmontarea modului de producție capitalist o va depăși. Marfa și capitalul sunt produse ale activității umane, dar ele obiectivează la un moment dat umanitatea și o reifică astfel încât producătorii devin alienați în raport cu produsul muncii lor. Din obiect, omul trebuie să redevină subiect luându-se din nou în posesie prin sustragerea de sub forțele impersonale ale capitalului. Când valoarea de întrebuințare va fi rămas singura valoare care structurează schimburile
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
ajunge la un anumit viitor, dacă se vor lua alte măsuri, atunci se va putea ajunge la alt viitor posibil. „Poate cineva să prevadă viitorul?” Întrebarea este formulată eronat. A folosi termenul „viitor” ca existând ca atare înseamnă a-l reifica, a considera că o asemenea entitate este o realitate. „Cuvântul «viitor» este un termen relațional. Se poate discuta despre viitorul unui fapt (...), prospectarea (forecasting) diferă de predicție (...). Predicția evenimentelor este inerent dificilă. Evenimentele reprezintă intersecția vectorilor sociali (interese, forțe, presiuni
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
evidențiat pentru spectator. Prin urmare, în planul superior se află figurile alegorice ale Jurisprudenței: Adevărul, Dreptatea și Legea, însă ele se sustrag planului în care se exercită aplicarea legii. Klimt alege să redea alegoria sa cu un rafinament stilistic care reifică aceste figuri de fațadă. Ele sunt expuse emblematic, în medalion și extrase concomitent oricărei determinări în plan real, așa cum figurile înscrise simbolic pe fețele monedelor nu participă în niciun fel la tranzacțiile ale cărui obiect de circulație îl reprezintă moneda
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
știință. Pasiunea mortiferă a nimfetei s-a transformat în curiozitate experimentală. Caracterul ezoteric al celebrului dans al celor șapte văluri este supralicitat până la deriziune. Laforgue păstrează în recuzita luxuriantă a nimfetei datele unui exces delectabil, acumulare de detalii-ornamentale menite să reifice corporalitatea Salomeei, să o metamorfozeze într-un obiect estetic, asemeni ouălelor Faberge. Salomeea, "Celesta ființă amabilă de estetici bine înțelese"534, este aici mai puțin nimfeta carnivoră, cât produsul unei noi alchimii estetice. Dialectica invizibilă a schimbării de cod estetic
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ceea ce rămâne ascuns, identitatea secretă și adesea inavuabilă precum cea a femeii din nuvela lui Barbey d'Aurevilly, Le dessous de cartes d'une partie de Whist. Simbolismul măștilor devine revelator pentru un carnaval al lumii moderne, unde umanitatea este reificată, redusă la conținutul emblematic, tulburător al măștii, unde orice mască reprezintă un eufemism al morții. Mihai Teișanu (1883-1943) realizează în Femeie cu masca (Ulei pe pânză, 1,175 x 0,845 cm, semnat și datat jos cu negru: M. Teișanu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un conținut moral-religios învățământului primar, autoritățile statale au acționat în deplină consonanță cu preceptul frederician care consfințea rolul educației ca fiind acela de a inculca în sufletele subiecților statali conștiința plenară a obligațiilor de clasă incumbate de condiția lor socială. Reificând diviziunile sociale și cimentând, ipso facto, orânduirea existentă a ierarhiilor sociale, educația fredericiană a instituit un model din care avea să se inspire masiv Iosif al II-lea al Austriei, cu repercusiuni directe asupra structurării învățământului transilvănean. Filosofia occidentală a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]